9,663 matches
-
creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și privi roată în jur, în clasa goală. Tabla aceea mare și neagră... îi sări prima în ochi. Apoi, privind șirul de bănci, se gândi că i-ar plăcea să steie și ea în una din ele, și să învețe buchea, așa cum a auzit de la Fănuță. Și, cum stătea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
perplex... o fetiță să taie pădurea în două, ca să vie la școală, nu era un lucru obișnuit. Anuca se așeză într-o bancă, în rând cu băieții, și urmărea cu atenție semnele pe care le desena învățătorul, cu creta pe tablă. Și așa începu Anuca lecțiile cu învățătorul cu chip plăcut și cu glas cald și blând. Avea multa dorință și voință să învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In scurt timp,Anuca citea și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
glumiți așa? - îl consolez eu pe Regizor. Crezi că se poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare, ca atuncea când profesorul de matematică, dându-i elevului, o problemă dificilă de rezolvat, așteaptă să vadă cum se descurcă acesta, la tablă. Deja se crease terenul propice unor confesiuni mai serioase. Limbut cum eram, recunosc, puteam să scot pe gură orice, fără să triez prea mult. Ar fi fost culmea să-i spun ce se înfiripase între mine și Iozefina, fără însă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
umbră și cercetă cu atenție chipul lui Abdul-el-Kebir, care gâfâia, aproape incapabil să respire normal. Tăie gâtul cămilei și îi dădu să bea sângele și restul de lichid din stomac, aproape putrezit, mai puțin de șase degete din gamela de tablă. Din nou mulțumi în gând că era în continuare inconștient, pentru că altfel n-ar fi putut nicicum înghiți asemenea scârboșenie, având în vedere că nu era un om obișnuit să bea apă putrezită, așa cum tuaregii făceau adesea. „De fapt, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
eroului mort. Doar Nineta era îmbrăcată altfel, în obișnuitul ei capot cu pătrățele albe și negre, și abia atunci mi-am dat seama că ar fi numai bună de jucat șah pe ea, căci tare mai semăna capotul ei cu tabla de șah pe care o foloseau cârjiștii în fața blocului, de la prânz până seara târziu. Tot uitându-mă însă la tabla de șah de pe corpul Ninetei, îmi imaginam cum aș putea muta pe ea caii, pionii, reginele și restul armatei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am dat seama că ar fi numai bună de jucat șah pe ea, căci tare mai semăna capotul ei cu tabla de șah pe care o foloseau cârjiștii în fața blocului, de la prânz până seara târziu. Tot uitându-mă însă la tabla de șah de pe corpul Ninetei, îmi imaginam cum aș putea muta pe ea caii, pionii, reginele și restul armatei de luptători și, deodată, observând denivelările de pe tabla de șah, mai ales la nivelul țâțelor ei mari și în alte zone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cârjiștii în fața blocului, de la prânz până seara târziu. Tot uitându-mă însă la tabla de șah de pe corpul Ninetei, îmi imaginam cum aș putea muta pe ea caii, pionii, reginele și restul armatei de luptători și, deodată, observând denivelările de pe tabla de șah, mai ales la nivelul țâțelor ei mari și în alte zone pe care nu le puteam numi decât de față cu puștimea, am izbucnit într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâmplat ceva foarte curios: a trebuit să învăț încă două formule la chimie. Altfel, nu știu de ce, domnișoara nu mă avea deloc la inimă... Eram, în schimb, în grațiile profesoarei de franceză. Mă purtam ca un lord cu ea: ștergeam tabla ori de câte ori simțeam că este nevoie, săream primul din bancă atunci când trebuia să-și facă aprovizionarea cu țigări, eram singurul care nu făceam gălăgie în oră... Frumoasă de tot era doamna. Am auzit însă că avusese un soț mizerabil. Ajunsese doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că nu-i poate depista pe strigători. Țipă către Burtă Multă: "Te scot la pensie, nenorocitule! Uite ce dezordine ai în sector!"