8,807 matches
-
apropie timpul când Domnul îi va aduna pe evrei dintre toate popoarele și îi va aduce în țara strămoșilor lor. El credea că atunci ei vor reclădi Templul din Ierusalim, așa cum stă scris în proorocia lui Ezechiel și îl vor sluji pe Domnul după Legea lui Moise». Legenda povestește că în tinerețe Abba Mehari a tălmăcit visul unei femei etiopiene, care i s-a adresat cerându-i sfatul. el i-a prezis ca va naște un copil pe nume Kassa, care
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
Biserica "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" din 1902, Solca - cu Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael" construită în jurul anului 1868) și una fără biserică (Poieni-Solca). În biserică se oficiază zilnic liturghii în limbile română și poloneză. La această biserică au slujit următorii preoți-parohi:
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
de lemn a fost folosită de credincioșii din Ceaca până la construirea noii bisericii de zid, în anul 1992. Noua biserică de zid a preluat hramul vechii biserici de lemn, cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil". Șirul preoților ce au slujit în această localitate, începând cu primul menționat de documente în anul 1744: Pop Gheorghe și continuând până în prezent cu Pop Vasile, Pop Ioan, Pop Andrei, Pașca Victor, Cherebețiu Ioan, Cerghi Teodor, Almaș Ioan, Pop Vasile, Ciaca Pompei, Macovei Ioan, Casacu
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
descrie o versiune a unui suflet tripartit similar celui din Republica lui Platon. Protagonista cărții este Patience, o adolescentă de treisprezece ani, singura fiică a regelui de drept, heptarhul. Tatăl ei, Peace, a ales să fie sclav al uzurpatorului Oruc, slujindu-l ca un diplomat și asasin credincios. Deși crede sincer că regele Oruc este "cel mai bun heptarh la care am putea spera acum", Peace are grijă ca Patience să învețe lucrurile de care va avea nevoie ca viitor heptarh
Wyrm () [Corola-website/Science/323380_a_324709]
-
plătită în 1868-1869 La începutul anilor 1870 Simeon Budișian i-a luat locul de preot la Giurtelecu Șimleului Ioan Lobonțiu a fost căsătorit cu Theodosia. Fiul său Patriciu Lobonțiu (1847 - 14 aprilie 1923) a fost hirotonit în 1871 și a slujit la Sudurău (mai 1872 - 1875) și Silvaș (aprilie 1875 - 14 aprilie 1923); fiul lui Patriciu, Ioan Lobonțiu, a absolvit la Beiuș și a fost decorat cu Ordinul Coroană României. Un alt fiu, Emil Lobonțiu, a fos preot în Boianu Mare
Ioan Lobonțiu () [Corola-website/Science/324041_a_325370]
-
Tecuci și Galați. Pe 7 noiembrie 1949 tânărul diacon Silviu Iovan a fost tuns în monahism, de către P.S. Antim Nica, Episcopul Galațiului, la Mănăstirea de călugări Sihastru de lângă Adjud, primind numele de IOAN. Între 1948 și 1955 Părintele Ioan a slujit la Mănăstirea Vladimirești. La sugestia Măicuței Veronica, a adus inovația desei împărtășiri cu Hristos Euharistic, așa cum făceau primii creștini, și fiind singurul preot care se ocupa de miile de credincioși veniți la locul sfânt și sfințitor, pentru a-i ajuta
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
un motiv pentru Patriarhie de a-l considera necanonic și la ordinul organelor de represiune ale statului (și chiar ale celor de la Moscova), încep presiunile asupra Părintelui Ioan și a Mănăstirii Vladimirești. Episcopul de Galați îl somă să nu mai slujească, să nu mai predice, ori să accepte transferul la altă mănăstire sau în București, iar în ultimul rând să-și ia concediu medical. Aceste somații, după cum au recunoscut cei din conducerea Bisericii, erau din rațiuni de stat. Pe 27 ianuarie
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
putea fi dat mai ușor pe mâna autorităților. Pe 21 februarie 1955 i s-a înmânat Sentința de caterisire și excludere din monahism, pe care pe bună dreptate Părintele o considera netemeinică și nelegală în fața Lui Dumnezeu și continuă să slujească și să-l mărtuirisească pe Hristos cu același foc. I s-a luat dreptul de a mai sluji, nu însă și harul. Pe 29 martie 1955 sute de ostași înarmați au invadat în forță Mănăstirea și l-au arestat pe
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
caterisire și excludere din monahism, pe care pe bună dreptate Părintele o considera netemeinică și nelegală în fața Lui Dumnezeu și continuă să slujească și să-l mărtuirisească pe Hristos cu același foc. I s-a luat dreptul de a mai sluji, nu însă și harul. Pe 29 martie 1955 sute de ostași înarmați au invadat în forță Mănăstirea și l-au arestat pe Părintele Ioan, pe Măicuța Veronica și pe maicile din Comitetul de conducere, în frunte cu Maica Teodosia și
