8,989 matches
-
și a legitima dreptul de a trăi doar pentru sine însuși; - de când am devenit insensibili la costurile umane ale așa zisei „raționalizări” a cheltuielii sociale, sfârșind prin a gândi că reducerile sociale ar contribui la prosperitatea globală și, indirect, ar sluji bunăstării noastre individuale; - de când am început să considerăm că dacă cineva este sărac este din cauza sa, și dacă pierde serviciul, înseamnă că nu are chef de muncă, deoarece nu se străduiește, ci vrea să trăiască din asistență socială; - de când am
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
limbaj pentru a obține sprijinul, adeziunea opiniei publice. Pe scena politică, puterea depinde de opinia publică, având nevoie permanentă de legitimare discursivă în fața alegătorilor. Aici, luptele se câștigă și se pierd prin discurs, cuvântul prezintă și reprezintă în același timp, slujește, dar și trădează pe cel care îl folosește. Multiplicarea mijloacelor de comunicare și verbalizarea excesivă a fiecărui eveniment, specifice "societății transparente"52, obligă oamenii politici la acoperirea discursivă a actelor politice pe care le desfășoară și la eficientizarea manifestărilor verbale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
elemente specifice discursului populist. Tendința de clișeizare, de utilizare intensă a formulelor fixe prestabilite, adoptarea unor structuri sintactice reiterative, preluarea și proliferarea unor simboluri și metafore predilecte sunt trăsături care transformă limbajul politic într-un tip de artefacte apt să slujească intereselor omului politic și care nu solicită din partea auditoriului decât actualizarea semnificațiilor pe care practica discursivă le pune în legătură cu aceste semne. Utilizarea mijloacelor retorice și preferința pentru cuvântul cu încărcătură afectivă ridicată asigură un impact sporit la nivelul receptării, iar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ochi critic implicațiile lor politice și sociale. Eminescu supune unei critici severe administrația din țara noastră, considerând-o vinovată de situația precară a țărănimii și de sporirea "păturii suprapuse", și privește cu mefiență oamenii politici, din cauza intereselor personale cărora le slujesc. Un spațiu întins dedică gazetarul prezentării luptelor dintre partidele politice, iar critica lui se îndreaptă deopotrivă împotriva Partidului Liberal și a Partidului Conservator, dovedind independența de gândire și refuzul înrolării într-o grupare politică sau alta. Ambele ideologii sunt alcătuite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
spațiul configurării unui nou Eminescu, în măsura în care impune redimensionarea ansamblului operei eminesciene, prin dialogul deschis la nivelul problematicii și al mijloacelor de expresie specifice creației artistice și celei jurnalistice. Dincolo de finalitățile și specificul domeniului de cunoaștere și comunicare pe care îl slujește, limbajul politic relevă organicitatea scrisului eminescian prin dezbaterea unor probleme definitorii pentru gândirea și simțirea creatorului. Eludarea acestei dimensiuni a operei eminesciene nu poate decât să afecteze imaginea creatorului, pentru că, dincolo de potențialul semnificativ și specificul părților, miracolul este al întregului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
târziu. Așadar, este vorba de una dintre multele amintiri din perioada de început a Ordinului, care se aflau pe buzele multora; acest predicator englez o prezintă tocmai pentru a susține comentariul pe care îl face fragmentului evanghelic: «Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni» (Mt 6,24-33). Parabola nu este încă stilizată; 2Cel 16-17 o va transforma într-o mică dar adevărată capodoperă. Fragment din M. BIHL, Sancti Francisci parabola in Sermonibus Odonis de Ceritona an. 1219 conscriptis; AFH, XXII (1929
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
facă pocăințe grele. Totuși, nu trebuie să se îndoiască de îndurarea divină: cu cât au mai puțin, cu atât pot beneficia mai mult de muncile altora. Căci acesta este într-adevăr scopul comuniunii sfinților și îndeosebi a acelora care îi slujesc Domnului în comunitate, pentru că meritele personale sunt comune tuturor; la fel ca soldații care au toți parte egală, atât cei care merg la bătălie în prima linie, cât și cei care, îngreunați de oboseala transportării încărcăturii, rămân în spatele frontului. Dacă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care a pus și o glugă, s-a încins cu o funie cu noduri. Și, astfel, desculț și cu părul tuns, s-a prezentat în fața tatălui și, luându-și rămas bun de la el, i-a spus că dorea să-i slujească mai degrabă lui Dumnezeu decât mamonei (cf. Mt 6,24). 3. Pe când cutreiera acele locuri, mulți frați i s-au alăturat lui și Ordinului său. Mergând la papa Grigore, acesta le-a îngăduit să predice. Astfel, s-au răspândit în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
