8,797 matches
-
cu aristotelismul mai raționalist, mai deschis lumii fizice și experimentului. Gravură a magazinului unui alchimist realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1558. Legătura dintre alchimie, farmacie și astrologie în vest era similară cu practicile din țările arabe. MEDICINA îN TIMPUL RENAȘTERII EPOCILE STRĂLUCESC PRIN SPIRITUL ȘI EXCELENȚELE LOR Între medicina mileniului medieval și cea a Renașterii nu există discontinuitate. Prerenașterea este sincronă cu Evul Mediu târziu în care trăiesc Dante, Boccacio, Petrarca, Giotto, pictorul creator de școală, înaintemergător al Renașterii și autodeclarat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
alchimist realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1558. Legătura dintre alchimie, farmacie și astrologie în vest era similară cu practicile din țările arabe. MEDICINA îN TIMPUL RENAȘTERII EPOCILE STRĂLUCESC PRIN SPIRITUL ȘI EXCELENȚELE LOR Între medicina mileniului medieval și cea a Renașterii nu există discontinuitate. Prerenașterea este sincronă cu Evul Mediu târziu în care trăiesc Dante, Boccacio, Petrarca, Giotto, pictorul creator de școală, înaintemergător al Renașterii și autodeclarat urmaș al spiritului bizantin. în medicină, contemporanii lor sunt: Rolando de Parma (Chirurgia - 1264
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
MEDICINA îN TIMPUL RENAȘTERII EPOCILE STRĂLUCESC PRIN SPIRITUL ȘI EXCELENȚELE LOR Între medicina mileniului medieval și cea a Renașterii nu există discontinuitate. Prerenașterea este sincronă cu Evul Mediu târziu în care trăiesc Dante, Boccacio, Petrarca, Giotto, pictorul creator de școală, înaintemergător al Renașterii și autodeclarat urmaș al spiritului bizantin. în medicină, contemporanii lor sunt: Rolando de Parma (Chirurgia - 1264), Bruno de Longoburgo (Chirurgia Magna - 1252), Guy de Chauliac (Chirurgia Magna - 1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1363), Lanfranchi (Chirurgia Magna - 1290), Mondino dei Luzzy (Anatomia - 1316), Barnabe (Tratatul de oftalmologie - 1330). De reținut și prima disecție umană efectuată la Universitatea din Bologna în anul 1281, iar în 1375 se autorizează disecția umană la Universitatea din Montpellier. Renașterea, cu tot avântul și realizările ei nu și-a întors fața de la Evul Mediu, influențat de Bizanțul medical. A afirma o concepție nouă nu înseamnă neapărat a o nega pe cea anterioară. Sf. Toma d’Aquino nu opune lumea transcedentală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Toma d’Aquino nu opune lumea transcedentală celei naturale ci le reconciliază în perspectiva desăvârșirii lor. Acest efort nu duce la pierderea conștiinței individuale ci la salvarea ei, prin dragostea față de semeni, față de om, ceea ce deschide cadrul curentului „umanist“ al Renașterii. Dogmatismul creștin, nu reduce posibilitățile omului de perfecționare, ci le multiplică. Filosofia Renașterii cu toată tendința ei spre originalitate nu a putut renunța la arhitectura gândirii medievale. Spiritul analitico-sintetic medieval a cunoscut în Renaștere o mare potențare. Chiar Giordano Bruno
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
perspectiva desăvârșirii lor. Acest efort nu duce la pierderea conștiinței individuale ci la salvarea ei, prin dragostea față de semeni, față de om, ceea ce deschide cadrul curentului „umanist“ al Renașterii. Dogmatismul creștin, nu reduce posibilitățile omului de perfecționare, ci le multiplică. Filosofia Renașterii cu toată tendința ei spre originalitate nu a putut renunța la arhitectura gândirii medievale. Spiritul analitico-sintetic medieval a cunoscut în Renaștere o mare potențare. Chiar Giordano Bruno dorind să restructureze filosofia naturii, nu s-a dezis de coerența argumentărilor Evului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ceea ce deschide cadrul curentului „umanist“ al Renașterii. Dogmatismul creștin, nu reduce posibilitățile omului de perfecționare, ci le multiplică. Filosofia Renașterii cu toată tendința ei spre originalitate nu a putut renunța la arhitectura gândirii medievale. Spiritul analitico-sintetic medieval a cunoscut în Renaștere o mare potențare. Chiar Giordano Bruno dorind să restructureze filosofia naturii, nu s-a dezis de coerența argumentărilor Evului de mijloc. De asemenea, limbile latină și greacă au fost și ele factori de continuitate între cele două epoci. Prin ele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bruno dorind să restructureze filosofia naturii, nu s-a dezis de coerența argumentărilor Evului de mijloc. De asemenea, limbile latină și greacă au fost și ele factori de continuitate între cele două epoci. Prin ele spiritul universalist medieval, capătă în Renaștere o mai mare posibilitate de difuzare. Umanismul acestei epoci, exprimat prin filosofi, artiști, scriitori și medici dorea să cucerească lumea. în acest efort, spre desăvârșirea ființei umane, un rol important l a avut spiritul caritabil bizantin dar și cunoașterea corpului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin inventarea tiparului care a favorizat răspândirea rapidă a informațiilor culturale, prin perioada de stabilitate și înflorire economică care a dus la dezvoltarea științelor și artelor. Nici un alt domeniu de gândire și faptă nu leagă mai bine Evul Mediu de Renaștere ca medicina. științele naturii, la răscrucea dintre epoci, își intensificau cercetările. Așa numitele discipline oculte erau încă răspândite, magia continuând să impresioneze. Astronomia s-a dezvoltat prin astronomul polonez Copernic care a publicat tratatul De revolutionibus orbium coelestium, libri VI
