9,812 matches
-
era semnul unei neîncrederi în sine, ci o formă de respect personal, că era ceva ce ea făcea ca să se simtă bine cu ea însăși. Dar Fiona nu era sigură că ăsta era adevărul. Intrând în parcare, a început să tremure puțin și și-a închis bluza de la trening. Era o seară de vară, numai că afară era destul de răcoare și-ncepuse deja să se întunece. Fiona avusese noroc să intre în parcare tocmai când o altă mașină pleca, așa că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să-l liniștească. Nici unul dintre ei nu ți-ar da speranțe deșarte. Sunt sigură că Susan o să se facă bine. Nick a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii tremurându-i de frică. Doamne, sper să ai dreptate! Lacrimile au început să-i curgă pe față, rostogolindu-se apoi pe jeanși, unde au format o pată mică și întunecată. —O iubesc așa de mult încât, dacă nu-și revine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a sărit din poală și-a alergat pe partea cealaltă a patului, la Susan, aruncându-se entuziasmată peste pilotă. — E rândul tău! —Rândul meu? Susan era nedumerită. —E rândul meu să fac ce anume? — Să stabilești programul. Lui Milly îi tremura vocea pentru că, în timp ce vorbea, sărea pe pat. Nick i-a zâmbit fetiței cu blândețe. —Eu și Milly am hotărât ca, de-acum încolo, fiecare dintre noi să decidă, pe rând, ce să facem în fiecare sâmbătă. Putem să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
suferință și durere celor pe care-i cunoști. Nu intenționat - nu ești rău. Dar ești aducător de nenoroc. Acolo unde mergi tu, Moartea merge odată cu tine. Vultur-în-Zbor a trebuit să-și încordeze mușchii pentru a-și împiedica mâna să-i tremure. Fără s-o știe, Livia Cramm repetase blestemul aruncat asupra nașterii și numelui său. Ea l-a privit și i-a zâmbit, vrând să-l liniștească. Dar ești foarte atrăgător, a spus cu vocea ei normală. Deggle a zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omul s-a aplecat în față, și-a pierdut echilibrul și a căzut. Strigătul său a fost pe o singură voce. Dar stâncile de pe țărm au spart-o și-au destrămat-o iar în fâșii în locul lui. Un cerșetor ce tremura de foame pe o plută și peștii care săreau din ocean în blidul cerșetorului și mureau pentru el. Balene ce se împerecheau. Și multe alte lucruri. Dar nicăieri pe mări, cu toată liniștea apelor, cu toate minunile de dincolo de orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de a visa. Ochii i s-au închis pentru un moment. Când, inevitabil, i s-au întredeschis iar, a văzut-o pe Dolores stând în fața lui - un trup îndoit, îmbrăcat într-o cămașă grosolană, cu picioarele ca niște fuse și tremurând ușor. Invitația din ochii ei era evidentă. Au rămas astfel clipe îndelungate - obezitatea și slăbiciunea unite prin expresia dezgolită a dorinței. Apoi gura lui Virgil a tresărit ușor, într-o încercare neconvingătoare de zâmbet. S-a ridicat din scaun, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
analizeze fără să fie el însuși implicat, și-a Ordonat propriul corp respingător în așa fel încât să fie invizibil. Și a privit. în timp ce urmărea urcușul poticnit al domnului Jones și al lui Vultur-în-Zbor, simțea o emoție crescândă. Aura îi tremura pur și simplu de plăcere. Iată de ce: încă de când sosise pe insula Calf, sesizase o verigă lipsă, absența unui ingredient vital, care să stabilizeze structura locului. Orice gorf ar fi observat atâta lucru: unul din fazele de început ale Jocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză pe care o simțise înainte de a leșina în barca lui îl cuprindea încă o dată. Picioarele îi tremurau. Să se țină pe picioare îi devenea tot mai greu, să urce - imposibil. Se opri. Fruntea îi ardea. Vuietul crescu și mai tare, tot mai tare. — Nu știu, domnule Jones, spuse el, sfîrșit. De ce poartă un irlandez trei... Ceva îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vedere. Și, cum prima vedere însemna destul de mult pentru constituția robustă a lui Virgil, spusele lui erau un compliment. Al treilea protagonist stătea netulburat la vreo zece metri de Virgil, rezemându-se de un pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul Jones și i-a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere, dar ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi fost acolo. Cutremurat, acesta mormăi niște scuze ininteligibile și se retrase până la poartă, până la drum și până lângă Virgil, care își reluă mersul alături de el. S-au îndepărtat de fața împietrită de la fereastră și Vultur-în-Zbor a descoperit că-i tremurau mâinile. Ochii aceia făcuseră totul: ei îi spuseseră că încă mai era un paria. Cel de neatins. Paria. Cuvântul se ridica din trecut ca să-i sporească tulburarea. — Virgil, ezită el, unde o să stăm? Virgil înălță din umeri. — O să găsim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
