10,251 matches
-
se vor acoperi, întreaga cavitate fiind apoi umplută cu tampoane umede. Persistența unei sângerări în patul tumoral trădează de cele mai multe ori un rest tumoral, fapt ce obligă la completarea ablației, după care se reia ciclul de tamponament, lavaj abundent și răbdare (fig. 4.33). Menționăm că în cazurile de glioame maligne suntem adepții lezionectomiei și nu ai lobectomiei, aceasta fiind rezervată doar acelor rare cazuri în care un întreg lob este invadat tumoral [1]. În cazul metastazelor cerebrale obiectivul principal îl
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
nu s-ar fi urcat la tribună în stare de ebrietate, așa cum a fost acuzat. Ar putea dovedi acest lucru cu martori, spunea el revoltat, luptându-se din răsputeri să se facă-nțeles de o lume care nu prea avea răbdare să-l mai asculte. La rândul lor, cei care îl acuzau susțineau și ei că ar avea martori cu care pot dovedi că președintele Rusiei a trebuit să fie sprijinit ca să ajungă până la tribună, fiindcă nu putea să se țină
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
a se instala în locul său altcineva. Și totuși nu trebuie să fim nedrepți cu Boris Elțân. Trebuie să înțelegem că nu era vorba numai despre graba lui, ci și despre graba istoriei. Că, de fapt, timpul n-a mai avut răbdare cu Gorbaciov. Nu știu dacă fostul șef al KGB-ului care optase pentru perestroika (în defavoarea acestei instituții) a participat și el, așa cum s-a spus mai târziu, la puciul organizat împotriva sa de vechea gardă (sau de cea nouă, sau
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
tovarășul Iliescu a fost mic și nu a știut nimic. Că, prin urmare, nu ar fi o eroare de neiertat faptul că dumnealui nu se află în altă parte, ci la palat. Dar, din păcate, lumea și-a cam pierdut răbdarea cu opoziția asta care pare să nu mai aibă nici o șansă și s-a reorientat după principiile realismului socialist adânc înrădăcinat în ea. Povestea cu teroriștii și cu cei care i-au dirijat din același loc când într-o parte
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
soios - nedefinit, și ceri mai mulți mici, auzi invariabil un cor de nemulțumire în rândul celor aflați la coadă. "Cere, domne', mai puțini, să ne ajungă și nouă !". De fapt, mici sunt destui, timp este destul, este și bere, numai răbdare în sufletul oamenilor nu prea este. Viața localității și a oamenilor se desfășoară în jurul acestui eveniment al schimbului, dar și al socializării, al conștientizării apartenenței la multiplele valențe ale unei comunități. • Darul de nuntă Nunțile sunt, pentru români, evenimente cu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
era la curent cu toate sistemele filosofice, a fost înmormântat așa cum nu și-a dorit, cu un preot care-i ținea o slujbă nu simplă, dar atât de simplistă, că de-ar fi fost în viață n-ar fi avut răbdare să o asculte nici pentru câteva clipe. În vreme ce alții plângeau, eu nu-mi putusem stăpâni râsul când am auzit versurile lui Coșbuc recitate cu un patetism fioros: „Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”. Cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
această putere de regenerare. Și poate că nu e vorba despre o boicotare a istoriei, ci numai despre un simț istoric ce-i face pe români să aștepte momentul prielnic. Și poate ceea ce numim pasivitate s-ar putea să fie răbdare. A.B.: Da, experții nu țin seama de ceea ce s-a întâmplat cu această țară în ultima sută de ani. În 1876, Eminescu se întreba cum să trimitem la luptă o armată de desculți. În 1878 eram învingători într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Moldovei și o ascensiune a politicienilor din Muntenia asupra clasei politice de peste Milcov. Multe din afirmațiile vehiculate de o parte și de alta în lunile martie, aprilie 1866 erau exagerate, dar din păcate prea puțini erau politicienii care mai aveau răbdare să asculte argumentele interlocutorilor în competiția politică ce începea imediat după abdicarea lui Al.I. Cuza. Aceasta este de altfel și explicația pentru care data de 3/ 15 aprilie avea să rămână în istorie ca momentul unor confruntări neînchipuite de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Toma e prezent, dar lipsesc alții; de exemplu, unde este Matei, unde sunt alții pe care îi cunoaștem ca discipoli? Se observă că a reconstrui comunitatea credincioșilor (a celor care cred) nu este un lucru ușor, și Isus acționează cu răbdare, luând persoanele una câte una. Marea operă a lui Isus este aceea de a ne constitui în comunitate, în Biserică, dar știe că e dificil și obositor, și atunci ne acceptă așa cum suntem: începe prin a-i lua pe aceștia