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Prima disecție, în 1281, pe cadavru uman a fost urmată de prima autopsie medico-legală în 1302, realizată de Bartolomeo Varignona. Numele anatomistului Mondino dei Luzzi (Bologna) se face cunoscut în secolul XIV prin Anatomia sa, ajunsă carte de referință în Renaștere și care va apare publicată la Padova în 1478. Alexandra Gallioni i-a fost elevă. În Renaștere se afirmă, în studiul anatomiei patologice, florentinul Antonio Bonivieni care descrie litiaza veziculară, perforații intestinale și alte modificări patologice ale organelor. Toddeo Alderotti
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Bartolomeo Varignona. Numele anatomistului Mondino dei Luzzi (Bologna) se face cunoscut în secolul XIV prin Anatomia sa, ajunsă carte de referință în Renaștere și care va apare publicată la Padova în 1478. Alexandra Gallioni i-a fost elevă. În Renaștere se afirmă, în studiul anatomiei patologice, florentinul Antonio Bonivieni care descrie litiaza veziculară, perforații intestinale și alte modificări patologice ale organelor. Toddeo Alderotti în Conservarea sănătății, face recomandări de igienă, alimentație judicioasă, program de muncă și de odihnă. Apariția imprimeriei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut un impuls și în Sf. Toma d’Aquino unitorul inimii cu rațiunea în cunoașterea lumii sensibile și transcedentale. Dar scolastica, printre alții l-a dat și pe Bruno de Longoburgo autor a unei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sf. Toma d’Aquino. Marile spirite, prin preocupările lor multiple și prin rezultate, sunt renascentiste și intervin în sfera universalului. Or, medicina prin excelență are limbaj și viziune universale. Numeroasele maladii cu care s-a confruntat și Evul Mediu și Renașterea au sporit atenția față de medicină și au mărit prestigiul medicilor. Dorinței oamenilor de a fi sănătoși, de a trăi mai mult, medicina i-a răspuns cu eforturile și sacrificiile sale, dar în condiții deatâtea ori nesatisfăcătoare și cu mijloace rudimentare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Rabelais medic, romancier, pedagog ș.a. Dar și nemedici, oameni de știință și filosofi s-au interesat realmente de medicină. L-am citat pe Roger Bacon, dar și pe Copernic, Montaigne ș.a. Nu se poate să nu arătăm și contribuția pictorilor Renașterii la faima medicinei: Albert Dürer scrie o carte de anatomie cu planșe studiu pentru artiști, Michelangelo într-o încăpere mai tainică, în Florența, a făcut disecții pe cadavre umane și mai presus de toți, Leonardo da Vinci care a făcut
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
comoară. Tehnica de cercetare prin injectare de tuș colorat în vene și de ceară în organele cavitare, secțiunile de organe, dovedesc spirit științific și metodă, pasiunea cunoașterii complete, capacitatea interpretării și a concretizării rezultatelor în desene și note. Iată de ce Renașterea este mai mult decât o naștere a culturii greco-romane. Pentru spiritul universalist și analitico-reflexiv al acestor mai bine de două secole, Leonardo da Vinci este pilduitor. Acest spirit, ilustrat și de medicină, după cum vom vedea, a scos timpul din tiparele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Hippocrat, susține menținerea sănătății integrale a omului prin cumpătare. Omenia, pe care o glorifică acest filosof naturalist, este caracteristică medicilor și poartă imaginea carității, prin care omul poate deveni sublim, atribut subliniat de Telesio. Umanismul medical medieval cunoaște în Renaștere o resuscitare. Se promovează politica de sănătate. William Perry pune accent pe igienizare; Sf. Francisc din Sales (n.1567) animă ajutorul sanitar; Sf. Vicențiu de Paul (n.1581) inițiază și organizează ajutorul social prin Confreria Sănătății, în care sunt pregătite
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
XIV. în sec. XVI este iarăși greu încercată. La 1531 Florența făcea eforturi să scape de acest flagel. Este adevărat că atenția acordată anatomiei a neglijat, oarecum, bolile infecțioase iar clinicienii nu s-au ridicat la înălțimea rezultatelor obținute în Renaștere, de anatomiști. Împreună cu anatomia se dezvoltă chirurgia, urologia, obstetrica, oftalmologia, domenii în care se afirmă Ambroise Paré și discipolii săi Nufer și Roeslin, elvețianul obstetrician Rueff și călugărul Mercurio. La Viena Paul Dirlewang reușește o operație de cezariană (1559), fiind
