8,605 matches
-
supraviețui. Istoric au existat mai multe sisteme legale de transmitere a moștenirii, de la sistemul gavelking din Anglia unde doar bărbații puteau moșteni, conform legii salice sau la sisteme de succesiune matrilineală în care femeile sunt în ultima parte a sistemului succesoral. Alte practici includ că primul născut moștenește toate bunurile, de cele mai multe ori băiatul cel mai mare sau ultima progenitură, caz în care totul este moștenit de cel mai mic copil. Unele societăți antice și majoritatea statelor moderne folosesc un sistem
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
Alte practici includ că primul născut moștenește toate bunurile, de cele mai multe ori băiatul cel mai mare sau ultima progenitură, caz în care totul este moștenit de cel mai mic copil. Unele societăți antice și majoritatea statelor moderne folosesc un sistem succesoral în care fiecare copil are dreptul la o cotă de mostenire (de obicei în mod egal. Din punct de vedere istoric, au existat de asemenea, sisteme mixte: În arhaism, posesia terenului moștenit a fost de cele mai mult ori o
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
în ultimii ani, pentru vânzarea integrală sau a unei părți importante a unui teren sau a unei ferme moștenite din multe țări europene este nevoie de acordul altor moștenitori (dacă există) care au un tip de drept de preemțiune. Dreptul succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care decurgeau din caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă înainte de epoca întăririi statului. La moștenire veneau numai fiii, iar mai târziu și fiicele. În cazul în care defunctul nu avea copii moștenirea era culeasă
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
acordat un drept de succesiune și celorlalți fii, dar cel mai în vârstă obținea o cotă mai mare și mai bună din punct de vedere calitativ. Soția nu avea nici un drept la succesiunea soțului, dar fiul adoptiv avea aceleași drepturi succesorale ca și fiul legitim. Totodată, dobândirea moștenirii obliga la anumite ritualuri și sacrificii religioase pentru pomenirea celui mort. Transmisiunea bunurilor succesorale se făcea fie pe cale legală, fie pe cale testamentară. În cadrul moștenirii legale, copiii legitimi și adoptivi (atât băieții cât și
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
din punct de vedere calitativ. Soția nu avea nici un drept la succesiunea soțului, dar fiul adoptiv avea aceleași drepturi succesorale ca și fiul legitim. Totodată, dobândirea moștenirii obliga la anumite ritualuri și sacrificii religioase pentru pomenirea celui mort. Transmisiunea bunurilor succesorale se făcea fie pe cale legală, fie pe cale testamentară. În cadrul moștenirii legale, copiii legitimi și adoptivi (atât băieții cât și fetele) aveau o vocație succesorală egală asupra bunurilor de baștină (ocine, dedine) sau care au fost cumpărate de părinții lor decedați
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
Totodată, dobândirea moștenirii obliga la anumite ritualuri și sacrificii religioase pentru pomenirea celui mort. Transmisiunea bunurilor succesorale se făcea fie pe cale legală, fie pe cale testamentară. În cadrul moștenirii legale, copiii legitimi și adoptivi (atât băieții cât și fetele) aveau o vocație succesorală egală asupra bunurilor de baștină (ocine, dedine) sau care au fost cumpărate de părinții lor decedați. Copiii naturali veneau numai la moștenirea mamei lor. Copilul vitreg avea aceleași drepturi de moștenire ca și cel din cadrul familie, dar numai la succesiunea
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
de transmitere a moștenirii, prin moștenire legală respectând cote de moștenire legală stabilite prin lege sau mostenire testamentară (legatară) prin care testatorul stabilește cui lasă moștenirea și ce părți din ea. Legea îl obligă pe testator să respecte anumite rezerve succesorale deținute de descendeții testatorului, asecendeții și șotul supraviețuitor, el putând dispune după cum dorește de o cotitate disponibilă. Conform Codului Civil, cel chemat la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea, într-
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
putând dispune după cum dorește de o cotitate disponibilă. Conform Codului Civil, cel chemat la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea, într-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de opțiune succesorală. Acest termen de opțiune succesorală este de 1 an. Dacă succesibilul nu a acceptat în acest termen, poate fi declarat străin de succesiune. Termenul curge conform Codului Civil în anumite situații expres reglementate, astfel: Conform prevederilor legale în vigoare, nimeni
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
