9,583 matches
-
ambulant de ziare, Cornel. Cornel (prenume schimbat) este una dintre marile figuri ale pelerinajelor. Individul este ceea ce francezii numesc un faible d’esprit, având o vârstă incertă, între 25 și 35 de ani. Atunci când vorbește, ține gura larg deschisă, cuvintele tremură, odată cu capul ce se deplasează ușor spre stânga, parcă prea greu pentru a susține exercițiul vorbirii. Ochelari cu ramă groasă, lentile tip „fund de sifon”. Dar Cornel este un perseverent de felul său, se plimbă de-a lungul rândurilor de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
femeia decide să aducă în discuție argumentul suprem : „Da, da, stai tu să vezi cum chem eu OTV-ul și pe Dan Diaconescu ! Să vină el să facă dreptate, dacă altfel nu mai merge, să vedeți voi cum o să le tremure fundul la toți de frică, doar așa merg treburile în țara asta !”. Am întâlnit de zeci de ori pe stradă și pe teren acest argument, Dan Diaconescu, justițiarul suprem, venind în general din partea unor persoane simple, sărace, doborâte de agresivitatea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o mică basma neagră de mătase. Scenă plină de emoție, care-mi rupe inima de durere : o ridică cu grijă din cărucior, refuzând ajutorul preotului din apropiere, apoi o urcă pe umăr ca pe un covor rulat, adolescenta începe să tremure ușor, ca o floare sub vânt. Mama o atinge grațios de raclă, un odor de mare preț, doar al ei și al sfinților, nimic în plus nu mai există în jur. Nu-mi pot dezlipi de pe retină, nici chiar acum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mult plastic, mai ales. „Plastic, plastic și iar plastic, uite ăsta ne va ucide pe toți într-o zi. Iar vina este doar a comerțului, ei vând toate prostiile astea. Ce, sticla de pe vremuri nu era mai bună ?” - spune bărbatul tremurând ușor din bărbia-i ascuțită. Strângem amândoi sticle de plastic în tăcere, apoi sunt atenționat brusc să arunc „răsfirat” apa din sticle pe iarba de pe pajiște, arsă de soare și chinuită de pașii pelerinilor, având deci mare nevoie de apă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de pe pozițiile democrației interne de partid, și, de regulă, nu s-a stabilit vreo legătură între represiunile în masă și obiectivele reabilitării. Răspunzător pentru represiuni nu a fost făcut Stalin, ci Beria și Abakumov (un subaltern al acestuia, n.m.). "Încă tremuram în fața fostei sale autorități și, de aceea, nu puteam judeca ferocitatea sa cu toată forța..., doream, oarecum, să-l absolvim (de culpă n. trad.); ne convingeam că dracu-l ademenise (sic!), iar acest drac fusese când Iagoda, când Ejov, când
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
textul raportului care cuprindea concluziile activității desfășurate de către comisie. Iată cum își amintește Anastas Mikoyan, pe atunci membru al Biroului Politic al PCUS evenimentul: "Faptele erau atât de terifiante încât [...] i-au apărut lacrimi în ochi și vocea i-a tremurat. Am fost toți stupefiați: deși am știut multe, tot ceea ce comisia ne-a raportat, firește, nu am știut. Iar acum totul era verificat și confirmat de documente". (Mikoyan în Pop: 2002, 49-50). RPR ca și în cazul celorlalți sateliți sovietici
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o arogase. "M-am întors acasă/ Ca un om care a ieșit să cumpere medicamente/ Și s-a întors după douăzeci de ani./ Nevasta m-a întrebat: unde ai fost?/ Copii m-au întrebat: Unde ai fost?/ Eu eram tăcut, tremurând ca un șoarece". Pe ruinele visului comunist, realitatea vieții de zi cu zi a polonezilor apare din ce în ce mai deprimantă. "Visătorul Fourier a profetizat frumos/ Că marea se va transforma în limonadă./ Și nu este așa?/ Ei beau apă de mare,/ și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ați spus că În ghetoul din Reghin era un sistem de tortură. Cine erau cei care Îndeplineau această „muncă”? Erau jandarmi unguri civili. Mă rog, nu știam ce grade aveau - erau vreo patru inși care, când veneau În ghetou, toată lumea tremura de frică. Au fost luați cei care s-a presupus că au ascuns bijuterii. Care era atmosfera În vagonul de marfă cu care ați fost duși de la Reghin? Era o atmosferă de groază. Vă dați seama, 70-80 de oameni Închiși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu câini și știam unde am ajuns - a fost ziua cea mai neagră. Poate singura dată când am căzut aproape În disperare a fost când m-am văzut fără haine, În perioada umedă din martie, totuși eram În nordul Germaniei, tremurând câteva ore bune până mi s-au găsit hainele. Atunci am crezut că s-a terminat. - Ați avut vreo amintire frumoasă? - Din lagăr, amintire frumoasă... Nu pot să spun că am avut, dar am fost momente când stăteam de vorbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
