11,416 matches
-
și localuri de noapte, stă în fruntea moralei și se îmbracă scurt și sumar. Populația noastră feminină toată se grăbește să imiteze acea categorie anumită, dovedind prin acest gust, distincție și progres. În ceea ce privește progresul, distincția și moralitatea, Henri Béraud ne relatează de la Moscova, un lucru și mai desăvârșit. Revoluție înseamnă și dărâmarea vechilor prejudecîți. Haina fiind o prejudecată burgheză, un tovarăș și o tovarășă au hotărât s-o lepede și-ntr-o bună zi au apărut perfect goi pe ulițele capitalei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și pan Bogovschi, cari tocmai pe vremea aceasta petrec la noi în solie din partea domnului nostru a craiului”. Este o mărturie că, după 1459, au loc tratative între Ștefan cel Mare și regele polon. Dlugosz, cronicarul polon, contemporan evenimentelor, ne relatează că în acest an regele a trimis soli ,,și la voevodul Ștefan al Moldovei, ca să-i trimeată ajutor regelui Cazimir, dacă cumva va avea război cu boemii”. Mențiunea lui Dlugosz, pe care Ion Ursu n-o vede confirmată de nici un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au retras și turcii, și Ștefan. Atunci, Ștefan „s-a pornit cu năvală în țara dacilor”, era însă oprit de una din părțile oștirii care fusese rânduită acolo ca să păzească țara. Despre existența unui conflict între cei doi domni români relatează și cronicarul turc Tursun-Bei: „voievodul Țării Românești pusese în acea margine (de țară) pe beilerbeiul său împreună cu 7.000 de ostași aleși pentru a-și apăra țara de dușmanul din Moldova”. Deși a admis existența unui conflict între cei doi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asupra Chiliei și cel al flotei turcești nu au fost simultane, flota turcească încercând să cucerească Chilia când se întorcea spre Constantinopol. Din punct de vedere strict militar se poate spune că a fost imposibil un conflict moldo-muntean, așa cum este relatat de Laonic Chalcocondil și de Tursun-bei. În primul rând, ca să cucerească Chilia, Ștefan nu avea cum să facă apel la cel mai înverșunat dușman al creștinătății. Era un politician prea abil și un comandant de oști care înțelegea că Mahomed
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi fost îndârjite, așa explicându-se de ce la Trotuș, Matei Corvin l-a iertat pe Mihail Apaffi, care participase la răscoala din Transilvania, dar care, acum, se remarcase prin vitejia de care a dat dovadă în luptele cu românii. Bonfinius relatează și el că oastea regală „Când dă peste cheile înțesate cu arbori și cu multă lemnărie, își deschide calea în parte prin foc, în parte prin fier. Drumul odată deschis, după ce a ieșit la ținut mai larg, și-a așezat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
latură. Înaintarea nu a fost un iureș orbește, ci o înaintare metodică. Cea de a treia coloană, de sub comanda lui Crasnăș, nu a participat la bătălie, din cauza trădării vornicului și a boierilor din jurul său. S-a înaintat cu măsură, ne relatează Bonfinius și, după o încleștare crâncenă, se ajunge în piața târgului. După lupta de la porți, aceasta este cea de a doua fază a bătăliei. Cea de a treia fază s-a desfășurat în piața târgului, unde se afla elita oastei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soli de frunte, pe Mujilo Buciațchi (Mužylo Buczacki), voievodul Podoliei, și pe Spitko Iaroslav (Spytek Jaroslawski), subcămărașul de Przemysl, ca să-l anunțe pe domn că este așteptat la Liov. Domnul și-a amânat venirea din mai multe pricini și, după cum relatează Dlugosz, Ștefan se temea că, în lipsa lui din țară, Moldova să nu fie ocupată de turci, de unguri sau de munteni. Dar, adaogă cronicarul, Ștefan „se temea de prinsoare, aceasta în urma încunoștințării unuia dintre sfetnicii regelui”. Ca să nu-l supere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi prins pe Petru Aron în Transilvania. Prin executarea lui Petru Aron, Ștefan cel Mare scăpa de un rival și, ceea ce era mai important, dispărea mărul discordiei dintre regele Ungariei și domnul Moldovei. Incursiunea tătarilor și sfințirea Putnei Dlugosz relatează despre o incursiune a tătarilor de pe Volga în Moldova, în anul 1469. Moldovenii i-au alungat, dar, într-o a treia ciocnire, victorioși au fost tătarii. Moldovenii au reușit, însă, să-l prindă pe fiul hanului Manyak. Hanul a trimis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moldoveni, în 1465, dar Chilia fusese a Moldovei, nu a Munteniei. Conflictul a fost provocat de Radu cel Frumos. El a constituit o justificare pentru Ștefan ca să nu depună jurământul