11,591 matches
-
i-a expulzat, deși s-a permis că unii să rămână în capitală. Apoi, s-a îndreptat spre controlul guvernului. El a extins sistemul tatălui său din „Palatul Memoriilor” care aducea rapoarte sincere și detaliate, cu privire la condițiile locale, direct la tron, fără a fi interceptate de către birocrație, si a creat un mic „Mare Consiliu” de consilieri personali, care în cele din urmă a crescut în - de facto - cabinetul împăratului pentru tot restul dinastiei. El a umplut cu perspicacitate pozițiile cheie, cu
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
umilit, a murit în anul următor la Rehe. Cu toate acestea, dinastia s-au regrupat. Generalii chinezi și oficialii, cum ar fi Zuo Zongtang au condus reprimarea revoltelor și i-au susținut pe manciurieni. Cand Împăratul Tongzhi a urcat pe tron la vârsta de cinci ani, în 1861, acesti funcționari s-au adunat în jurul lui, în ceea ce s-a numit Restaurare Tongzhi. Scopul lor a fost acela de a adopta tehnologia militară occidentală, în scopul de a păstra valorile confucianiste. Zeng
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Văduve Cixi (Wade-Giles: Tz'u-Hsi). Ea a intrat în palat în anii 1850, drept concubină a Împăratului Xianfeng (d. 1850-1861) și a venit la putere în 1861, după ce fiul ei în vârstă de cinci ani, Împăratul Tongzhi, a urcat pe tron. Această împreună cu Împărăteasa Văduva Ci'an (văduva Împăratului Xianfeng) și prințul Gong, au dat o lovitură de stat înlăturând de la putere mai mulți regenți ai minorului împărat. Între 1861 și 1873, ea și Ci'an au servit că regente, alegând
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
de la putere mai mulți regenți ai minorului împărat. Între 1861 și 1873, ea și Ci'an au servit că regente, alegând numele de domnie „Tongzhi" (guvernând împreună). După moartea împăratului în 1875, nepotul lui Cixi, Împăratul Guangxu, a urcat pe tronul, încălcându-se astfel obiceiul dinastic care dispunea că noul împărat să fie din generația următoare a predecesorului său. Astfel o nouă regenta a început. În primăvara anului 1881, Ci'an a murit subit, la vârsta de 43 de ani, lăsând
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
cursul căreia Alexandru a fost forțat să abdice și să accepte exilul în Rusia. Stambolov a reacționat rapid, participanții la lovitură de stat fiind obligați să fugă din țară. Stambolov a încercat de asemenea să-l readucă pe Alexandru pe tronul țării, dar rușii s-au opus cu putere. În iulie 1887, bulgarii l-au ales pe Ferdinand de Saxe-Coburg-Gotha că principe al Bulgariei. Ferdinand era „candidatul austro-ungarilor” și rușii au refuzat să-l recunoască. Ferdinand a cooperat la început cu
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
(în , n. 1048 - d. 1118) a fost împărat bizantin între anii 1081 - 1118. Neamul Comnenilor se trăgea din orășelul trac Comne. Deși unul dintre reprezentanții lui, Isaac I Comnenul, ocupase mai înainte tronul imperiului, întemeietorul dinastiei Comnenilor a fost nepotul acestuia, Alexie. Alexie a fost general sub domnia lui Mihail VII Ducas și Nicefor III Botaneiates. Căsătoria cu Irina Ducas din familia Ducas, asigură domnia împăratului Alexie I. Puțin câte puțin, Alexie și
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
motiv serios. Cum era Ana Comnena să nu aibă decât cuvinte de dezaprobare la adresa cruciaților când, tot după spusa ei, un nobil francez admis în palatul imperial, împreună cu alți duci și conți, a schițat gestul de a se așeza pe tron, nemulțumit că împăratul ședea, în timp ce ei toți stăteau în picioare în fața sa, de parcă ar fi fost servitori nu nobili de seamă; fapta a fost interpretată ca o necuviință, iar năvalnicul gentilom l-a calificat pe împărat drept țărănoi. A fost
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Irina Ducas, și fiica lor, Ana năzuiau să-i dea puterea soțului Anei, cezarul Nikephor Bryennios, ocolindu-l pe fiul împăratului, Ioan. Împăratul a avut o atitudine evazivă și a murit (la 15 august), fără a desemna un moștenitor la tron.