plângă - n. n.) Desigur că amândouă am fost crescute, și eu și sora mea, care trăiește acum la Cluj și o cheamă Loghy Lili, ea având 80 de ani, eu 77... Amândouă ne-am Întors și ne iubim foarte mult și tremurăm una pentru alta, pentru că am suferit Împreună. Asta ar fi prima etapă care vă interesează, până În mai 1944... - Cum era comunitatea evreiască În comuna dumneavoastră? - DAVIDOVICI: Nu era o comunitate prea mare - șapte-opt familii. Am Învățat alfabetul ebraic de la mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe Stube-le lui. Dacă nu eram chiar 400, ci 380, atunci eram 380 pe câte cinci și dacă nu, În ultimul rând erau trei sau patru. Plus morții - fiecare cu morții lui. Când se termina numărătoarea, Înapoi În baracă, Înghețați, tremurând, și venea cafeaua: apă neagră, apă neagră și rece. Mi-am dat seama ce este: erau niște frunze, nu știu de care ce dădeau apei culoarea neagră. Bineînțeles că fără zahăr. Dacă ne țineau ore Întregi până se făcea apelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de simplu. Și plus că erau trenuri preferențiale, care transportau trupe, șefi... Era altceva. Deci am ajuns la Dachau. La Dachau ne-au băgat În baie, seara. Acum știam că baia poate Însemna gaze. Și am stat o noapte Întreagă tremurând: dacă dau drumul la gaze? Deși era un inginer mai În vârstă - ăla om deștept - care s-a uitat la geamurile alea și a zis: „Măi băieți, stați liniștiți, că la geamurile astea neetanșe, dacă ne gazează pe noi mor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din care se plămădește apoi arta. Somnul este asemeni unui pod care unește ziua de azi cu ziua de mâine. Pe dedesubt, ca un vis, trec apele 675. După cum afirmă Eminescu în Luceafărul: Ea îl privea cu un surâs,/ El tremura-n oglindă./ Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se prindă. Ca esență reală visul este o gândire simbolică, dar faptul că el se exprimă în somn cu valori și semne ce folosec abstractizarea în procesul de identificare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sentiment. Mă opresc la Călin, file de poveste, la descrierea ambientului de percepții, care, ca și la Alecsandri sau Coșbuc, înnobilează cititorul. Poetul aude glăsuirea pădurii de argint, dincolo de codrii de aramă, unde iarba pare de omăt și florile albastre tremură ude în văzduhul tămâiat. Până și trunchiurile copacilor poartă suflete sub coajă. Albastrul și stelele deschid spațiile primordiale ale aurului solar și al părului mirilor ce îndeplinesc ritualul suprem al nunții. Întâlnirea iubiților realizează astfel sublima împlinire, nunta, hierogamia, taina
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1023. Atunci luna-i o tobă mică Ce joacă în adâncul ochilor Și în adâncul inimii 1024. Sămânța cerului în hermetism Deși-i din implicații și rămurișuri pure Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup, Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure, Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup1025. În fiecare dimineață privim geana de lumină dinspre răsărit. Zarea învolburată de culoare aruncă sămânța vieții peste pământ. Un nou început impresionează simțurile fiecăruia dintre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care înțelepciunea sufletului nu se poate exprima fără un suport material îl întâlnim la poeții romantici. Emoțiile și inspirația confirmă teoriile lui Immanuel Kant, materializându-se în lirica vremilor. Și, oare, toată natura în mișcare Să fie harpe-nsuflețite Ce tremură-n gândire și se-ntinde Ca un vânt de-nțelepciune, pentru fiecare Un Suflet și Dumnezeu pentru toate?1103. Pentru Coleridge, la fel ca la Dante, poesia este un act de cunoaștere analogică bazat pe iubire, metafizica justificându-i prezența
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