o cotitate disponibilă. Conform Codului Civil, cel chemat la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea, într-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de opțiune succesorală. Acest termen de opțiune succesorală este de 1 an. Dacă succesibilul nu a acceptat în acest termen, poate fi declarat străin de succesiune. Termenul curge conform Codului Civil în anumite situații expres reglementate, astfel: Conform prevederilor legale în vigoare, nimeni nu poate fi obligat să
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
beneficiu de inventar, ceea ce presupune că nu se va face o confuziune de patrimonii între cel al persoanei decedate și cel al succesorului său, moștenitorii legali și cei testamentari răspunzând pentru datoriile și sarcinile succesiunii doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia. Înainte de 1 octombrie 2011 acceptarea era diferențiată între acceptare sub beneficiu de inventar și acceptare expresă când bunurile defunctului și cele ale acceptantului confuzionau și deci dacă debitele defunctului depășeau activul, moștenitorul plătea cu bunurile sale
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
acceptată de alți succesibili care au vocație la partea ce i-ar reveni. Certificatul de moștenitor este un document care face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota carese cuvine fiecărui moștenitor sau legatar. În România și alte state cu drept romano-german, certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public și cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota carese cuvine fiecărui moștenitor sau legatar. În România și alte state cu drept romano-german, certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public și cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum și alte mențiuni prevăzute de lege. Certificatul de moștenitor mai poate fi emis si sub forma unei încheieri judecătorești de către judecătoriile naționale, în cazurile în care succesibilii nu
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
sau pe cale contencioasă în instanta, la judecătoria din raza teritorială a ultimului domiciliu al defuctului. Taxele notariale constau într-un onotariu al notarului care este stabilit conform unei grile notariale stabilite anual si se calculează în funcție de valoare totală a masei succesorale și o taxă de intabulare în Cartea Funciară. Taxele judiciare constau într-o taxă de timbru în valoare de 3% din masa succesorală, o taxă de stabilire a calității de moștenitor (50 lei în prezent) și taxă pentru intabulare în
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
care este stabilit conform unei grile notariale stabilite anual si se calculează în funcție de valoare totală a masei succesorale și o taxă de intabulare în Cartea Funciară. Taxele judiciare constau într-o taxă de timbru în valoare de 3% din masa succesorală, o taxă de stabilire a calității de moștenitor (50 lei în prezent) și taxă pentru intabulare în Cartea Funciară. Taxa de timbru poate fi evitată prin apelarea la mediere si încheierea unui acord de mediere. În cazul în care dezbaterea
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
timbru poate fi evitată prin apelarea la mediere si încheierea unui acord de mediere. În cazul în care dezbaterea succesiunii are loc la mai mult de 2 ani de la data decesului, moștenitorii datorează statului un impozit de 1% din masa succesorală. În Ungaria, regulile privind plata taxei de moștenire sunt definite în Legea privind taxele. Această lege prevede trei grupe de moștenitori (din grupa 1 fac parte soțul/soția, copilul vitreg sau copilul adoptiv, părintele vitreg sau părintele adoptiv al testatorului
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
drum de-a lungul râului Piave pentru tratative cu Alboin însuși și obținând de la el o atitudine respectuoasă față de Biserică și restituirea bunurilor sale, în schimbul unui act de omagiu. Se pare că unele sedii episcopale și-au menținut neîntrerupt șirul succesoral de-a lungul invaziei și în anii următori. Tranziția a fost înlesnită și pe fundalul unei anumite ostilități din unele episcopii nord-italiene față de papalitate și Imperiu. În teritoriul controlat de longobarzi, clerul era cel puțin siguri că putea evita disputele
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
copie a acestuia fiind prelucrat și adaptat realităților românești. Codul prevede că proprietatea poate fi transmisă prin acte juridice încheiate între persoanele în viață și prin acte mortis causa (pentru cauză de moarte). Ca atare, proprietatea se transmite și pe cale succesorală, sub cele două forme ale sale: "ab intestat" și "testamentară". Codul reglementa amănunțit deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea și cota în care aceștia dobândesc bunurile defunctului, opțiunea succesorală și lichidarea succesiunii. Testamentul pe baza căruia se deferă moștenirea testamentară
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