... Vecinii așază lumânările aprinse pe masa din țarcul No 11... Nea Pitu către tata: "Hai să facem o tablă, în onoarea lui Onuț. Până mâine, la vorbitor, mai avem o groază de timp..." Burtă Multă prinde ideea și amenință: Dacă nu intrați în apartamente, vă..." Voce din întuneric: "Pe mă-ta, bă, Burtă Multă". Burtă Multă face spume la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pictura: — Nu vă voi ruina revoluția. Oho, ce subiect pentru ziar! Semnele vârstei apăruseră rapid la dr. Czinner. Era ca și cum ar fi ținut la distanță, cu un succes temporar, cinci ani de miros de pin și scârțâit de cretă pe tablă doar pentru a ședea acum Într-un vagon de tren, permițându-le anilor buluciți să năvălească peste el deodată și nu unul câte unul. Preț de o clipă, semănă cu un bătrân care dădea din cap În somn, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau un covor ar fi scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce s-a trimis cătră toți... La cine s-au trimis foile ca să strângă banii: pe la boieri, i (și) la mazili, i preoți, i aleși i mănăstiri, să ia de tot preotul și diiaconul câte 2 lei noi, să facă tablă (tabel) de preoți și de diaconi să trimiță aice”. ― Și dacă pe “tablă” nu apărea vreun popă sau diacon că a plătit cei 2 lei, avea a da socoată de ce și cum... Iată o scrisoare a voievodului Grigorie Alexandru Ghica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
strângă banii: pe la boieri, i (și) la mazili, i preoți, i aleși i mănăstiri, să ia de tot preotul și diiaconul câte 2 lei noi, să facă tablă (tabel) de preoți și de diaconi să trimiță aice”. ― Și dacă pe “tablă” nu apărea vreun popă sau diacon că a plătit cei 2 lei, avea a da socoată de ce și cum... Iată o scrisoare a voievodului Grigorie Alexandru Ghica, din decembrie 1764, în care, după ce spune că scutește de banii ajutorinței toate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
este dureroasă retragea uneltei iubirii motanului, din nucșoara pisicuței. Dar, asta e! E de la bunul Dumnezeu, și asta, ca toate celelalte de pe lume, după cum, însăși lumea, trăncănește. Acum, stau, liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare; la fel de încărcată de liniște; la fel de plină de dragoste pentru iubita lor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din înălțime și motoarele lui huruiau cu mai multă putere, și acolo, în față, un nor gros de fum negru - pâclă a coșurilor de fabrică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
miniștri. Viitorul ministru Marcel stătea într-o bancă situată pe la mijlocul amfiteatrului, urmărind formal expunerea tezei de doctorat a soției sale, Mirela. Marcel era economist, de fapt contabil, și Mirela era cadru didactic la Matematică. Privea admirativ cum nevastă-sa umplea tablă după tablă, cu calcule foarte complicate, cu o ușurință dezarmantă. Este deșteaptă, ce mai, gîndea Marcel. În amfiteatru erau numai capete luminate, profesori din alte centre universitare și din Iași. Marcel și-o amintește pe Mirela la bucătărie, spălînd vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ministru Marcel stătea într-o bancă situată pe la mijlocul amfiteatrului, urmărind formal expunerea tezei de doctorat a soției sale, Mirela. Marcel era economist, de fapt contabil, și Mirela era cadru didactic la Matematică. Privea admirativ cum nevastă-sa umplea tablă după tablă, cu calcule foarte complicate, cu o ușurință dezarmantă. Este deșteaptă, ce mai, gîndea Marcel. În amfiteatru erau numai capete luminate, profesori din alte centre universitare și din Iași. Marcel și-o amintește pe Mirela la bucătărie, spălînd vase, făcînd mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat că te afli În fața propriei tale ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fișă de recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel de stihuri „Tu care ești pierdută În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles pentru o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care pot să privesc pe fereastră și să mă gîndesc În liniște la lucruri plăcute. Atunci se Întîmplă miracolul, se deschide cutia Pandorei. țaici În colț pe Pantelimon era o cîrciumă Începuse să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu un cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]