respect intimitatea. Cale-Bătută Peckenpaw a sărit brusc în picioare, rotindu-și brațele ca o moară și strigând: VINO ȘI PRINDE-MĂ, NENOROCITULE! PRINDE-MĂ DACĂ POȚI! Apoi a izbucnit în hohote convulsive, hohote bubuitoare, care-i făceau sprâncenele să-i tremure. în acest timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
luiVultur-în-Zbor, scuzându-se: — E leneș doar până-ncepe. Vultur-în-Zbor dădu la o parte mâinile resemnate și fără chef ale lui Gilles Priape și îi vorbi lui Virgil Jones, încercând să ignore restul scenei neașteptate. — Virgil, zise el și vocea-i tremură ușor, trădându-i lipsa de încredere în reușită, îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat în Elbaroom. N-ar fi trebuit să-i las să se poarte așa cu tine. Pot să-ți vorbesc între patru ochi? — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și el își împrăștie sămânța sterilă pe așternuturi, amărât și neajutorat. Virgil Jones adormise ghemuit pe stâncă. Vultur-în-Zbor se chircise și el într-un ghem fetal, lipit de peretele casei negre. Când se treziră, umezeala li se strecurase în oase. Tremurau. Țipătul îi trezise - un țipăt pe jumătate speriat, pe jumătate exaltat, ce venea dinspre pădure. Vultur-în-Zbor s-a trezit imediat și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țipăt pe jumătate speriat, pe jumătate exaltat, ce venea dinspre pădure. Vultur-în-Zbor s-a trezit imediat și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cât lipsesc? - Da, îmi e frig. Aș vrea să-mi aduci ceva cu care să mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia să o ajute să depășească acest moment delicat, dar se simțea neputincioasă în încercările timide de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la piept, într-o îmbrățișare tandră. Întinse mâinile, prinzându-se de gâtul lui, aducându-l mai aproape de ea. Buzele se atinseră ușor, ca o adiere caldă, mângâietoare. Sângele îi năvăli brusc în obraji și își intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi încolți în minte. Undeva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
începură să sângereze din nou la impactul cu cimentul dur. Resimțind durerea, Karina se ridică cu greu de jos. „- Cât voi mai plânge din cauza bărbaților? Cât voi mai avea de suferit din cauza lor? Vă urăsc! Ați auzit? Vă urăsc!” Karina tremura în timp ce rostea fiecare cuvânt care îi ieșea de pe buze. Nu-și mai putea controla nici trupul, nici mintea, ura preluând comenzile sub impulsul acțiunii lui neașteptate și dureroase. Ea nu era așa. De ce reușeau unii să scoată la suprafață tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
usuce pe obraji. Se simțea eliberată după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică. Încet, încet se calma. Fiecare tehnică aplicată îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bluza neagră și pantalonii asortați pe care îi purta, atunci când făcuse curățenie prin hainele întunecate. Deschise cutia poștală, care continua să scârțâie la orice mișcare, din care scoase un plic alb. Simplu. Fără destinatar, fără expeditor. Mâinile nu-i mai tremurau. „- Ce-ar mai avea de spus acum, după o tăcere atât de lungă în care nu i-a păsat absolut deloc ce simțeam, cum mă simțeam?” Cutia de carton, pusă special sub cutiile poștale pentru a aduna revistele publicitare, era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că nu mai simt nimic? Cred că și un sloi de gheață e invidios pe temperatura mea. - Atunci de ce începi să te topești la fiecare apropiere a lui? - Tu nu înțelegi!? Nu mai e emoția aceea care mă făcea să tremur doar la gândul că-mi va declara dragostea lui. Credeam că voi plânge de fericire când îmi va spune „te iubesc”, iar eu nu am simțit nimic. Pentru lacrimi de fericire e nevoie de emoții puternice. - Poate că a făcut
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din gât și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și salveze pielea din pericolul în care se afla, fără să țină cont că și Karina avea nevoie de același lucru. Își încordă auzul pentru a asculta cu atenție
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și reprimă o înjurătură. - Șșșș... Promit că nu te voi răni! Cu un cub de gheață atinse sânul stâng, urcând spre inimă. - Că tot spui că ești rece, la fel ca gheața. Și totuși se topește, iubito! M-ai mințit? Tremura și era incapabilă să mai răspundă. O frână bruscă și un claxon puternic, foarte aproape de ea, o sperie și țipă. - Nu vă uitați pe unde mergeți, doamnă? Dacă nu vă pasă de viața dumneavoastră, mie de ce mi-ar păsa? Karina
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Așa, știam eu că ești ascultătoare și asta îmi place la tine. Frica pe care o simțise la început se stingea ușor. Știa că nu-i va face nimic rău, nu fizic. Ajungând pe cealaltă parte, simți cum pământul îi tremură sub picioare. Se opriră amândoi. Clădirile începură să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]