de credință față de regele polon. În vara anului 1470, după cum relatează Dlugosz, la 13 iulie, regele Cazimir se îndreaptă spre Liov, unde ajunge după nouă săptămâni, însoțit fiind de 3.000 de soldați. Regele va aștepta aici ca Ștefan să vină și să i se închine, dar întrebat de mai mulți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a repezit pe urmele tătarilor, care ar fi luat 15.000 de prizonieri. Oastea tătarilor număra 30.000 de călăreți, cifră care ni se pare exagerată, chiar dacă în fruntea lor se aflau doi hani și un mârzac. Baltazar de Piscia relata că „prea puțini izbuti a răzbi, cu toate că fură tăiați 125 de tătari care, mergând după jafuri, se răzlețiră de ai lor”. N. Iorga, acordând credit spuselor lui Baltazar de Piscia, a fost de părere că tătarii s-au întors nevătămați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luptă. Cuprinși de groază fugarii își aruncau nu numai armele, ca să fie mai ușori la fugă, ci și arcurile și tolbele, șeile și hainele ca să scape fie și „nearmați și goi”. O scrisoare a hanului tătar către sultan confirmă cele relatate de Dlugosz. Hanul scria că a pornit împotriva Moldovei la cererea sultanului. Tătarii au cucerit multe „cetăți ale ghiaurului și au luat pradă bogată”. Dar venindu-le vestea că sălașurile lor sunt prădate, „părăsind fără zăbavă prăzile, am hotărât să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu era mai aproape de desfășurarea evenimentelor, informațiile lui erau mai bogate, fiind și informațiile pe care le primea și regele polon, iar relatarea sa este confirmată de cel mai autorizat personaj s-o facă - hanul tătar. Baltazar de Piscia mai relatează că, în momentul în care Ștefan a pornit spre Dunăre în întâmpinarea turcilor, „Printre ai săi nu lipsiră cârtelile, căci îl urmau în luptă de doua luni, în vreme ce tătarii robeau femeile și copii; iar când prinse de veste că unii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
începutul lunii iulie. Traversarea Dunării a durat trei zile. Prudent, după ce a trecut toată oastea și s-a organizat o tabără întărită, atunci a trecut și sultanul fluviul împreună cu garda sa personală. Pășind pe pământul Moldovei, turcii au găsit, după cum relatează Angiolello, martor ocular, „toate satele și așezările părăsite și ogoarele arse”. Locuitorii s-au retras din calea turcilor în pădurile dinspre munte. Domnul „a poruncit ca toate grânele să fie tăiate și până și papura din mlaștini și, după ce s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sa’adeddin și de Kodja Husein, cu diferența că la Sa’adeddin lupta începe dimineața, iar la Kodja Husein spre amiază, așa cum se menționează în toate scrierile despre bătălie. „Sultanul gaziu, văzând la vitejii ieniceri o purtare potrivnică obiceiului lor, relatează Sa’adeddin, s-a adresat agalei lor și l-a dojenit, zicând: Ce lucru ciudat au făcut acești oglani! Așa fac cei care se încing cu brâul vitejiei ?» apoi, luând scutul de apărare în mâinile sale binecuvântate, a dat pinteni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mare, după cum reiese din cronicile românești și cele turcești. Dlugosz, însă, scria că Ștefan n-a pierdut decât 200 de morți. Cifra pare foarte mică și puțin credibilă, dacă n-ar fi confirmată de Angiolello, participant la bătălie, care relata că au fost uciși 200 de români, iar alți 800 au fost luați prizonieri. În general, istoricii noștri au adoptat aceste cifre cu o excepție: Ș. Papacostea a văzut că „o mare parte din armata moldovenească a fost distrusă...”. Franz
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care sultanul și-l luase ca exemplu, să se retragă. Dar înainte de a părăsi Moldova, în timpul retragerii, sultanul încercă să cucerească Cetatea Neamțului. Voia să aibă satisfacția cuceririi măcar a uneia din cetățile Moldovei. „Făcând încercarea ca să cuprindă cetatea amintită - relatează Angiolello - s-au așezat șapte tunuri mari și în decurs de opt zile s-a făcut încercarea de a cuceri, dar două din acele tunuri mari s-au spart, iar cei care se aflau în cetate nici n-au voit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Greul campaniei din 1476 1-a suportat Moldova singură. Căci, spune Ștefan venețienilor: „Dar m-au lăsat singur și s-a întâmplat cum am spus mai sus”. Alungarea turcilor din Muntenia și felul cum a fost reînscăunat Vlad Țepeș sunt relatate în fața Senatului venețian de Țamblac, așa cum Ștefan însuși i-a dictat: „Am înduplecat chiar la acest lucru pe Măria Sa Craiul unguresc, ca să se îngrijească și el, din partea sa ca Drăculea valahul (românul) să ajungă domn. Și înduplecându-se în sfârșit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
