10,353 matches
-
trimis la Jilava, să-i anchetez pe revoluționarii aduși acolo. Așadar, l-am strigat pe șoferul unității și l-am întrebat pe cine caută cu atâta disperare. Firește, m-am comportat ca un idiot, căci pe cine putea căuta? Abia respirând, tânărul mi-a transmis ordinul să revin imediat la unitate, misiunea din provincie fiindumi anulată. Într-o fracțiune de secundă am realizat că voi fi implicat într-un caz ieșit din comun, fără să-mi treacă însă prin minte că
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
publicate? Ce părere ai despre asta? Numai gânduri bune pentru tine. Să nu-ți uiți prietenul devotat. Sire, Tocmai am primit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o de pe Meteor, cu un miros îmbătător de mare pe care l-am respirat cu încântare. Desigur, confidențele lui Menier făcute ziarelor mi s-au părut o prostie. Bănuiesc că ai primit scrisoarea mea în acest sens. Aici mi-a fost dat să aud o mulțime de ironii despre toată chestiunea asta. Mi-a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
alunecos. Iată-ne într-un cabinet albastru și alb și primul meu imbold este să spun: Iată camera copiilor. Da' de unde, este camera lui, ceea ce îmi stârnește râsul. Un bebeluș englez față în față cu el însuși. O ființă care respiră acel gen de prosperitate fizică și de puritate persistentă, care lasă impresia unei copilării petrecute într-o atmosferă englezească. Acest gen de curățenie ingenuă, lipsită de rafinament, este vizibil peste tot. Un iz ușor de Pars Soap. Niciun parfum, nici măcar
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Sunt cam obosită, mi se învârte puțin capul, reușesc să-mi sprijin coatele de balustradă, se sprijină și el în coate alături de mine, privim împreună peisajul. Lacuri, păduri, pini negri, o întindere plană, nesfârșită, alcătuită din nisip și ape întinse. Respirăm un aer foarte pur și atât de tare, încât aproape că poate fi comparat cu aerul de mare. Severitatea acestui peisaj, austeritatea sa, neschimbate chiar sub soarele de iunie, mă pun adânc pe gânduri. Mă gândesc la comuniunea atât de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
prin a ne face cu aripi” (Gustave Flaubert). E, iată, Toamna și Biserica, Școala și Parlamentul au pornit împreună la treabă. Nu întâmplător. Fără ele și eroii lor, o comunitate, toate comunitățile din lume ar putea cu greu exista, ființa, respira. Școala și Biserica sunt demult împreună, Parlamentul li se alătură sau ar trebui să o facă, prin valorile comune. Sat fără preot sau învățător nu s-a inventat încă pe lumea asta. O Românie modernă fără Parlament e greu de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Rămâne să-i mai conving și pe alții... Pro teatru la Suceava “Întreaga lume este o scenă Și oamenii sunt doar actori” (Jacques Melancolicul, în Cum vă place de Shakespeare) TEATRUL, un spațiul cultural e totuna cu nevoia de a respira. Teatrul e viață (felii de viață), idee și aspirație, sporire și profit în plan spiritual. Teatrul e viață...vie, pentru că joacă cu spectatorul de față, “față-n față”, iar receptorul (martorul care devine și el personaj) întregește opera de pe scândură
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
se simtă ca aparținând uneia și aceleiași civilizații, culturi. O civilizație al cărei liant sunt imagini comune, cărți citite de toată lumea, figuri recunoscute de toată lumea, ca și cum nu ar fi vorba de cincizeci de milioane, ci de o familie care a respirat același aer și s-a supus aceluiași regim de viață culturală. Știm toți de unde le vine asta: de la cozile de ore întregi la expoziții, la premiere cinematografice, la teatru, de la cei treizeci de ani de Bernard Pivot, de la cei cincizeci
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
la fraza aceasta, Monica a tresărit și a exclamat, cu splendida ei energie renăscută: Colosal! Și, după o pauză, făcând din umeri zadarnicul gest al ridicării în pernă, a spus apăsat: Dă-mi o țigară. De aproape douăzeci de zile respira prin tubul de oxigen, nu mai putuse să fumeze de peste două luni și nu am cunoștință să fi cerut cuiva țigară. Semnul ei de vitalitate, țigara, pe care firește, nu i-am putut-o oferi și de altfel repede s-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
programul cultural (vizită la Senat și la BNF) m-a fermecat. Părăsind orășelul de provincie, cimitirul tinereții mele, cum Îl numeam cu năduf, simțeam, pe măsură ce mă apropiam de București, că nu mai privesc lumea pe gaura cheii. La Paris-Beauvais am respirat adânc, iar semizeul care devenisem privea complice În jur scuturându-se de frustrările și tristețile naționale și personale. Hotelul era În Nordul orașului, la Porte de Clignancourt. Pe site-ul lor găsisem că e la câțiva pași de Moulin Rouge
