10,192 matches
-
istoricilor evrei răspuns plural la un eveniment istoric extraordinar"46. Ne putem întreba totuși dacă aceste producții de tonalitate istoriografică, chiar dacă apariția lor este mult posterioară evenimentelor, nu au fost receptate mai întâi de cititori ca mărturii ale suferințelor îndurate, susceptibile să le întărească și perenizeze memoria. De fapt, odată cu ele, ne aflăm în fața unui corpus care se prezintă în primul rând ca relatarea unei istorii de suferință, ca și cronicile Cruciadelor, care l-au precedat, sau ale persecuțiilor cazace, care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
funcționa încă, într-un fel de liturgizare în cadru secular. Creând o continuitate între trecut și prezent, este solicitată din nou o memorie colectivă de suferință, care rezistă istoriei. Ca și cum istoria de ieri ar acționa ca un fel de antidot susceptibil să aline rănile prezentului. Acest efect de oglindă, această mise en abîme care a traversat secolele se repetă așadar atunci când se produce o nouă catastrofă, inclusiv în perioada de emancipare și integrare în Europa și chiar imediat după genocid. În
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
transcendentă, de acum Shoah, și care atribuia creării statului Israel o dimensiune de aceeași natură, izbăvitoare de astă dată19. Astfel, exterminarea devenea o suferință unică și, prin această unicitate, le spunea evreilor de ce trebuie să fie evrei, statul Israel fiind susceptibil să facă imposibilă, pe de altă parte, repetarea acestui eveniment fondator. Desigur, genocidul nu are același sens pentru cei care l-au trăit și pentru cei care nu l-au trăit, dar prin el se reconstituie lanțul genealogic al iudaismului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
conta numai pe propriile forțe, de a rămâne vigilent în fața oricărei eventuale manifestări de antisemitism, pentru a-l combate de la primele semne. Din această perspectivă, viitorul nu aduce vreo speranță, nici în Israel, nici în diasporă, ci conține toate ingredientele susceptibile să provoace închiderea, izolarea defensivă, când, de fapt, concluziile universale de tras din genocid ar trebui să fie lupta pentru protejarea drepturilor minorităților în lumea întreagă, combaterea, pretutindeni, a oricărei forme de rasism (și de antisemitism), precum și a oricărei tendințe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreiască și palestiniană, o tendință împărtășită de intelectuali arabi ca Edward Said, care susține acceptarea experienței evreiești cu toată oroarea și teama pe care le inspiră ea. Said îi invita pe arabi la "înțelegere și compasiune". O asemenea atitudine era susceptibilă să încurajeze din partea israelienilor și a susținătorilor Israelului o voință paralelă de înțelegere și compasiune față de palestinieni 18. Aceste tentative reciproce de recunoaștere a suferințelor Celuilalt, esențiale pentru reconcilierea între cele două popoare, s-au pierdut, din păcate, în recrudescența
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
treia, identitatea dintre narator și autor nu este exclusă, după cum observă Philippe Lejeune 274. Dintre naratorii lui Soljenițîn, care nu apar ca personaje în istoria pe care o povestesc, cel din nuvela O zi din viața lui Ivan Denisovici este susceptibil de a fi identificat cu autorul. Acesta ar trebui să fie obiectiv, dar se dovedește solidar cu deținuții. Există multe indicii care sugerează că naratorul nuvelei cunoaște bine lumea lagărului și că este, poate, un fost deținut. Așa s-ar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
statutului de narator care nu ia parte la acțiunea din povestire. Lipsa obiectivității, ironia și tendința de a controla întreaga narațiune îl apropie pe naratorul din roman de naratorul din Arhipelagul GULAG, ceea ce înseamnă, de fapt, că naratorul romanului este susceptibil de a fi identificat cu autorul. Soljenițîn creează această entitate narativă, dar legătura sa cu personajele și faptele prezentate este prea strânsă pentru a putea simula obiectivitatea. Ironia pe care o dovedește naratorul în mod constant nu este o atitudine
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
francez a ales acest termen pentru a evita recursul sistematic la locuțiuni negative (non-ficțiune, non-ficțional) care reflectă și perpetuează privilegiul scrierilor ficționale (G. Genette, op. cit., p. 135). Nici sintagma "texte referențiale" nu este de necontestat, deoarece ficțiunea este, de asemenea, susceptibilă de a se referi la lumea reală, cu procedee specifice. Așadar, problema rămâne în mare parte deschisă. 43 P. Cornea, Introducere în teoria lecturii, ed. cit., p. 52. 44 Alte accepții ale acestui termen sunt: ficțiunea ca non-adevăr (minciună), ficțiunea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în vedere stabilirea nivelului la care se manifestă criza (organizație, ramură, economie), durata crizei (scurtă, lungă) și determinarea principalelor cauze care au generat criza. Atunci când cauzele crizei provin din interiorul organizației trebuie analizate în mod amănunțit punctele slabe și domeniile susceptibile de îmbunătățire din cadrul acesteia. De exemplu, lipsa de lichidități poate fi cauzată de: criza de expansiune (dezvoltare prea rapidă); criza de restrângere: scăderea bruscă a cifrei de afaceri din cauza unor produse mai bune și mai ieftine lansate de firmele concurente
Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
Sursele de infecție s-au diversificat, agenții infecțioși și-au modificat modul de acțiune și rezistența la tratamentul antimicrobian, au apărut aspecte diferite ale infecției de spital. 5.2. ETIOPATOGENIE În infecțiile chirurgicale se discută trei aspecte: agentul infecțios, gazda susceptibilă și spațiul închis neperfuzat. Agentul infecțios poate fi reprezentat de bacterii, spirochete, ciuperci și paraziți. Deși puțini germeni dau infecții chirurgicale, mulți sunt capabili de a o face. Ei pot fi saprofiți, patogeni și condiționat patogeni. Patogenitatea se referă la
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
de distrucție tisulară) și capacitatea de apărare a gazdei. În condițiile în care virulența microorganismului este crescută, rezistența organismului gazdă este depășită chiar și atunci când mecanismele de apărare sunt funcționale și numărul de germeni care infectează țesutul este crescut. Gazda susceptibilă, cu supresie imună, se întâlnește cu o frecvență în creștere în infecțiile chirurgicale, creând probleme majore. Rezistența generală este scăzută de terapia cu corticosteroizi, diabetul zaharat, malnutriția, etilismul, SIDA, imunosupresia de orice altă cauză. Imunitatea specifică se referă la procesul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
conținutul acesteia. Totuși, cercetătorii n-au dezarmat; căci rămâne un anumit număr de "documente-martor" asupra vieții paleantropilor, și se speră, într-o zi, să se reușească a se descifra semnificația lor religioasă. Altfel spus, se speră că aceste "documente" sunt susceptibile să constituie un "limbaj", la fel cum, grație geniului lui Freud, creațiile considerate până atunci producții absurde sau insignifiante ale inconștientului - vise, vise în stare de veghe, fantasme etc. - Au dezvăluit existența unui "limbaj" extrem de prețios pentru cunoașterea omului. 3
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tehnologiei. Or, o asemenea opinie este nu numai eronată, dar și nefasta pentru cunoașterea omului. Homofaber a fost totodată homo ludens, sapiens și religiosus, Deoarece nu putem reconstitui credințele și practicile sale religioase, trebuie cel puțin să indicăm anumite analogii susceptibile de a le lumina indirect. 3. Semnificațiile simbolice ale mormintelor "Documentele" cele mai vechi și mai numeroase sunt, evident, osemintele, începând din musterian (~ 70000-50000) se poate vorbi cu certitudine de morminte. Dar s-au găsit cranii și mandibule inferioare în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
conține o înmormântare în comunitatea Kogi. Dar e important să subliniem că, abordat exclusiv la nivel arheologic, acest simbolism ne este tot atât de inaccesibil ca și cel al unei sepulturi paleolitice. Particularitatea documentelor arheologice limitează și sărăcește "mesajele" pe care sunt susceptibile de a le 12 C. Reichel-Dolmatoff, "Notas sobre el simbolismo religioso de los Indios de la Sierra Nevada de Santa Marta", Razon y Fabula, Revista de la Universidad de los Andes, nr. l (1967), pp. 55-72. ^ De fapt, ritualul era aproape necunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Se poate afla, eventua astfel dacă oasele lungi și craniile reprezintă ofrande aduse unei Ființe Supreme sau unui Stăpâ al Animalelor sau, dimpotrivă, dacă ele sunt conservate în speranța că vor fi reacoperite c carne. Chiar această ultimă credință este susceptibilă de interpretări diverse: animalul "renaște grație Stăpânului Animalelor, sau "sufletului" care sălășluiește în oase, sau, în fine, grad faptului că vânătorul i-a asigurat un "mormânt" (pentru a evita ca oasele să fie devorate d către câini). Întotdeauna trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu săgeți ursul legat cobză, anumite gravuri parietale de la grota Trois Freres, înfățișânc urși atinși de săgeți și de pietre, și care par să vomite un val de sânge 17, au fost interpretate în același sens. Dar scene similare sunt susceptibile de interpretări diverse. Importanța unei idei religioase arhaice este confirmată, de asemenea, de capacitatea sa de a "supraviețui" în epocile ulterioare. Astfel, credința că animalul poate renaște pornind de la oasele sale se întâlnește într-un număr considerabil de culturi 18