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Privat la 4 noiembrie 1951. La sfârșitul lunii ianuarie anul următor, Filip și soția sa au făcut un tur al Commonwealth-ului. La 6 februarie 1952, când se aflau în Kenya, tatăl Elisabetei a murit iar ea i-a urmat la tron. Filip a fost cel care i-a dat vestea Elisabetei și cuplul s-a întors imediat în Marea Britanie. Ascensiunea la tron a Elisabetei a adus în discuție problema numelui casei regale. Unchiul ducelui, Louis Mountbatten, a susținut numele de "Casa
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
La 6 februarie 1952, când se aflau în Kenya, tatăl Elisabetei a murit iar ea i-a urmat la tron. Filip a fost cel care i-a dat vestea Elisabetei și cuplul s-a întors imediat în Marea Britanie. Ascensiunea la tron a Elisabetei a adus în discuție problema numelui casei regale. Unchiul ducelui, Louis Mountbatten, a susținut numele de "Casa de Mountbatten". Când regina Mary, bunica paternă a Elisabetei, a auzit sugestia, ea l-a informat pe primul ministru Winston Churchill
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
iscusită în lupta pentru putere și lipsită de scrupule când era vorba de propriile interese. Totodată a dat dovadă de mult curaj prin intervenția ei pe lângă împăratul aflat pe patul de moarte pentru impunerea fiului lor comun ca urmaș la tron, sub regența ei și a soției împăratului, dejucând intrigile celorlați nobili mandchurieni și ale eunucilor. Fără aceste calități cu siguranță nu ar fi reușit să ajungă și să se mențină la putere. Pe de altă parte, multe dintre hotărârile ei
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
estimat în jur de un milion de credincioși îndoliați, care au vizitat Catedrala Sfântul Marcu, unde era depus trupul neînsuflețit, cauzând mari blocaje de trafic. Corpul a fost scos din sicriu și pus într-o poziție de așezat pe un tron ceremonial, îmbrăcat în aur, și cu veșminte roșii brodate, o mitră de aur pe cap. Mulți lideri copți din întreaga lume s-au întors în Egipt pentru a-l omagia și pentru a alege un nou papă. Reacții din medii
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
disprețuia femeile-el însuși nu se căsătorise niciodată- nici tatăl lor constantin nu se îngrijise să le căsătorească. Și în 1028 ele erau fete destul de coapte: Zoe avea 50 de ani, Teodora nu mult mai puțin. Acestor două prințese le revenea tronul după Constantin al VIII lea. Dar cu toate că de la ridicarea Casei de Macedonia principiul legitimității făcuse destul progres în Bizanț, pentru ca nimeni să nu bănuiască văzând imperiul trecând în mâinile unei femei, basileul chibzui totuși ca în aceste împrejurări delicate ar
Romanos al III-lea Arghir () [Corola-website/Science/314771_a_316100]
-
din provincia Amdo. La vârsta de doi ani a fost descoperit ca fiind încarnarea predecesorului său, marele Dalai Lama al treisprezecelea. La vârsta de patru ani și jumătate, Tenzin Gyatso este adus în capitala statului tibetan, Lhasa, și instalat pe tron în calitate de șef suprem temporal și spiritual al Tibetului. Copilăria și-a petrecut-o mai ales în compania călugărilor și a discipolilor, făcând foarte rar vizite familiei sale din satul natal. Înclinația înnăscută pentru studiu și curiozitatea pentru lumea din jurul Tibetului
Tenzin Gyatso () [Corola-website/Science/314773_a_316102]
-
să o mărite cu vărul îndepărtat Ludovic de Orléans, fiul poetului Charles de Orléans (1394 - 1365), sperând ca perechea să rămană stearpă și astfel să obțină stingerea acelei ramuri rivale a Capețienilor. Însă Ludovic de Orleans, când va ajunge pe tronul Franței sub numele de Ludovic al XII-lea va izbuti să obțină anularea acestei arbitrare căsătorii. În martie 1465 fratele regelui, Carol, duce de Berry, cunoscut mai apoi și sub numele de Charles de France (Carol de Franța), a înjghebat
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
aliatul Casei de York care se ridicase împotriva regelui Henric al VI-lea de Lancaster. Când Contele de Warwick, poreclit „The Kingmaker” (Făcătorul de regi) se certă cu noul rege Eduard al IV-lea, pe care îl ajutase să ocupe tronul, Ludovic i-a oferit adăpost în Franța. El l-a încurajat pe Warwick să se alieze cu cea care fusese dușmana lui de moarte, ex-regina Margareta pentru a-l readuce pe tron pe bărbatul ei, Henric al VI-lea. Planul
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