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
puțin clare. Cred că observ cum ceva din lăuntrul meu, poate din partea mea cea mai intimă, se revarsă în viitorul imaginat, în care trebuie să aibă loc acțiunea. Întregul meu eu, așa e alcătuit, primește aer datorită acestei decizii, poate respira iarăși liber.3 Ofer un ultim exemplu din bogata culegere de stări individuale realizată de Ludwig Feilberg. Forța și slăbiciunea lui lui Feilberg stau în faptul că are prea mult în vedere stările individuale; dar le descrie cu măiestrie. El
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în năzuință. Există în ambele un element de tristețe, în primul caz, fiindcă o valoare a dispărut din viață, în al doilea, fiindcă depărtarea de țel e atît de mare. Se strecoară însă în amîndouă o bucurie, fiindcă trăim și respirăm în ceva de valoare, indiferent dacă aparține trecutului sau viitorului. S-a afirmat, pe drept 45, că adevărata contradicție și inamică a bucuriei nu este suferința, ci sînt dezgustul și sila. Bucuria și durerea pot intra foarte bine într-o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu natura oferă copiilor multiple și noi posibilități de cunoaștere a unor aspecte, a legăturilor dintre acestea, a cauzelor care le determină, urmările pe care le au. Copiii trebuie să fie ajutați să înțeleagă că fără plante nu ar putea respira, nu s-ar putea hrăni, deci nu ar putea trăi. Poluarea mediului cu substanțe toxice și radioactive, tăierea necontrolată a pădurilor, distrugerea vegetației au drept efect reducerea cantității de apă și a celei de oxigen din natură, periclitând existența omului
Coronița prieteniei by Înv. Simina Ileana, Şcoala Heci, Locaţia Bursuc, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93017]
-
o devotată admiratoare a sa. Zămislită în 1806, Simfonia IV e luminoasă, senină și visătoare ca și starea sufletească a lui Beethoven în acea prea scurtă perioadă fericită a vieții sale; era bine dispus, elegant, agreabil, atent cu lumea. Lucrarea respiră atâta lirism romantic, încât autorul ei retrăiește parcă vârsta de 20 de ani. Partea I-a. Asemeni primelor două simfonii și Simfoniei IV și VII, începe cu o introducere lentă ( adagio ) - un preludiu meditativ. Câteva acorduri foarte puternice fac trecerea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fervoarea acelui obișnuit ,,brio” beethovenian. Orchestra sună aici transparent, fraged, limpede, trezind imagini aproape vizuale, picturale. E dimineață; se arată primele raze de soare; în aerul răcoros, în care se prelungesc parcă misterele întunericului nopții, se ridică aburii pământului. Natura respiră viața; omul, cea mai desăvârșită creatură a ei, își umple pieptul de încântare. Tema aceasta de la începutul simfoniei este foarte apropiată de o melodie populară din Boemia, ce se găsește într-o colecție de folclor slav, publicată de profesorul Franjio
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
le pot ajuta? Matilda din Negrești-Vaslui, te ascultăm. „Domnul Gec, pe mine m-o bătut omul prin violență, așa cum ai spus matale, pentru simplul fapt că nu i-a plăcut mâncarea. Uite, am aici trei coaste rupte și de-abia respir.“ Dar ce mama naibii nu i-a convenit? „Nu i-am pus destulă sare în mâncărica de ceapă cu pipote și mi-o dat cu oala în cap, uite aici.“ Animalul, mâine îl caut și-i scot dinții că de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
dacă aș fi în măsură să propun juriului un candidat realmente viabil din partea României, acela ar fi Gabriela Adameșteanu. Mă surprinde neplăcut faptul că numele ei n-a fost, practic, niciodată pomenit în „jocurile“ de acest gen. Opera Gabrielei Adameșteanu respiră sănătatea lucrărilor concepute să dureze Doris Mironescu Alături de o pleiadă de tineri prozatori ambițioși și pe fundalul unei îngrijorătoare abdicări a maeștrilor predecembriști, Gabriela Adameșteanu este, astăzi, unul dintre numele care garantează că avem o proză românească vie, că literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Autoarea Dimineții pierdute a lucrat, într-un ritm propriu, pentru a produce cărți care rămân, din anii ’70 și până azi. Opera sa se bucură de o proprietate atât de evidentă, încât aproape că e inefabilă: reprezintă o construcție puternică, respiră sănătatea lucrărilor concepute să dureze. Știu că sună ca și cum aș face reclamă la ciment, de aceea detaliez: epicul din romanele ei nu este senzațional, ci esențial; personajele sale nu sunt „idei“, ci mai degrabă oameni cât se poate de verosimili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