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dincolo. Putem, de asemenea, să presupunem existența unui "sistem" cosmologic articulat, pornind de la experiența fundamentală a unui "Centru al Lumii", în jurul căruia s-a organizat spațiul. Deja în 1914, W. Gaerte adunase un mare număr de semne și imagini preistorice, susceptibile de a fi interpretate drept Munți cosmici, Ombilicuri ale Pământului și Fluvii paradigmatice care împart "lumea" în patru direcții 44. În ce privește miturile despre originea animalelor și raporturile religioase între vânător, vânat și Stăpânul Animalelor, probabil că ele sunt abundent menționate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cât privește sorii și alte semne geometrice care însoțesc figurările antropomorfe, semnificația lor rămâne misterioasă 7. N-avem nici un mijloc pentru a preciza originea și dezvoltarea credinței în strămoși, în perioadele preistorice. Judecând după paralele etnografice, acest complex religios este susceptibil să coexiste cu credința în Ființe supranaturale sau în Stăpânul Animalelor. Nu vedem de ce ideea strămoșilor mitici nu ar face parte din sistemul religios al oamenilor din paleolitic: ea este solidară cu mitologia originilor - originea lumii, a vânatului, a omului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
găsite mai multe modele de temple. Adăugate la nenumărate alte documente (figurine, măști, diverse simboluri nonfigurative etc.), ele indică bogăția și complexitatea unei religii al cărei conținut rămâne încă inaccesibil 48. Ar fi de prisos să enumerăm toate documentele neolitice susceptibile de o interpretare religioasă. Vom face uneori referiri la ele evocând preistoria religioasă a anumitor zone nucleice (Mediterana, India, China, Asia de Sud-Est, America Centrală). Menționăm de acum că, reduse doar la documente arheologice, și fără luminile aduse de către textele sau tradițiile anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și "foc". E tradus în general prin "metal celest" sau "metal-stea". Timp îndelungat egiptenii n-au cunoscut decât fierul meteoritic. Aceeași 49 O analiză comparativă a iconografiei și simbolismului motivelor ornamentale, relevate pe vasele și obiectele din bronz, este uneori susceptibilă să lărgească sensibil cunoașterea unei religii preistorice; dar aceasta se verifică începând cu ceramica pictată și mai ales cu epoca metalelor. 50 Ne referim, de bună seamă, la neoliticul arheologic din Orientul Mijlociu și din Europa. 51 Cf. M. Eliade, Forgerons
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cuceri regatul zeiței Ereșkigal, adică de a aboli moartea. Prin urmare, oamenii, ca și unii zei trebuie să accepte alternanța viață/moarte. Dumuzi-Tammuz "dispare" pentru a "reapărea" șase luni mai târziu. Această alternanță - prezență și absență periodică a zeului - era susceptibilă să constituie "mistere" interesând "salvarea" oamenilor, destinul lor post-mortem. Rolul lui Dumuzi-Tammuz, întrupat ritualic de către regii sumero-akkadieni, a fost considerabil, căci el efectua apropierea între cele două modalități: divină și umană. Ulterior, fiecare ființă omenească putea spera să se bucure
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și pământul. Tema, atestată și în alte tradiții, este susceptibilă să dea interpretări diverse. Universul, constituit din corpul unei divinități originare, împărtășește substanța acesteia, dar, după "demonizarea" lui Tiamat, se mai poate oare vorbi de substanță divină? Cosmosul participă deci la o dublă natură: o "materie" ambivalență, dacă nu direct
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
admire clădirile 50. S-a văzut în Epopeea lui Ghilgameș o ilustrare dramatică a condiției umane, definită prin inevitabilitatea morții. Totuși, prima capodoperă a literaturii universale lasă, de asemenea, să se înțeleagă că, fără ajutorul zeilor, unele ființe ar fi susceptibile să obțină nemurirea, cu condiția să iasă victorioase din anumite probe inițiatice. Văzută din această perspectivă, legenda lui Ghilgameș ar fi, mai degrabă, povestea dramatizată a unei inițieri ratate. 24. Destinul și zeii Din nefericire, nu cunoaștem contextul rituai al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu o cosmogonie. Faraonul, zeu întrupat, instaura o lume nouă, o civilizație infinit mai complexă și superioară aceleia a orașelor neolitice. Esențialul era de a asigura permanența acestei opere efectuate după un model divin; altfel spus, de a evita crizele susceptibile de a zgudui fundamentele noii lumi. Divinitatea faraonului constituia cea mai bună garanție, întrucât faraonul era nemuritor, decesul său însemna numai translația sa la Cer. Continuitatea de la un zeu întrupat ia alt zeu întrupat și, prin urmare, continuitatea ordinii cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
părți ale porții și ale pragului, ale paznicului sălii și ale zeilor 69. Meditând asupra misterului morții, geniul egiptean a realizat ultima sinteză religioasă, singura care și-a menținut supremația până la sfârșitul civilizației egiptene. E vorba, desigur, de o creație susceptibilă de interpretări și de aplicații multiple. Sensul profund al binomului Ra-Osiris sau al continuității viață-moarte-transfigurare nu era în chip necesar accesibil credincioșilor convinși de infailibilitatea formulelor magice; totuși, acestea din urmă reflectau aceeași gnosă eshatologică. Dezvoltând vechea concepție despre moarte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]