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
și frigului, i-au crăpat mâinile până la os. Cu toate acestea, făcea eforturi supraomenești, ca să se roage de fiecare dată în poziția de rugăciune, în picioare. A fost transferat la Spitalul închisorii Văcărești de deținuți politici. A urmat apoi să slujească în cele mai mari “Catedrale” ale țării: Jilava, Gherla, Aiud. Amintirile din închisoare sunt prezentate în capitolul «Memorialul Durerii ». Întărește cu cuvântul și cu Sfânta Împărtășanie, mii de deținuți. Refuzând reeducarea, a fost totuși eliberat de la Aiud, în urma Decretului de
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
Dumnezeu și de puternicii zilei. Patriarhul Justinian însă rămânea ferm pe poziția lui, dând vina pe Securitate, iar aceasta pe Patriarhie. În sfârșit, pe 26 iunie 1979 (ziua de naștere) după 24 de ani de caterisire, obținu aprobarea de a sluji oficial. Fu trimis la Mănăstirea Cernica, unde i se permise să slujească odată pe săptămână iar în 1980 i se dadu voie să oficieze Sf. Liturghie la Mănăstirea Plumbuita din București, de data aceasta, în fiecare duminică și în zilele
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
lui, dând vina pe Securitate, iar aceasta pe Patriarhie. În sfârșit, pe 26 iunie 1979 (ziua de naștere) după 24 de ani de caterisire, obținu aprobarea de a sluji oficial. Fu trimis la Mănăstirea Cernica, unde i se permise să slujească odată pe săptămână iar în 1980 i se dadu voie să oficieze Sf. Liturghie la Mănăstirea Plumbuita din București, de data aceasta, în fiecare duminică și în zilele de sărbătoare. Aici reuși oarecum, să continuie Lucrarea sa duhovnicească de mântuire
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
neputincioasă în fața răului. Colectivul mănăstirii îl protejează, ținându-l în chilie și îndemnând vizitatorii să-și caute alt duhovnic. Însă Părintele Ioan, chiar bolnav fiind, iese întotdeauna - la Sf. Liturghie, spunând: "“Îmi iubesc nespus neamul acesta și vreau să-i slujesc cu orice preț, până la capăt!”" Moare pe 17 mai 2008, la Mănăstirea Recea. "A fost frumos la Gherla!", Părintele , Ed. Patmos, 2008 "Cuvinte împartașite de Părintele Ioan și Maica Stareța Cristina", Părintele Ioan Iovan, duhovnicul Mănăstirii Recea, Mureș și Maica
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
târziu, unul din jurnaliștii influenți ai Israelului, fondatorul ziarului Maariv. Un alt văr faimos al său a fost rabinul cântăreț Shlomo Carlebach. În anul 1930 a plecat în Palestina mandatară, pentru a învăța la ieșiva Merkaz Harav din Ierusalim. A slujit ca oficiant de cult în cartierul Mea Shearim. Ulterior s-a întors în Germania pentru a studia dreptul la Universitatea din Frankfurt am Main. În anul 1933 s-a întors în Palestina ca doctor în știinte juridice și avocat. In
Haim Cohen () [Corola-website/Science/326623_a_327952]
-
15 august 1943 are loc sfințirea Bisericii mari în prezența episcopului de Roman. În 1944 reia firul școlii întrerupt la moartea mamei, înscriindu-se la o școală din Tecuci. În căutarea unui duhovnic, ajunge la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde slujea părintele Arsenie Boca. Acesta vine timp de o lună la Vladimirești, pentru un program de catehizare, iar măicuța Veronica îi cere un duhovnic pentru Mănăstirea Vladimirești. Părintele Arsenie îl pregătește pe Părintele Ioan Iovan cu această menire. Măicuța Veronica își
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
În interiorul Bisericii se odihnesc vrednicii de pomenire Mitropoliții Olteniei Firmilian și Nestor, în mormintele amplasate de-a dreapta și de-a stânga naosului. Biserica Sfântul Dumitru din Craiova este și a fost coloana vertebrală a vieții spirituale din oraș, deoarece aici slujește Arhipăstorul cetății Baniei și Mitropolitul Olteniei.] În interiorul catedralei se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinților Serghie și Vah, și ale Sfintei Mucenițe Tatiana. ----] Pr. Dumitru Bălașa, "Biserica Domnească Sf. Dumitru și vechimiea orașului Craiova", în Din Istoria
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
1859-1929) pe 25 mai 1887, în Pietrelcina, o localitate de fermieri din sudul regiunii Campania. Părinții săi își câștigau existența că fermieri. A fost botezat în apropierea capelei Santa Anna, care străjuiește desupra zidurilor unui castel medieval. Mai târziu a slujit că în aceeași capelă. O operă de restaurare a acestei capele a fost ulterior întreprinsă de către Fundația Padre Pio al Americii , cu sediul în Cromwell, Connecticut. Padre Pio a avut un frate mai mare, Michele, și trei surori mai mici