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
introduce pentru prima dată în medicină. De altfel, Jean Fernel susține preeminența filosofiei asupra medicinei în așa fel încât, înainte de a fi știință și artă să fie reflexie, înțelepciune. Asupra medicinii sale vom reveni. Un flagel care a îngrozit secolele Renașterii a fost luesul prin viteza sa de răspândire și consecințe. Neocolind vârstele, sexele și clasele sociale, sifilisul, supus observației atente, i-a condus în sec. XVI pe Jacques Béthencourt, Musa Brassavole, Jean Fernel ș.a. la convingerea că acest flagel, localizabil
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
molipsitor. în 1564, Fallope stabilește unitatea anatomopatologică a sifilisului, fiind confirmat de Ulsenius (Theodor Uelsen) și de celebrul Fracastoro specialist în patologia infecțioasă. Asupra personalității lui Fracastoro și a operei sale vom insista într-un alt subcapitol rezervat titanilor medicinii Renașterii. Deocamdată precizăm că germenii patogeni intuiți de Fracastoro (microscopul propriu-zis nu era inventat) au fost mai târziu puși în evidență de Pasteur. Fracastoro a propus imediat izolarea leproșilor. Sifilisul însă făcea ravagii. S-a discutat asupra manifestărilor sale, a vechimii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
forme de manii, transformările și consecințele lor. Jérome Cardan face discriminare între perfidie și perversie; Felix Platter face clasificarea psihopatiilor, a diferitelor deficite cerebrale, dezechilibre mentale, distingând între manifestările epileptice, stările de excitație nervoasă și psihoze. Dar faima medicinii în Renaștere este dată de anatomiști. Numărul lor e mare și numele unora a rămas înscris în principala lor descoperire. Cităm doar câteva exemple: Trompa lui Eustache; Puntea lui Varole; Arcada lui Riolan; Canalul lui Arantius, Cavitățile Vesal și Botal. Numele altor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
paragranum ( Opera esențială îngrijită de un german). Utilizarea curentă a limbii germane era tot un mod de manifestare a emancipării sale reformatoare cu care îl respingea pe Galen ale cărui opere le arsese alături de Canonul lui Avicena. Paracelsus venea în Renaștere cu o gândire biomedicală, biochimică, iatrochimică cu totul modernă, axată pe experiență și demonstrație. Contrastant, pe alocuri fantastic, de multe ori vizionar, acest spirit tulburător, și deschizător de căi spre viitorul unei medicine noi, edificată pe raportarea omului la natură
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1503-1566), medic, astrolog, literat și profet i-a fost contemporan, ca și Erasmus de Roterdam. Spiritului reformator paracelsian i se asociază cel al medicului filosof și matematician, Cardanus (Girolamo Cardano, 1501 - 1576). El este considerat unul din marii savanți ai Renașterii căruia i se datorează rezolvarea ecuațiilor de gradul 3. în 1560, aprofundând studiul urechii, detectează percepția osoasă a sunetului și susține posibilitatea educării surdo-muților. Preocupat de natura și cauzalitatea criminalității, Cardanus conturează o concepție psihiatrică asupra acesteia, delimitând nevrozele în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
propria (despre viața personală), Cardanus își confesează viața sa ciudată și plină de contrarietăți, ca și gândirea sa. Istoricul, filosoful și psihologul german Wilhelm Dilthey (1833 - 1911) va afirma despre Cardanus că este una dintre cele mai „demonice“ personalități din Renaștere, fiind caracterizat de un spirit nemulțumit, permanent căutător. Ca medic, el are o concepție fizio- antropologică pe care o prezintă în cărțile De subtilitate și De parietate rerum, concepute ca niște enciclopedii. Diagnosticul medicului surprinde neobișnuitul, dezvăluie ce e ascuns
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de moarte, ca toți atleții spiritului, prin gândire, prin creație, prin originalitate. Scepticul filosof Franz Sanchez (1552 - 1632), profesor de medicină la Montpellier și la Touluse, va critica pe Cardanus și pe Fracastoro, ca și pe alți corifei ai Medicinii Renașterii, care s-au dedat, crede el, la speculații stranii. Sanchez este și el un experimentalist, pentru care observația trebuie să releve exactitatea raportului cauză-efect și obiect-subiect. PERSONALITĂȚI MEDICALE REPREZENTATIVE ALE RENAȘTERII UN ANATOMIST : ANDREAS VESAL (1514 - 1564) Descendent dintr-o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Fracastoro, ca și pe alți corifei ai Medicinii Renașterii, care s-au dedat, crede el, la speculații stranii. Sanchez este și el un experimentalist, pentru care observația trebuie să releve exactitatea raportului cauză-efect și obiect-subiect. PERSONALITĂȚI MEDICALE REPREZENTATIVE ALE RENAȘTERII UN ANATOMIST : ANDREAS VESAL (1514 - 1564) Descendent dintr-o familie de medici belgieni de origine germană, Vesal a dobândit la un moment dat naționalitatea spaniolă, prin profesie fiind adoptat și de Franța și Italia. Vesal face studii la Louvain, Paris
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]