primului grup, «în total doisprezece clerici și treisprezece laici» (nr. 19). Sub haina franciscană bate o inimă de cuceritor, bucuros și mulțumit de faptele sale, desigur nu pentru a se lăuda, ci pentru a admira lucrarea lui Dumnezeu care se slujește și de elemente de mică importanță pentru a înfăptui minuni (Prolog). Pentru fratele Giordano, prezentarea realității faptelor istorice este mai importantă decât fantezia retoricii «legendare». Pe autor îl cunoaștem din Cronică. S-a născut la Giano, un sătuc din Valea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
religioasă, politică, economică și populară de incomparabilă relevanță, într-un timp atât de scurt, astfel încât fratele Ioan din Parma, ministru general, a putut spune cu satisfacție: «Cât aș vrea ca această provincie să se afle în centrul lumii pentru a sluji ca exemplu tuturor!» (nr. 126: FF 2565). Nu este în favoarea nostalgiei și a fidelității rigide de la început, dar le amintește cu emoție și recunoștință, așa cum își amintește de propria copilărie. Dacă, pe de o parte, privește cu admirație la primele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cetățenii i-au instalat pe frați în acea parte a orașului unde se află și acum. Conversația a V-a DESPRE PURITATEA VIEȚII PRIMILOR FRAȚI 27. Frații din acel timp, având primele daruri ale Duhului (cf. Rom 8,23), îl slujeau pe Domnul nefiind constrânși de legi umane, ci de impulsul spontan al evlaviei lor. Ei se mulțumeau doar cu Regula și câteva alte norme ce fuseseră emanate în același an în care fusese aprobată Regula. Aceasta a fost prima constituțiune
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și mergea mereu călare, chiar dacă trebuia să meargă de la o biserică la alta doar o jumătate de milă, încălcând porunca Regulii... Avea și tineri laici în calitate de paji, asemenea episcopilor, îmbrăcați în haine de culori extravagante, care îl asistau și îi slujeau în toate. Mânca foarte rar în convent cu ceilalți frați, preferând să mănânce singur în camera sa. Avea chiar și un bucătar personal... avea o familie specială a sa de doisprezece sau paisprezece frați, pe care o ținea cu sine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care voiau să intre în Ordin, să-i îmbrace cu haina, să-i încingă cu funia, iar apoi îi trimitea într-o abație sau biserică, fiindcă nu avea încă locuințe unde să-i stabilească. Acelor frați le poruncea să-l slujească pe Dumnezeu cu evlavie și să aibă respect față de bisericile în care îi trimitea, pentru ca să nu mănânce ca niște leneși pâinea lor. S-a întâmplat astfel că l-a primit în Ordin pe acest frate Ștefan și l-a trimis
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
tuturor; a vrut să fie slujitor chiar pentru persoanele cele mai disprețuite și, în călătoriile sale, arăta ascultare oricărui frate. Pe când era laic, fugea cu cea mai mare oroare de leproși, dar după convertirea sa s-a angajat să-i slujească, spălându-le picioarele, bandajându-le ulcerele și rănile, îndepărtându-le puroiul și pielea putrezită și sărutându-le picioarele, pentru ca, suportându-și aproapele, să devină și el demn de dispreț și să obțină harul lui Dumnezeu... Grigore al IX-lea, plin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
devină și el demn de dispreț și să obțină harul lui Dumnezeu... Grigore al IX-lea, plin de înțelepciune, considerând familiaritatea ce o avea cu Fericitul Francisc, a devenit imitatorul său și ținea în camera sa un lepros, cărui îi slujea, îmbrăcat ca un frate. Dar într-o zi acel lepros l-a întrebat: «Oare suveranul pontif îl are doar pe acest bătrân ca să-mi slujească? Se obosește prea mult!». 3. Dar dacă Fericitul Francisc a fost umil în respectul față de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Fericitul Francisc, a devenit imitatorul său și ținea în camera sa un lepros, cărui îi slujea, îmbrăcat ca un frate. Dar într-o zi acel lepros l-a întrebat: «Oare suveranul pontif îl are doar pe acest bătrân ca să-mi slujească? Se obosește prea mult!». 3. Dar dacă Fericitul Francisc a fost umil în respectul față de Dumnezeu, și mai umil în slujirea aproapelui, cel mai umil a fost în a se disprețui pe sine însuși... Fericitul frate Pacifico, cel care a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cei puternici (cf. 1Cor 1,27), a doborât nu doar o mie, ci mai multe mii de filisteni, cu ajutorul Celui care atinge munții și îi face să fumege (cf. Ps 103,32), și a dat umilința spiritului celor care înainte slujeau necurățiilor trupului. Murind pentru vicii și trăind pentru Dumnezeu, nu pentru ei înșiși, din moment ce partea cea mai rea a fost dată pieirii, din aceeași falcă (cf. Jud 15,19Vg) a ieșit apă din abundență ce întrema, spăla și îi nutrea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