victoriei obținută la Râmnic, Ștefan cel Mare a ridicat o biserică la Râmnic, chiar pe locul unde a căzut Șendrea, cu hramul Sfânta Paraschiva, și o alta, zidită în 1487, la Badeuți, închinată sfântului Procopie. Pe pisania acestei biserici se relatează pe scurt lupta de la Râmnic care se termină cu: „Și a fost pieire foarte mare printre Basarabi”. Există trei scrisori, două ale reginei Beatrice către sora sa Elenora și cumnatul său, Ercole d’Este, ducele Ferrarei, și una a regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conducerea directă a sultanului și a celor doi beilerbei, Iskender pașa, beilerbeiul Anotoliei, și Ahmed Hersekzade pașa, beilerbeiul Rumeliei, ambii creștini trecuți la islam. La 6 iulie, marți, a început asediu cetății și a durat până miercuri, 14 iulie. „Șahul - relatează Sa’adeddin - ajungând în zori de zi la Chilia, a împresurat cetatea de pe apă și de pe uscat. Zidurile și porțile cetății fiind străpunse ca și inimile crude ale ghiaurilor netrebnici, inima pârcălabului s-a strâns de groază și de frică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înțelegere cu locuitorii cetăților, așa cum s-a întâmplat în 1465, când Ștefan a luat Chilia. O asemenea acțiune încearcă Ștefan împotriva Cetății Albe. La puțin timp după cucerirea ei de către turci, creștinii rămași în cetate „trimițând știre domnului Moldovei - ne relatează Sa'adeddin - i-au făgăduit că îi vor preda cetatea dacă va veni pe neașteptate. La rândul său, acest nedemn (Ștefan), îngâmfându-se, a sosit cu corăbiile lângă cetate și a pregătit scări. Atunci, apărătorii cetății (turcii), aflând de trădarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Olgierd Gorka preciza că panii Jessny și Weysdorffer comandau cetele de mercenari cehi și germani, iar Krankowski comanda detașamentul polon. Domnul a pornit în urmărirea turcilor cu care a avut mai multe ciocniri. Tactica folosită în aceste lupte ne este relatată de Bielski: Ștefan i-a lovit în locuri strâmte și cei care atacau primii erau moldovenii, dar mai înainte ca să încingă ei lupta „dau dosul”, o rupeau la fugă, iar dușmanul, crezând că o fac de frică, îi urmărea, până când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
purtat și în secret, la acestea fiind de față doar frații Jagielloni „celălalte mărimi fiind îndepărtate pentru ca nu cumva lucrurile puse la cale de frați să poată ajunge la urechile barbarilor”. Cronicarul Matei Miechowski (Miechowita), medic al regelui Ioan Albert, relatează că s-a discutat despre „unirea regatelor, războiul împotriva turcilor și alungarea moldoveanului (extirpatione valachi)”. Pentru a nu umbri personalitatea regelui Ioan Albert din punct de vedere moral - se proiecta un război al creștinilor contra unui creștin -, istoricii poloni moderni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru război. Pentru a afla care este atitudinea domnului Moldovei față de războiul plănuit, Ioan Albert a trimis doi soli însemnați, pe Creslau de Curosvankij, maestrul de Cuija și pe Nicolae Podlodovskij de Przithijk, castelan de Radom, ca să-i vestească, după cum relatează Wapowski, „despre marea expediție împotriva turcilor și să-l îndemne să ia parte ca aliat la un război pe cât de creștinesc, pe atât de necesar”. Solii trebuiau să-i transmită domnului voința regelui de a recucerii Chilia și Cetatea Albă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Isac vistiernicul ca să-l ispitească pe rege în legătură cu planurile sale. Regele i-a spus solului moldovean „cu înșelăciune că se duce împotriva turcilor”. Regele a trimis și el soli la Ștefan ca să spună același lucru. Iar „pe la sfârșitul lunii iunie, relatează Wapowski, plecând din Lemberg, trecu râul Siret, care desparte Rusia de Polonia și care se varsă în Nistru”. Efectivele oștilor care s-au înfruntat în 1497. Campania din 1497 pune față în față oastea Moldovei cu cea a regatului polon
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar acolo au prins pe solii domnului Ștefan voievod și i-au trimis la cetatea Liovului”. Regele Poloniei s-a aflat la Coțmani în zilele 16-17 august, și Fr. Papée consideră că atunci s-a întâlnit cu solii moldoveni. Wapowski relatează că, atunci când Ștefan a înțeles care sunt gândurile regelui „Trimise îndată la rege trei soli, bărbați de frunte ai neamului său, împreună cu o suită mare, ca să afle gândurile regelui polon, împotriva cui vrea să se îndrepte cu o oaste așa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]