9,456 matches
-
Anastasia. Ceaikovski a locuit pe la diverse cunoștințe, printre care Kleist, Peuthert, o familie de muncitori săraci numită Bachmann și inspectorul Grünberg, care a găzduit-o la Funkenmühle, aproape de Zossen. Acolo, Grünberg a aranjat o întâlnire între Anna și sora țarinei, prințesa Irene de Hesse și Rin, dar Irene nu a recunoscut-o pe Anna. Grünberg a aranjat de asemenea o vizită din partea prințesei Cecilia a Prusiei, dar Ceaikovski a refuzat să vorbească cu ea, iar Cecilia a plecat confuză de la întâlnire
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
a găzduit-o la Funkenmühle, aproape de Zossen. Acolo, Grünberg a aranjat o întâlnire între Anna și sora țarinei, prințesa Irene de Hesse și Rin, dar Irene nu a recunoscut-o pe Anna. Grünberg a aranjat de asemenea o vizită din partea prințesei Cecilia a Prusiei, dar Ceaikovski a refuzat să vorbească cu ea, iar Cecilia a plecat confuză de la întâlnire. Mai târziu, în anii 1950, Cecilia a semnat o declarație cum că Ceaikovski este Anastasia, însă familia Ceciliei a contestat declarația ei
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
dezvăluie că el știa că femeia era sora lui, dar a ales să o lase să trăiască sub noua ei identitate, care îi asigura o viață mult mai confortabilă. Printre vizitatorii de la Seeon a fost și prințul Felix Iusupov, soțul prințesei Irina Alexandrovna a Rusiei, care a scris: „declar categoric că ea nu este Anastasia Nikolaevna, ci doar o aventurieră bolnavă, isterică și care joacă un teatru foarte prost. Pur și simplu nu înteleg cum poate cineva să aibă dubii în privința
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
spune adevărul. Din 1928, povestea lui Ceaikovski a ajuns să fie cunoscută și în Statele Unite, unde Gleb Botkin a publicat articole susținâdu-i cauza. Articolele lui Botkin i-au atras atenția unei prietene din copilărie a Anastasiei, Xenia Leeds, o fostă prințesă rusoaică, măritată cu un industriaș american. Cu ajutorul lui Botkin, Leeds a adus-o pe Ceaikovski în Statele Unite. În drum spre State, Ceaikovski s-a oprit la Paris, unde l-a întâlnit pe Marele Duce Andrei Vladimirovici al Rusiei, vărul țarului
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
fost identificate atât în urma testelor ADN, cât și în urma analizelor scheletelor. De exemplu, s-a folosit ADN-ul mitocondrial pentru a determina filiația maternă; astfel s-a descoperit înrudirea cu prințul Filip, Duce de Edinburgh, a cărui bunică a fost Prințesa Victoria de Hesse, soră cu țarina Alexandra. S-au făcut numeroase teste ADN și toate au confirmat că cele șapte cadavre găsite erau ale Romanovilor, dovedind astfel că niciuna dintre fiicele țarului nu a scăpat cu viață. O mostră de
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
ei natale, Spania. De asemenea, era cunoscută sub numele de "La Petite Madame" pentru a o distinge de mătușile ei, soțiile unchiului ei, Monsieur, care erau cunoscute, prima sub titlul Madame (d. 1670) și a doua Madame (d. 1722). Tânăra prințesă a murit la 1 martie 1672 la castelul Saint-Germain-en-Laye.