monstruoasă, o istorie atotcuprinzătoare, trei pași în sus și trei pași în jos, astfel dădeam târcoale unei lumi pe care o regăseam străină și inutilă, de o nebulozitate toxică, a cărei menire unică era aceea de a mă împiedica să respir“. Drumul lui Relu Golea, din Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare, este la fel de lung ca și cel al lui K., din Castelul lui Kafka: un drum care nu duce nicăieri, dar care trebuie numaidecât parcurs. Povestea lui Relu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de a o privi, de a o „spiona“... să înaintez, să înaintez... Zăpada a crescut, fiecare pas e un efort imens, transpirația se scurge rece pe șira spinării, din subsuori... mă dor încheieturile, în gâtul uscat mă zgârâie ceva, când respir adânc... Mă scufund în zăpadă. Mă lupt să nu mă acopere nămeții. În fine, sunt aproape de liftul de la marginea aeroportului, de-abia mai respir de oboseală. Departe, mama se tăvălește pe jos cu rivalul meu, ridicându-și picioarele albe în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
rece pe șira spinării, din subsuori... mă dor încheieturile, în gâtul uscat mă zgârâie ceva, când respir adânc... Mă scufund în zăpadă. Mă lupt să nu mă acopere nămeții. În fine, sunt aproape de liftul de la marginea aeroportului, de-abia mai respir de oboseală. Departe, mama se tăvălește pe jos cu rivalul meu, ridicându-și picioarele albe în aer, mari, pline, cărnoase... încălțate cu niște cizme negre ce-i înghit pulpele până la genunchi, cum poartă când se duce la școală, prin noroi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
tu iubești. Acum ai prea puțin timp, șă-ți amintești de bucurii căci viața îți cere mult prea multe. Oare când vei înțelege? Ca rămân doar poze... În urma lor doar amintiri... Amintiri ce dor câteodată, dar te lasă din nou să respiri și să aspiri, spre o viață mai bună. Pentru că timpul trece repede și nu îl poți opri, iar dacă vrei să uiți, îți vei aminti și vei ajunge la concluzia, ca rămân doar poze în urma lor doar amintiri...
A doua oară unu by Drăgăstan Isabela () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92939]
-
Critic de vise Te superi când ating cerul cu buza mea fină, Mă critici când sap după eterna fericire, Mă pierd prin voluptatea trupului ceresc Nu pot să respir vis și nici să iubesc. Critici iubirea ecumenică ce ție ți-o dau Nu simți când ating cu ochiul meu eternitatea, Nu mă lași să vorbesc cu singurătatea Mă legi în inima unde voci triste cântă. Critici tăcerea mea pe
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92936]
-
de mulțime ale vreunui politician sunt de ajuns pentru a crea o concurență serioasă. În ultima vreme, după moartea Patriarhului Teoctist, asist cu o ușoară stupefacție încurajată probabil de aerul cu influențe mistice pe care, la rându-mi, l-am respirat încă din copilărie, la un circ mediatic incredibil creat în jurul Bisericii. Ziarele se înghesuie să-i depisteze pe toți posibilii succesori la scaunul patriarhal și să creeze atmosfera de campanie electorală în care pare a fi inclus întregul popor român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
devenit eminentul profesor, prea timpuriu dispărut, care a onorat așa de mult și știința, și țara lui, și Franța, unde venise să studieze. Paulescu era un băiat înalt, slab, nițeluș aplecat; totul în persoana sa și în ochii lui admirabili respira distincția, lealitatea și inteligența (....). Paulescu avea o mare curiozitate a spiritului, multă metodă, o dorință nesățioasă de muncă, și toți cei ce l-au cunoscut în epoca aceea, cu strălucirea care emana din întreaga lui personalitate, n-au fost deloc
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sociale. Prima constatare ar fi că omul, făcând parte integrantă din natură, nu poate face excepție de la legile care o guvernează. Ca orice ființă viețuitoare are necesități biologice a căror satisfacere condiționează existența individuală. El nu poate trăi fără să respire, deci fără să-și asigure necesarul de oxigen pentru nevoile proceselor metabolice. Nu poate trăi fără să-și asigure nutrientele de bază necesare întreținerii, creșterii, dezvoltării și susținerii reacțiilor metabolice furnizoare de energie, nutriente pe care și le asigură din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]