9,201 matches
-
din paleoliticul timpuriu s-a practicat înhumarea craniilor și mandibulelor, în special de către hominizii ce populau teritoriul de azi al Chinei. Din paleoliticul mijlociu există dovezi materiale privind grija față de cei morți: depuneri rituale, dar concomitent se practicau și unele sacrificii rituale umane. Au fost descoperite schelete poziționate în anumite poziții, de exemplu, întinse pe spate sau ghemuite și acoperite cu lespezi de piatră. Alături de cel înmormântat se depuneau ofrande: unelte din piatră, dinți de ren sau de cerb, coarne de
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
după revizuire“. În cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice care includ războaie între bine și rău, triumful umilinței asupra mândriei și activitatea zeilor. În plus legenda conține teme precum moartea și imortalitatea, mila și binecuvântarea, învierea, salvarea, pocăința, propriul sacrificiu, dreptatea, propria credință, frăția, autoritatea și vindecarea. De asemenea, Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii romanului, în momentele în care Frodo trebuia să lupte împotriva puterii inelului, în mintea sa era prezent deseori versul „Și nu ne duce
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
ordonanțele lui Napoleon care îngrădeau libertatea presei și întemnițat pentru neplata datoriilor. Inițiat de către tatăl său în meșteșugul tipografiei, Jules Michelet a avut posibilitatea de a se angaja la Imprimeria Imperială, dar tatăl său a refuzat, preferând să-și impună sacrificii pentru a putea să-l trimită să-și facă studiile liceale la "Collège Charlemagne". Jules Michelet s-a distins în studiul literaturii; a absolvit în 1817, obținând diploma de „bacalaureat în litere”. În 1819, dovedind o precocitate intelectuală, Jules Michelet
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
mobilizat pe cei mai apropiați dintre exilații români să-i strângă materialul documentar pentru lucrarea "Principautes Danubiennes, Madame Rosetti, 1848", făcând din „muma revoluției" (cum o numea Nicolae Bălcescu pe Maria Rosetti) un simbol al puterii de abnegație și de sacrificiu în numele revoluției. Jules Michelet credea că documentul cel mai matur politicește al revoluțiilor europene de la 1848 a fost exprimat prin înființarea la București a "Comisiei Proprietății", el publicând o parte din procesele-verbale ale acestei comisii în anexa la volumul "Legendes
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
umane, ca rezultat al săvârșirii actului creator. Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori, mitul creației cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului originar este relevantă în modelul actului primordial, care susține respectiva credință mitologică. Actul primordial are calitatea de a fi, pe lângă unic și original, un desăvârșit act sacru, săvârșit de și prin sacralitate
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
Dumnezeu atotputernic, care l-a creat pe om după „chipul și asemănarea sa”. Religiile panteiste învață că creația a luat naștere din jertfa primordială a unui zeu; asemănătoare în acest sens este si credința conform căreia creația este rezultatul unui sacrificiu cosmic, când zeii sacrifica un om, care dă naștere mai apoi la animale, pământ și cer. Religiile creștine învață că lumea a fost adusă de la neființă la ființa de Dumnezeu. Acest act de creație se face doar prin puterea cuvântului
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
pentru ""suavitatea melancolică"" a versurilor sale, care trezesc ""dorul de imposibil"", și îi sugerează titlul unuia din primele volume: "Almas de violeta" (Suflete de violetă). De la aceste prime versuri până la anii maturității, Juan Ramón Jiménez este un exemplu strălucit de sacrificiu pe altarul poeziei, pe care o slujește cu o fervoare mistică. A trăit prin și pentru poezie, dăruit cu totală devoțiune unei munci tenace de purificare continuă a operei sale: ""Pentru mine poezia a fost întotdeauna contopită intim cu întreaga
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
conduce recensământul. Cât pentru autoritatea religioasă a regelui, aceasta era împărțită între două oficii religioase: Rex Sacrorum și Pontifex Maximus. Rex Sacrorum era de jure cel mai înalt oficial religios al Republicii, al cărui unic rol era de a face sacrificiul anual către Jupiter care fusese rezervat până atunci regelui. Pontifex Maximus, însă, era de facto cel mai înalt oficiu religios. În acesta, majoritatea autorității religioase a regelui era învestită. El avea puterea de a numi toate Virginele Vestakem Flamenii, Pontifii
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