Prințesa Marie-Thérèse a Franței () [Corola-website/Science/322231_a_323560]
-
Prințesa Marie Auguste de Anhalt (10 iunie 1898 - 22 mai 1983) a fost fiica lui Eduard, Duce de Anhalt și a soției lui, Prințesa Luise de Saxa-Altenburg. La 10 iunie 1898, Marie-Auguste s-a născut la Ballenstedt, fiica Prințului Eduard de
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
Prințesa Marie Auguste de Anhalt (10 iunie 1898 - 22 mai 1983) a fost fiica lui Eduard, Duce de Anhalt și a soției lui, Prințesa Luise de Saxa-Altenburg. La 10 iunie 1898, Marie-Auguste s-a născut la Ballenstedt, fiica Prințului Eduard de Anhalt și a soției lui, Prințesa Louise de Saxa-Altenburg. Tatăl ei îi va succeda fratelui său, Frederic al II-lea în 1918; în
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
iunie 1898 - 22 mai 1983) a fost fiica lui Eduard, Duce de Anhalt și a soției lui, Prințesa Luise de Saxa-Altenburg. La 10 iunie 1898, Marie-Auguste s-a născut la Ballenstedt, fiica Prințului Eduard de Anhalt și a soției lui, Prințesa Louise de Saxa-Altenburg. Tatăl ei îi va succeda fratelui său, Frederic al II-lea în 1918; în același an va deceda. Marie-Auguste a crescut la Dessau, capitala ducatului de Anhalt. A avut cinci frați, însă sora ei mai mare Friederike
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
A avut cinci frați, însă sora ei mai mare Friederike și fratele Leopold au murit în copilărie. Marie-Auguste a fost sora mai mare a lui Joachim Ernst, Duce de Anhalt. Bunicii paterni au fost Frederic I, Duce de Anhalt și Prințesa Antoinette de Saxa-Altenburg. Bunicii materni au fost Prințul Moritz de Saxa-Altenburg și Prințesa Augusta de Saxa-Meiningen. La 11 martie 1916 la Berlin, Marie-Auguste s-a căsătorit cu Prințul Joachim al Prusiei, fiul cel mic al împăratului Wilhelm al II-lea
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
au murit în copilărie. Marie-Auguste a fost sora mai mare a lui Joachim Ernst, Duce de Anhalt. Bunicii paterni au fost Frederic I, Duce de Anhalt și Prințesa Antoinette de Saxa-Altenburg. Bunicii materni au fost Prințul Moritz de Saxa-Altenburg și Prințesa Augusta de Saxa-Meiningen. La 11 martie 1916 la Berlin, Marie-Auguste s-a căsătorit cu Prințul Joachim al Prusiei, fiul cel mic al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Ea și Joachim erau logodiți oficial din 14 octombrie al anului
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
Johannes-Michael Freiherr von Loën, un prieten din copilărie. Au divorțat în 1935 În ultimii ani ai vieții ei, Marie Auguste a avut dificultăți financiare. Ca rezultat, a adoptat mai mulți adulți, pentru titlul ei regal în schimbul unor bani. În 1980, Prințesa Marie Auguste l-a adoptat pe Hans Robert Lichtenberg, și el a luat numele de Frédéric Prinț von Anhalt. Familia Prințesei Marie Auguste nu l-a recunoscut niciodată ca făcând parte din neamul lor, și nu i-au recunoscut titlul
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
avut dificultăți financiare. Ca rezultat, a adoptat mai mulți adulți, pentru titlul ei regal în schimbul unor bani. În 1980, Prințesa Marie Auguste l-a adoptat pe Hans Robert Lichtenberg, și el a luat numele de Frédéric Prinț von Anhalt. Familia Prințesei Marie Auguste nu l-a recunoscut niciodată ca făcând parte din neamul lor, și nu i-au recunoscut titlul regal oficial. Femeile nu puteau transmite titluri copiilor lor, naturali sau adoptați, decât dacă acest lucru era permis sub garanția unui
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
nu i-au recunoscut titlul regal oficial. Femeile nu puteau transmite titluri copiilor lor, naturali sau adoptați, decât dacă acest lucru era permis sub garanția unui suveran. În 1986, "Prințul von Anhalt" s-a căsătorit cu actrița Zsa Zsa Gabor. Prințesa Marie Auguste a murit la 22 mai 1983 la Essen, Germania.
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
Ducesa (; 9 octombrie 1878 - 24 octombrie 1912) a fost Prințesă a Bavariei prin căsătoria cu Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei. Părinții ei au fost Karl Theodor, Duce de Bavaria, rudă a regelui Bavariei și oftalmolog de renume mondial și cea de-a doua soție a sa, Infanta Maria Josepha a
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
III-lea. Parlamentul a aprobat la 6 noiembrie și Ludwig al III-lea a depus jurământul constituțional la 8 noiembrie. Rupert a devenit Prinț Moștenitor. Maria Gabriela a murit de insuficiență renală cu un an înainte și nu fost niciodată Prințesă Moștenitoare a Bavariei. Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu verișoara ei primară, Prințesa Antoinette de Luxemburg, la 26 august 1918. Maria Gabriela a fost înmormântată în Theatinerkirche din München. Singurul copil care a supraviețuit copilăriei a fost cel
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
jurământul constituțional la 8 noiembrie. Rupert a devenit Prinț Moștenitor. Maria Gabriela a murit de insuficiență renală cu un an înainte și nu fost niciodată Prințesă Moștenitoare a Bavariei. Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu verișoara ei primară, Prințesa Antoinette de Luxemburg, la 26 august 1918. Maria Gabriela a fost înmormântată în Theatinerkirche din München. Singurul copil care a supraviețuit copilăriei a fost cel de-al doilea fiu al ei, Albrecht.