pentru cauză de moarte). Ca atare, proprietatea se transmite și pe cale succesorală, sub cele două forme ale sale: "ab intestat" și "testamentară". Codul reglementa amănunțit deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea și cota în care aceștia dobândesc bunurile defunctului, opțiunea succesorală și lichidarea succesiunii. Testamentul pe baza căruia se deferă moștenirea testamentară, este de mai multe feluri: olograf, autentic și mistic. Testamentul olograf este scris, semnat și datat de către testator. Testamentul autentic este semnat de către testator și transmis judecătorului care îl
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
pe baza declarației testatorului, din care rezultă că actul care i s-a prezentat este testamentul acelei persoane. Codul mai cuprinde o serie de dispoziții cu privire, la acceptarea sau repudierea moștenirii, precum și la obligația moștenitorului de a plăti datoriile succesorale. Până la unificarea legislativă, în Țara Românească era aplicabil Legiuirea Caradja (1818) iar în Moldova, Codul Calimah (1817). Noul Cod Civil avea să fie un instrument important de unificare a principatelor. Codul Civil român avea 1914 articole, împărțite în trei cărți
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
actul unilateral, persoanl și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viață"”. Conform art. 1035 din Codul Civil, „Testamentul conține dispoziții referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acestă, precum și la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. Alături de aceste dispoziții sau chiar și în lipsa unor asemenea dispoziții, testamentul poate să conțină dispoziții referitoare la partaj, revocarea dispozițiilor testamentare anterioare, dezmoștenire, numirea
Testament () [Corola-website/Science/325050_a_326379]
-
cu participarea organizațiilor de femei din România, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria și Grecia, pentru a “se sprijini reciproc” în vederea dobândirii unui statut asemănător cu statutul femeilor din țările dezvoltate occidentale și în scopul combaterii tendințelor de revizuire a granițelor statelor succesorale. Maria Rosetti (1819 - 1893) Maria Rosetti, născută la Guernesey (Anglia); Identificându-se cu interesele națiunii române, participă alături de soțul ei, C. A. Rosetti, la întrunirile secrete, pregătitoare ale revoluției muntene și la evenimentele din vara și toamna anului 1848. În urma
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
1923, Alexandrina Gr. Cantacuzino pune bazele Micii Înțelegeri Feminine, în scopul unirii eforturilor femeilor din Polonia, Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia și România pentru dobândirea drepturilor lor economice, politice și juridice și pentru a stăvili tendințele amenințătoare de revizuire a granițelor statelor succesorale. În 1925, aleasă vicepreședintă a Consiliului Internațional al Femeilor, Alexandrina Gr. Cantacuzino pledează pentru elaborarea unei legislații internaționale a minorităților, valabilă în toate țările și pentru stabilirea îndatoririlor acestora față de statul în care trăiau; organizează, în octombrie 1925, la București
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
mai târziu, Carol al III-lea Filip a votat pentru vărul său bavarez Prințul-Elector Carol-Albert. După singerea neamului Neuburg în 1742, Palatinatul a fost moștenit de Ducele Carol Theodore din ramura Sulzbach. După stingerea ramurei bavareze în 1777, după disputa succesorală și după Războiul Bavarez de Succesiune, ramura Sulzbach sub Electorul Carol Theodore a moștenit Bavaria. Odată cu moartea lui Carol Theodore în 1799 toate teritoriile Wittelsbach din Bavaria și Palatinat au fost reunite sub Maximilian al IV-lea Joseph, un membru
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
parte religios ce avea un codex bazat pe cel al lui Bernard de Clairvaux. De asemenea a ctitorit un nou claustru în 1557, claustru ce este cel mai bun exemplu de arhitectură Renascentistă din Portugalia. În 1581, după o criză succesorală, nobilimea portugheză s-a reunit în Mânăstirea lui Hristos din Tomar și l-a recunoscut oficial pe Philip II al Spaniei (Philip I al Portugaliei) drept Rege. Acesta este începutul Uniuni Iberice (1581-1640), în timpul căreia Regatul Portugaliei și cel al
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
și-a întrerupt pentru câteva săptămâni activitatea la Budapesta pentru a se alătura delgației române la "Comisiunea de Reparațiuni de la Paris" luând parte la discutarea repartizării datoriei publice austro-ungare. În 1922, a fost membru al delegației române la "Conferința Statelor Succesorale ale fostei monarhii habsburgice" de la Roma, chemată pentru a rezolva împreună cu reprezentanții Austriei și Ungariei diferitele chestiuni decurgând din tratatele de pace. În 1925 a participat la o a doua "Conferință a statelor succesorale" la Praga. În 1928-1929 el a
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]