cu succes, în condițiile în care creșterile de producție la cărbune și fier asigurau dezvoltarea viitoare a țării. Fără îndoială, planul cincinal a asigurat un uriaș salt înainte în dezvoltarea capacităților industriale dar, în același timp, a fost îndeplinit cu sacrificii uriașe, făcute de muncitori. Normele erau foarte greu de îndeplinit, cerând minerilor până la 16 sau chiar 18 ore de muncă zilnic. Neîndeplinirea normelor de producție putea fi interpretată oricând drept acțiune antisovietică, de sabotaj sau de trădare. Condițiile de protecție
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
Stalin și-a asigurat perpetuarea dictaurii. "Articol principal: Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)" Dezvoltarea industriei grele a asigurat Uniunii Sovietice victoria în al doilea război mondial împotriva Germaniei nazistă. Armata Roșie a oprit expansiunea nazistă către est prin sacrificii umane și materiale imense. Deși Uniunea Sovietică s-a bazat, prin intermediul acordul lend-lease, pe sprijinul american și englezesc, cea mai mare parte a efortului tehnic și tehnologic necesar mașinii sovietice de război a fost făcută de industria edificată în perioada
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
lui Dumnezeu și protectorul creștinismului. A dorit să îmbine nouă religie cu ideologia să imperială în privința guvernării statului. A plătit daune bisericii pentru proprietățile confiscate și a finanțat construirea a noi biserici. Sub Constantineini sunt indicate cu strictețe tipurile de sacrificii și procedurile permise. Sacrificiile sunt interzise treptat, iar în 331 sunt inventariate bunurile templelor, fiind închise sanctuarele în care se desfășurau riturile imorale. Prin conciliul de la Niceea din 325 este precizat doctrinar creștinismul-Credo-ul, conturându-se discuții religioase asupra naturii lui
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
creștinismului. A dorit să îmbine nouă religie cu ideologia să imperială în privința guvernării statului. A plătit daune bisericii pentru proprietățile confiscate și a finanțat construirea a noi biserici. Sub Constantineini sunt indicate cu strictețe tipurile de sacrificii și procedurile permise. Sacrificiile sunt interzise treptat, iar în 331 sunt inventariate bunurile templelor, fiind închise sanctuarele în care se desfășurau riturile imorale. Prin conciliul de la Niceea din 325 este precizat doctrinar creștinismul-Credo-ul, conturându-se discuții religioase asupra naturii lui Isus, fiind susținut dublă
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
în Mesopotamia de Galerius. Se reîntoarce la creștinism. În februarie 364, un militar de profesie, Valentinian I , a fost proclamat împărat. La cererea armatei sale, l-a numit că împărat al estului pe Valens, ce locuia la Constantinopol și interzice sacrificiul precum și intrarea în temple și răspândirea tămâii. Și-a îndreptat atenția asupra consolidării urgențe a granițelor imperiului. I-a împins pe alemani din Galia dincolo de Rin și a construit forturi de-a lungul graniței, de la Marea Neagră până în Raetia. A demarat
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
zidirii treptate asupra căruia autorul anonim insistă până la detaliu. Dovedind o deosebită tărie de caracter, Manole își învinge durerea și începe s-o zidească. El suferă nu numai pentru că nu poate înălța mănăstirea, ci pentru ca nu o poate face fără sacrificiul Anei. Drama sufletească se adâncește, dar cel care va învinge este artistul. Focul iubirii se contopește cu focul creației, devenind o forță mistuitoare. Ana acceptă jocul și în timpul zidirii treptate - acesta fiind motivul central al acestei părți - invocă, pe rând
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea și vinul se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară a vinului și a pâinii nu se schimbă. Unii
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
KAlSi 0 7 Cuarț SiO 8 Topaz AlSiO(OH,F) 9 Corindon AlO 10 Diamant C </div> Proprietățile sale de conservare și importanță în dietă au făcut din sare un produs valoros din cele mai vechi timpuri. Era inclusă în sacrificiile aduse zeilor de romani și greci. Soldații romani primeau ca plată o cantitate de sare ("sal" în limba latină, de unde provine cuvântul salariu). O altă explicație este următoarea: se pare că în Roma antică, accesul la sare era privilegiul claselor
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
îi arată pe zeii maiași cu un curios amestec de trăsături umane și animaliere. Zeii cerului, ai pământului și din lumea subterană erau „hrăniți” cu sânge de animale și de oameni sacrificați. Credincioșii își provocau răni pe tot corpul, ca sacrificiu adus zeilor. Se știe însă că zeii maiași sunt numeroși și au legătură cu toate fenomenele naturii. Reprezentați sub o înfățișare jumătate-omeneasca, jumătate-animala ei sunt binefăcători sau răufăcători. Divinitățile principale sunt: Hunabku, tatăl zeilor, Itzama regele cerului, zeu principal al