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
al regelui Miguel I al Portugaliei și a soției lui Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. Maria a fost infanta a Portugaliei și membră a Casei de Braganza prin naștere. Până la nașterea fratelui ei Miguel, Duce de Braganza, Maria a deținut titlul de Prințesa Regală a Portugaliei. Prin căsătoria cu Alfonso Carlos de Bourbon, Duce de San Jaime, pretendent carlist la tronul Spaniei, Maria a avut titulatura de regina a Spaniei, Franței și Navarei.
Infanta Maria das Neves a Portugaliei () [Corola-website/Science/322320_a_323649]
-
mai devreme decât majoritatea celorlalți generali germani (spre sfârșitul lui 1917), că războiul nu poate fi câștigat, văzând avantajul material tot mai mare al aliaților. A demisionat de la comandă la 11 noiembrie 1918. S-a logodit cu mult mai tânăra Prințesa Antonia de Luxemburg în 1918 însă capitularea Germaniei a întârziat căsătoria lor. Rupprecht a pierdut șansa de a conduce Bavaria, când aceasta a devenit republică în urma revoluțiilor care au urmat războiului. Deși unii regaliști în continuare s-au referit la
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
Angliei) și al IV-lea (rege al Scoției), deși el nu a pretins aceste corone și a "descurajau puternic" pe oricine le-a pretins în numele său. Situația politică schimbată i-a permis în cele din urmă să se căsătorească cu Prințesa Antoinette de Luxemburg la 7 aprilie 1921. Ceremonia a fost efectuată de către Eugenio Pacelli (mai târziu a devenit Papa Pius al XII-lea). La scurt timp după Conferința Navală de la Washington din 1922, el a făcut o declarație în ceea ce privește posibila
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
și copiii au fost capturați, în timp ce el, încă în Italia, a evitat arestarea. Familia lui a fost dusă la lagărul de concentrație Sachsenhausen. În aprilie 1945 au fost mutați la lagărul de la Dachau, de unde au fost eliberați de armata americană. Prințesa Antoinette nu și-a revenit niciodată complet și a murit câțiva ani mai târziu în Elveția, după ce a promis să nu se întoarcă niciodată în Germania după calvarul îndurat. A fost îngropată la Roma, dar inima ei a fost dusă
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
Kristen Bell, în rolul Annei, Idina Menzel, o legendă a Broadway-ului, în rolul Elsei, Crăiasa Zăpezii, și de tânărul Jonathan Groff care îl interpretează pe Kristoff; cântecele de pe durata filmului vor fi interpretate de aceleași nume, filmul spune povestea unei prințese fără frică care pornește într-o călătorie epică alături de un alpinist zdrențăros, în căutare de aventură - animalul său de companie, un ren loial, și un om de zăpadă nefericit - pentru a-și căuta sora înstrăinată, ai cărei puteri de gheață
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
nefericit - pentru a-și căuta sora înstrăinată, ai cărei puteri de gheață au prins regatul într-o iarnă fără zori de sfârșit. Muzica peliculei și ilustrările sunt inspirate foarte mult din cultura norvegiană și poporul sami. În această peliculă apar prințesele cu numărul #12 și #13, din franciza "Prințesele Disney", mai precis, prințesele Anna și Elsa. "Frozen" a suferit mai multe tratamente narative de-a lungul mai multor ani, înainte de a fi comisionat în 2011, cu scenariul scris de Jenifer Lee
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
cărei puteri de gheață au prins regatul într-o iarnă fără zori de sfârșit. Muzica peliculei și ilustrările sunt inspirate foarte mult din cultura norvegiană și poporul sami. În această peliculă apar prințesele cu numărul #12 și #13, din franciza "Prințesele Disney", mai precis, prințesele Anna și Elsa. "Frozen" a suferit mai multe tratamente narative de-a lungul mai multor ani, înainte de a fi comisionat în 2011, cu scenariul scris de Jenifer Lee, și Chris Buck, cei doi din urmă fiind
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
au prins regatul într-o iarnă fără zori de sfârșit. Muzica peliculei și ilustrările sunt inspirate foarte mult din cultura norvegiană și poporul sami. În această peliculă apar prințesele cu numărul #12 și #13, din franciza "Prințesele Disney", mai precis, prințesele Anna și Elsa. "Frozen" a suferit mai multe tratamente narative de-a lungul mai multor ani, înainte de a fi comisionat în 2011, cu scenariul scris de Jenifer Lee, și Chris Buck, cei doi din urmă fiind și regizorii animației. Christophe
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]