starea noastră, în creație, în poesie. De fapt, ea nu constituie decât suportul de la care se pleacă pentru a cerceta marile adevăruri. M-apucă un chef năstrușnic de-a prânzi, de-a bea din râu, de-a dănțui! de-a tremura, cu fumul, pe sus, în cea tărie; de-a-mi da, prin vânt tomnatec, liber frâu după vreo Ruth muiată-n apele sfinției, ce ne oferă spicul duioșiei sub jidov maslu-al holdelor de grâu!1214 Să mai înaintăm cu un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cealaltă destinată uitării. Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratic, - Pe vatră-n para slabă, în jăratic, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal 1235. Focul, așa cum este el prezentat în poesie reprezintă înfățișarea inteligenței cerești. El trece prin toate fără a se amesteca cu el, îmbrățișează fără a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spiritul. Indiferent de puterea minții noastre de a recepta realitatea sau suspendarea acesteia în subconștient, mereu căutăm cu aripile deschise să nu mistificăm tainele dogmei. Subconștientul ca influență comportamentală Examinând stelele descoperi secrete profunde, despre care nu poți vorbi, decât tremurând 1298... Să revenim la vis. El este o dimensiune paralelă realității dar nu reprezintă o suspendare a ei. E o relație privilegiată cu sferele divinului și subconștientului. El este identificat cu darurile zeului Hypnos, fiul nopții primordiale și frate a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fel reușim să ne creăm relele obișnuințe. Ele de fapt corespund unor automatisme inconștiente având drept scop satisfacerea a ceea ce, la început, nu era decât o dorință conștientă bazată pe o alegere arbitrară și nejustificată. Nu vă gândiți, tenebre, că tremur când cu noapte Îngingeți firmamentul ca un imens prăpăd; Aud, ce- i drept, în juru-mi, pași fără somn, și șoapte, Și simt priviri deasupra-mi făr-ca vreun ochi să văd. Ci Ahriman se teme, cum știe, de Zoroastru; Mai mari
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În această perfecțiune, toate lucrurile merg la propria moarte" (Frank Herbert). 388 Désirée Hirsch 389 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 1, 1-2, 1991. 390 Vergilius, Eneida, afirmă asemănător cu Dante, în Purgatoriu: Nu e nicio picătură de sânge care să nu tremure în mine, recunosc semnele fiecărei flăcări". 391 Început de Guillaume de Lorris și continuat de Clopinel, a fost definitivat o jumătate de secol după capodopera lui Dante. 392 Henri Kunrath, ocultist, prinț suveran al rosicrucienilor, autor de splendide pantacle. 393
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a acuzat neconvingător, și a simțit plutind în aer gustul amar al unei posibile înfrângeri. Proastă socoteală și-a făcut, dacă a crezut că disoluția liberală, ieșită tot de la Cotroceni, prin concursul lui Stolojan, îl va face pe Tăriceanu să tremure, aflându-se pe muchie de cuțit și cu ștreangul de gât. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și matrozul fără flotă a primit mai mult decât se aștepta, că, de fapt, el este apărătorul unor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lua jocul în toate diminețile. Pentru cine nu știe ce înseamnă „a-ți lua jocul”, îi îndemn să meargă dimineața devreme pe la speluncile din piețe; vor vedea niște rebegiți descompuși care își iau porția de băutură proastă ca să nu mai tremure, își iau jocul. Aceștia, de la categoria socială a întreținuților, foarte numeroasă, încât nu sunt bani pentru ceea ce ar trebui banii de la bugetul statului, vor fi primii care, la viitoarele mișcări sociale, vor cere pensii mărite. Scena, mi-o imaginez, este
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
provocase aplauze în Sfânta Biserică. Părintele fusese avizat de scopul nostru și, cu luare aminte, ne pregătea pentru ceea ce aveam să facem. Nu era legionar declarat, dar te copleșea inima sa de român și creștin. Din cauza frigului și emoției am tremurat tot timpul sub epitrahil. Când sfinția sa a încheiat Sfânta Taină: „Iar eu, nevrednicul preot, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, fiule Virgil, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i se acordase o dispensă, la dorința lui fierbinte. Bucuria noastră a alungat teama celorlalți de a fi deconspirați autorităților statului. Steagul patriei, înfipt în mijlocul careului, fâlfâia în adierea aspră a lui decembrie. Gică Tase avea un timbru frumos, puțin tremurat din cauza frigului și, poate, a emoției. Era un tânăr student delicat, subțirel, cu ochi blânzi și înfățișare plăcută. Prin cândoarea sa, completată cu seriozitate desăvârșită, cu mișcări liniștite, dar sigure, te făcea să te simți ca în fața unui Arhanghel. Cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]