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
veți găsi. Ei l-au aruncat și nu-l mai puteau trage, din cauza mulțimii peștilor” (In 21, 4-6). Iată primul mod în care Isus se manifestă, și întrebarea care corespunde acestui Cuvânt este: „Știu să-L recunosc pe Isus? Am răbdare în a-L recunoaște pe Isus?” Vedem de fapt că această recunoaștere reprezintă un drum de răbdare, nu este ca un fulger. Ne întrebăm, așadar, asupra capacității noastre de a-L recunoaște pe Isus cu ajutorul răbdării. Adresăm trei întrebări textului
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
4-6). Iată primul mod în care Isus se manifestă, și întrebarea care corespunde acestui Cuvânt este: „Știu să-L recunosc pe Isus? Am răbdare în a-L recunoaște pe Isus?” Vedem de fapt că această recunoaștere reprezintă un drum de răbdare, nu este ca un fulger. Ne întrebăm, așadar, asupra capacității noastre de a-L recunoaște pe Isus cu ajutorul răbdării. Adresăm trei întrebări textului pentru a încerca să-l pătrundem și pentru a-l savura. - Ce spune textul asupra lui Isus
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
recunosc pe Isus? Am răbdare în a-L recunoaște pe Isus?” Vedem de fapt că această recunoaștere reprezintă un drum de răbdare, nu este ca un fulger. Ne întrebăm, așadar, asupra capacității noastre de a-L recunoaște pe Isus cu ajutorul răbdării. Adresăm trei întrebări textului pentru a încerca să-l pătrundem și pentru a-l savura. - Ce spune textul asupra lui Isus? - Ce puteau face apostolii înaintea cuvântului lui Isus? - Ce-mi spune mie textul? 1. Ce spune textul asupra lui
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
spună că a-L recunoaște pe Isus când ni se prezintă Înviat nu este la fel de ușor ca înainte de moartea Sa, când era suficient să-L atingi. Aici este un parcurs mai lung, un itinerariu de urmat; pentru aceasta vorbeam de răbdare în a-L recunoaște pe Isus. Nu este un lucru care depinde doar de ochi, nu e o evidență fizică: e o evidență morală, interioară, care cere drum de parcurs pentru om. Aceasta este și marea problemă a cunoașterii lui
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
vrea ca noi să-L căutăm, să înaintăm în această căutare. Noi devenim cu adevărat căutători de Dumnezeu căutând voința Sa, căutând-o în această Biserică, în această lume, în această societate, în aceste situații dificile, crescând în dialog, în răbdare, în suportare, în ascultare: astfel se crește. Dacă în fiecare dimineață ne-am trezi cu programul deja făcut de Dumnezeu, atunci nu ar mai fi nici o problemă, dar am fi niște automate, niște roboți. În schimb, noi suntem lucrători activi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
este, în schimb, plin de semnificație, deoarece repetă tonul altor expresii din Evanghelie: „bateți și vi se va deschide”, „căutați și veți găsi”, „cereți și vi se va da”, „celui care bate i se va deschide”, „cine caută găsește”. Este răbdarea, perseverența pe care Isus le recomandă: nu trebuie să dăm importanță nici nouă, nici comunității noastre, nici grupului, opiniilor rău-voitoare și pesimismului care sunt șoapte ale dușmanului. 2. Ce puteau face apostolii înaintea cuvântului lui Isus? Să ne așezăm în
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
atunci când omul începe să-și dea încredere lui însuși și altuia. Isus cere aceeași încredere pe care i-a cerut-o lui Petru în barcă, în timpul primei predicări: „Aruncă mrejele” și Petru a răspuns: „La cuvântul Tău le arunc”. Este răbdarea de a da încredere. 3. Ce-mi spune mie textul? Răspunsul pe care îl sugerez, foarte simplu, este o ulterioară întrebare: „Știu să mă încred, știu să am încredere în semne?” Semnele sunt, ca să spun doar câteva: rugăciunea, Euharistia, caritatea
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Trebuie să am încredere în rugăciune. Dacă eu vreau să obțin totul și repede și mă agit, nu am avut încredere: vom face ca apostolii care la jumătatea nopții se întorc acasă. Rugăciunea cere o acordare de încredere și de răbdare deoarece prin intermediul acesteia, omul poate ajunge la situația autentică în care Dumnezeu i se manifestă. Vă citesc o pagină care m-a impresionat foarte mult dintr-o carte asupra rugăciunii scrisă de Ignazio Larranaga. Vorbește despre acest mod de a