2,20). Și, într-adevăr, de-acum nu mai trăia pentru el însuși, ci mai degrabă pentru Cristos (cf. 2Cor 5,15), care a murit pentru păcatele noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră (Rom 4,25), pentru ca să nu mai slujim păcatului (Rom 6,6) în nici un fel. Doborând și viciile (cf. Ef 6,12), s-a angajat cu bărbăție în lupta împotriva lumii, a trupului și puterilor cerești, și renunțând la soție, la casa de la țară și la boi (cf.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
grânarul veșniciei, el care a fost destinat să se numere printre principii poporului său, încununat cu coroana dreptății. El, cu siguranță, nu a căutat propriul interes (Fil 2,4), ci mai degrabă pe cel al lui Cristos și l-a slujit ca o albină harnică. La fel ca steaua dimineții ce apare în mijlocul norilor și ca luna în zilele deplinei sale splendori (Sir 50,6), și ca soarele strălucitor în Biserica lui Dumnezeu, a luat în mâinile sale candela și trâmbița
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a-i prezenta spre venerație bazându-se doar pe viața lor, mai ales fiindcă uneori îngerul Satanei se transformă în înger de lumină (2Cor 11,14). Atotputernicul și milostivul Dumnezeu, prin harul căruia amintitul rob al lui Cristos l-a slujit cu demnitate și cu laudă, nedorind ca o candelă atât de minunată să stea ascunsă sub obroc (cf. Lc 11,33), ci voind să o pună pe candelabru, pentru a oferi binefacerea luminii sale tuturor acelora care sunt în casă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o deosebită atenție clienților săi mult Înainte ca serviciile să devină cea mai nouă „descoperire” corporatistă. Acest devotament extraordinar era insuflat de Însuși fondatorul și președintele companiei, care a ținut neapărat să ne comunice clar pasiunea sa de a-și sluji clienții. De fiecare dată când ne convoca la vreo ședință, președintele Începea cu o predică despre calitatea serviciilor. Uneori, la Începutul Întâlnirii, Întreba dacă discuția avea să le fie de folos În vreun fel clienților. Odată, un manager a răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
reproșat ceva lipsitului de duh Nicolache. Important este obrazul căruia i se adresează, nu stihul care Încearcă să-l Îmblînzească. Iată cum rezumă acest gînd Nicolae, spiritul cel mai practic și cel mai ascet dintre Văcărești: „și să mă pot sluji cu dînsele cînd voi găsi altfel de vrednic obraz”. Obrazul este aflat repede, totuși Nicolae nu trimite spre el orice vers. Faptul că recurge la serviciile fratelui său este deja o dovadă de discernămînt estetic. Închinăciunea trebuie să fie aleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grigore Alexandrescu. Cultul „stilului deslușit”. Migăloasa scenografie a grandorii Și Grigore Alexandrescu se plînge de lipsa modelelor și de sărăcia limbajului („nu este, zic, de mirare dacă literatura noastră n-a produs Încă nici un cap d-operă care să poată sluji de model netăgăduit: acelea nu ies decît În literaturile formate și În limbile statornicite, după cum o știm mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului”, CÎteva cuvinte În loc de prefață, 1847). Se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
beția dulce („și amorul magic ne Îmbată dulce”), răsfățul acela viclean pentru că este ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere În desfătare, o complicitate ce poate duce departe. Figura inocenței se slujește În poezia lui Bolintineanu și de alt mesager: lumina (cu derivatul: soarele). Frumoasa Ioana, româna macedoană, „poartă soarele pe figură”, fruntea femeii din O noapte de amor iese din părul negru precum dimineața din ceața nopții „revărsînd lumini din cer
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adevăr: iubirea descoperă și Întemeiază ființa individului. („căci orice idee de om este o idee de dragoste” - zice Denis de Rougemont În Les mythes de l’amour), erosul provoacă și Întemeiază lirica. Conachi se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet unor rînduri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]