IV-lea, pe care îl ajutase să ocupe tronul, Ludovic i-a oferit adăpost în Franța. El l-a încurajat pe Warwick să se alieze cu cea care fusese dușmana lui de moarte, ex-regina Margareta pentru a-l readuce pe tron pe bărbatul ei, Henric al VI-lea. Planul a reușit la început și, în adevăr Eduard al IV lea a fost nevoit să plece în exil. Numai că după un timp el s-a întors, iar Warwick a căzut în
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
se însoțise de afazie. A fost înmormântat la bazilica Notre-Dame de Cléry, pe care o ctitorise în 1467. Ceremonia așezării în sicriu și de închidere a sicriului ("mise en bière") a fost făcută la Lyon. În locul său a urcat pe tronul Franței Carol, băiatul de 13 ani al său și al Charlotei de Savoia, care avea să fie cunoscut drept regele Carol al VIII-lea. Nu au avut copii. Au avut opt copii:
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
al Siriei, Yemenului, Egiptului și, ca să-i provoace ambiția, și sultan al Palestinei. Așa au început ostilitățile dintre Saladin și cruciați în vara anului 1177. O intervenție militară în regatul Ierusalimului nici nu era grea. După moartea lui Amaury I, tronul fusese ocupat de fiul acestuia, Balduin al IV-lea (1174-1185), un copil de 13 ani atins de lepră. Puterea în stat era disputată de baroni, de aici nenumăratele conflicte, agravate și de faptul că regele, neputându-se căsători, trebuia ales
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
fiul acestuia, Balduin al IV-lea (1174-1185), un copil de 13 ani atins de lepră. Puterea în stat era disputată de baroni, de aici nenumăratele conflicte, agravate și de faptul că regele, neputându-se căsători, trebuia ales un succesor la tron și acesta cât mai grabnic, deoarece boala avansa cu fiecare an. Saladin profită și între anii 1177-1179 au avut loc atacuri repetate la granițele regatului, respinse de fiecare dată de cruciați grație, mai ales ajutorului militar dat de contele de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Drept mulțumire, Balduin al IV-lea avea să-l desemneze prin testament rege al Ierusalimului, stârnind protestul lui Guy de Lusignan, un nobil căsătorit cu sora regelui, Sibila, și prin urmare îndreptățit și el să-i urmeze nefericitului Balduin la tron. Anul 1179 a marcat prima victorie a lui Saladin asupra cruciaților, obținută în urma bătăliei de la Marj Ayun. Mii de cruciați pedeștrii, loviți de săbiile turcilor, au pierit sub copitele cailor, în timp ce cavalerii care cum puteau, scăpau cu fuga. De acum
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
drumul lui Saladin era deschis spre Ierusalim și Antiohia, unde principele Boemund al III.lea se afla sub totala influență a unei spioane a sultanului, frumoasa Isabella de Burzey. Nu lipsea decât pretextul. El s-a ivit în luptele pentru tron, care s-au deschis între cei doi pretendenți, după moartea lui Balduin al IV-lea, când Raymond al III-lea, fără să se gândească la urmări, a cerut ajutorul lui Saladin împotriva rivalului său Guy de Lusignan. Anarhia din regat
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
a prosternat cu fața la pământ, a sărutat țărâna, apoi a ridicat mâinile și privirea spre cer, a rostit cuvinte din Coran. Odată acest mic ritual sfârșit, Saladin a intrat în cortul bogat împodobit cu mătăsuri și s-a așezat pe un tron improvizat. Au fost introduși prizonierii. Cu capul gol, hainele în dezordine, livizi, lipsiți de vlagă, clătinându-se, abia se țineau pe picioare. Sultanul a observat privirea rătăcită a regelui, mistuit de sete, chinuit de temeri de tot felul, stăpânit de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de centralizare. Henric al II-lea Plantagenetul a subscris la ideea unui impozit, dar nu a avut timp să îl aplice căci în același an 1189 murea. Richard I, urmând la domnie tatălui său, a fost nevoit să preia, odată cu tronul, obligația de a merge în cruciadă, deși fără prea multă tragere de inimă. De aceea, poate când s-a văzut conducătorul unei armate bine echipate, i s-a trezit pofta să reia războiul cu Filip al II-lea. A fost
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
1190), sora lui Balduin al IV-lea. Alegerea lor se oprise asupra lui Conrad de Montferat, pe care îl căsătoriseră, în același an, 1190, cu Isabella, fiica fostului rege Amaury I, pentru a-i crea o legitimare a pretențiilor la tronul Ierusalimului. Când a sosit Richard I, lupta între partida lui Guy de Lusignan și partida lui Conrad de Montferat era în toi. Richard I a trecut de partea lui Guy de Lusignan, nu din vreo preferință politică, ci din spirit
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]