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
lângă Tîrgu Neamț după care a studiat la Seminarul „Veniamin Costache”, de la Iași unde, în fiecare an, a fost premiant. După ce s-a căsătorit cu Eugenia, a fost hirotonit preot la 22 aprilie 1919 pe seama parohiei Mărgineni, jud. Neamț. A slujit și la parohia Ghindăuani din același județ, începând cu anul 1920 ca trei ani mai târziu, în 1923, să revină preot la parohia Răuceștii de Sus unde a slujit 15 ani. În anul 1922 a dobândit diploma de învățător și
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
preot la 22 aprilie 1919 pe seama parohiei Mărgineni, jud. Neamț. A slujit și la parohia Ghindăuani din același județ, începând cu anul 1920 ca trei ani mai târziu, în 1923, să revină preot la parohia Răuceștii de Sus unde a slujit 15 ani. În anul 1922 a dobândit diploma de învățător și de atunci a slujit și biserica, și școala. El deschsese în casa parohială de la Răuceștii de Sus o școală primară pentru copiii sărmani ai țăranilor din sat. Pe 1
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
Ghindăuani din același județ, începând cu anul 1920 ca trei ani mai târziu, în 1923, să revină preot la parohia Răuceștii de Sus unde a slujit 15 ani. În anul 1922 a dobândit diploma de învățător și de atunci a slujit și biserica, și școala. El deschsese în casa parohială de la Răuceștii de Sus o școală primară pentru copiii sărmani ai țăranilor din sat. Pe 1 septembrie 1938 preotul Resmeriță a fost transferat ca institutor în orașul Iași la Școala primară
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
Ari a murit devreme, iar băiatul a crescut, întîi la curtea bunicului și apoi a unchiului său. La vârsta de 7 ani a început studiul la învățatul Harrar Țorarinsson, apoi a primit educație religioasă la Curtea episcopală a Islandei. A slujit ca preot în Stadre. El a fost căsătorit, a avut un fiu și o fiică. Importanța lui Ari în istoria și cultura islandeză este mare. El este autorul Cărții despre Islandezi ("Íslendingabók") și autorul Cărții așezării Islandezilor. Savantul a scris
Ari Þorgilsson () [Corola-website/Science/325801_a_327130]
-
o lua. Până la primăvară, Tot că găvaz îmi umblă. El a putut să-și organizeze ceață, apoi, la momentul oportun, să se lanseze în haiducie. Mai întâi a adus la Vidin pe fratele său Nicolae și l-a pus să slujească pe la diverși turci din Vidin. A inițiat în planul acțiunii haiducești pe însoțitorul sau de slujba Dinu, apoi și pe fratele acestuia, Crăciun. Datorită așadar acestor împrejurări, Obedenii au putut să cunoască îndeaproape situația turcilor și a o folosi în
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Muntele Moria, se povestește că a zidit mai târziu (prin 967 î.e.n.?) regele Solomon, fiul lui David, cel dintâi Templu din Ierusalim (Cartea Cronici II, 3,1) După Biblie, Templul lui Solomon a fost ridicat pe Muntele Templului pentru a sluji cultul lui Yahve, unicul zeu al iudaismului monoteistic și al poporului Israel (Elohey Israel). Templul a devenit centrul principal de cult al israeliților, în care slujeau preoții (cohanim) și înțelepții (hahamim) evrei. Construcția templului imita pe cea a Tabernacolului pe
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
1) După Biblie, Templul lui Solomon a fost ridicat pe Muntele Templului pentru a sluji cultul lui Yahve, unicul zeu al iudaismului monoteistic și al poporului Israel (Elohey Israel). Templul a devenit centrul principal de cult al israeliților, în care slujeau preoții (cohanim) și înțelepții (hahamim) evrei. Construcția templului imita pe cea a Tabernacolului pe care îl faurise Moise în Deșertul Sinai, dar având dimensiuni cu mult mai mari și fiind mult mai fastuos și sofisticat. Arheologi au gasit în descrierea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
avea copii, Welf i-a moștenit proprietățile. Welf s-a căsătorit cu Ethelinde, fiică a lui ducelui de Bavaria Otto de Nordheim. Deși tatăl său, marchiz de Este, influențat de verișoara sa Matilda de Toscana, a continuat cu fermitate să slujească interesele Papalității, Welf, care moștenise statele bavareze și ale cărui interese se legau mai degrabă de Germania, a devenit susținător al Imperiului. Atunci când socrul său, ducele Otto de Nordheim a trecut în tabăra adversarilor lui Henric al IV-lea și
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]