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
o insignă identificatoare. O emblemă metalică a unei cochilii cusută pe pălărie identifica un pelerin medieval în drum spre Santiago de Compostela. Un simbol substituie un lucru altuia, într-o manieră mai puțin concretă: crucea creștină este un "simbol" al sacrificiului; este o "emblemă" a crucificării. O cruce roșie pe un steag alb este "emblema" Crucii Roșii Internaționale. Crucea Roșie este un "simbol" al spiritului umanitar. Forma de semilună este un "simbol" al lunii; este o "emblemă" a islamului. Craniul cu
Emblemă () [Corola-website/Science/303583_a_304912]
-
jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc caracterul sacerdotal al organizațiilor monahale. Protestantismul nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai două sacramente: Botezul și Împărtășania. Neagă învățăturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor și pomenelilor, al absolvirii generale, al meritului faptelor bune. Cele 5 „sola” protestante sunt: Confesiunile neoprotestante creștine pe actualul teritoriu al României au luat naștere în marea lor majoritate în secolul XIX provenind dinspre SUA și Europa Occidentală
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
cade peste o masă de sticlă. După moartea Nadiei, Sloane realizează că credința lui Rambaldi a fost singurul lucru pe care l-a avut dintotdeauna, făcând astfel trădarea celor dragi inevitabilă. Moartea fiicei sale, potrivit interpretărilor lui, a fost un sacrificiu necesar. Apoi Sloane părăsește APO și le alătură celor de la Prophet Five pentru a descoperi ultimele secrete ale muncii lui Rambaldi. Sloane, după aceea, este bântuit de apariția Nadiei, care afirmă că apare deoarece asta este ceea ce Sloane dorește. Sloane
Arvin Sloane () [Corola-website/Science/303730_a_305059]
-
ani să conducă Ahriman, următorii 3.000 de ani să conducă Ohrmazd, iar în ultimii 3.000 să aibă loc marea luptă dintre cei doi. Zeul Mithra este „mijlocitorul” între cei doi rivali, el îi învață pe perși să jertfească sacrificii specifice zeilor. O legendă răspândită de un preot creștin armean, Eznik din Kolb, relatează că Zurvan aduce vreme de 1.000 de ani jertfe pentru a avea un fiu, dar se îndoiește la un moment dat de eficacitatea jertfei sale
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Eznik din Kolb, relatează că Zurvan aduce vreme de 1.000 de ani jertfe pentru a avea un fiu, dar se îndoiește la un moment dat de eficacitatea jertfei sale. Ca urmare, el va avea doi fii: Ahura Mazda, „în virtutea sacrificiului oferit” și Ahriman, „în virtutea îndoielii încercate”. Aflând că va naște doi fii în loc de unul, Zurvan hotărăște să-l facă rege pe primul născut. Ohrmazd află acest lucru înainte de a se naște și îi spune și lui Ahriman. Lacom de putere
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
o mică parte dintr-un cer infinit, etern și spiritual, numit Vaikunta. Acest cer, unde timpul este absent, este format din esența perfecțiunii, a infinitului, a cunoașterii supreme și a bucuriei. În mitologia nordică, geneza lumii este văzută ca un sacrificiu sângeros, la fel ca în cazul zeiței Tiamat din mitologia mesopotamică. Snorri Sturluson este cel care relatează cu multe amănunte procesul Creației, având ca principală sursă poemul compus spre sfârșitul epocii păgâne, „Voluspa”. La începutul lumii, nu exista decât o
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
multe mitologii lumea a fost creată din haos, adică din nimic, ceea ce amplifică puterea zeului demiurg. Există însă și mituri în care geneza lumii se desăvârșește prin sacrificarea unui monstru, unui gigant sau a unui zeu care personifică haosul primordial. Sacrificiul este obligatoriu în acest caz, fără el neputându-se clădi ceva semnificativ și durabil. De exemplu, în mitologia nordică, Universul a fost făcut din trupul uriașului Ymir, iar în mitologia mesopotamică, Marduk a sacrificat-o pe zeița-dragon Tiamat, formând cu
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973, nr. 1, p. 66-82; Poziții creștine față de religiile necreștine, în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973, nr. 2, p. 264-276; Funcția preoției în marile religii, în "Ortodoxia", ăn XXV, 1973, nr. 4, p. 553 -567; Noținea de „sacrificiu” în marile religii, în "Ortodoxia", ăn XXVI, 1974, p. 185 - 201 ; Concepția despre om în marile religii, " Teza de doctorat" în Glasul Bisericii, ăn XXXVII, 1978, nr. 7-8, p. 715-915; Considerații asupra concepțiilor biblică și mesopotamiana despre creație, în Glasul
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]