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
prin intermediul acesteia, omul poate ajunge la situația autentică în care Dumnezeu i se manifestă. Vă citesc o pagină care m-a impresionat foarte mult dintr-o carte asupra rugăciunii scrisă de Ignazio Larranaga. Vorbește despre acest mod de a avea răbdare în a aștepta, de a avea răbdare în a-L recunoaște pe Isus. „Lucrul cel mai anevoios pentru cei care s-au angajat în aventura credinței, este de a avea răbdare cu Dumnezeu. Modul de a se comporta al Domnului
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
autentică în care Dumnezeu i se manifestă. Vă citesc o pagină care m-a impresionat foarte mult dintr-o carte asupra rugăciunii scrisă de Ignazio Larranaga. Vorbește despre acest mod de a avea răbdare în a aștepta, de a avea răbdare în a-L recunoaște pe Isus. „Lucrul cel mai anevoios pentru cei care s-au angajat în aventura credinței, este de a avea răbdare cu Dumnezeu. Modul de a se comporta al Domnului cu cei care i se dedică, e
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Ignazio Larranaga. Vorbește despre acest mod de a avea răbdare în a aștepta, de a avea răbdare în a-L recunoaște pe Isus. „Lucrul cel mai anevoios pentru cei care s-au angajat în aventura credinței, este de a avea răbdare cu Dumnezeu. Modul de a se comporta al Domnului cu cei care i se dedică, e adesea tulburător, nu există logică în reacțiile sale, de aceea nu există proporție între efortul nostru de a-I descoperi chipul tainic și rezultatele
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
comporta al Domnului cu cei care i se dedică, e adesea tulburător, nu există logică în reacțiile sale, de aceea nu există proporție între efortul nostru de a-I descoperi chipul tainic și rezultatele acestor eforturi, și mulți își pierd răbdarea și, dezorientați, abandonează totul. În dinamismul economiei lui Dumnezeu (planului Său) există doar o singură direcție: aceea de a da. Nimeni nu poate să pretindă de la El ceva; nimeni nu poate să-L întrebe, să-L înfrunte cu întrebări”. Aceasta
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
spunând: „Vreau ca Tu să-mi dai, pretind de la Tine”, și la sfârșit își dă seama că Dumnezeu este un dar și se acordă nu prin intermediul unei exigențe personale, dar prin mărturisire și încredere. Dumnezeu răspunde doar după ce a încercat răbdarea omului. Să ne întrebăm cum este rugăciunea noastră: dacă este perseverentă sau ocazională, capricioasă sau făcută cu indispoziție. Un alt semn este Euharistia, legată de Sacramentul Spovezii: sunt semne prin care Isus ni se arată. Dar trebuie să ne folosim
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
frumoasă: „A ști să ascunzi multe încercări cu un surâs”. Acesta este un lucru foarte mare, în timp ce noi suntem foarte nechibzuiți, facem sacrificii ,,când ne vine”, și când nu vrem devenim intoleranți și dăm altora de gândit. Aceasta nu este răbdare în căutarea lui Isus care încă e pe țărm, puțin mai departe e în penumbră și îl invită pe Petru să se arunce în apă, să sacrifice ceva de la sine. Așadar, întrebarea este: „Știu să perseverez în a aștepta, chiar
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
deosebite, cu angoase, cu inevitabilele picanterii, cu trăirile personale unice, cu acea "mizerabilă grămadă de mici secrete" (André Malraux), cu nonsensul existenței. Judecând că acest demers (dialoguri) este asociat cu jocul memoriei, Octavian Paler făcea următoarea remarcă: "O confesiune presupune răbdare, curaj, voință, pricepere de a spune, dar, în ultimă instanță, ea e și o chestiune de șansă. Cât izbutesc cuvintele să exprime din ceea ce e ascuns în tăcere?". Considerându-le exerciții de sinceritate, convorbirile pe care le veți citi aparțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
I Fă, Doamne cum vrei numai nu seca Marea Neagră a ochilor mei Că-ndureratele înneguratele și vai! contestatele lor plângeri-priviri adună oștiri Încearcă-a străbate incontinuu trădate Raiuri promise speranțe ucise Străpung depărtările necuprinsele zările II Nici Munții Carpați ai răbdărilor mele nu-i lăsa, Doamne, să se macine-n stele C-atâta cât poate omul să ducă nici piatra nu ține nici apa nu-apucă III Durerea-i comună din nou ne adună în plânsă cunună Crâmpeie de țară Zvârcolire amară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]