8,927 matches
-
nu iartă pe nimeni. s-a născut la 30 martie 1746 la Fuendetodos, un mic sat în Aragon, în nordul Spaniei. Curând familia se va stabili la Zaragoza - capitala provinciei Aragon. Goya urmează școala la iezuiți, după care intră ca ucenic în atelierul pictorului José Luzán Martinez, la care își va exersa arta desenului copiind gravuri. În 1763, încearcă să se înscrie în Academia Regală "San Fernando" din Madrid, dar este respins. Își continuă formația artistică sub îndrumarea lui Francisco Bayeu
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
pune pe fugă. Motivul izbucnirii conflictului a fost faptul că o dată, pe când trecea prin ținutul lor călătorind împreună cu Deianira și cu fiul său Hyllus, driopii au refuzat să-i dea să mănânce copilului, care era înfometat. De la driopi primeste un ucenic, Hylas, de care se indragosteste, si pe care il va pierde in Mysia, unde baiatul va fi rapit de o ninfa. 7. Lupta cu centaurii, stârniți de mirosul vinului pe care eroul îl băuse în peștera lui Pholus. Cu această
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
asceți, solomonarii trăiesc departe de lume, pe Tărâmul Celălalt, dar mai coboară prin sate pentru a cerși, deși nu au nevoie de nimic, iar unde nu sunt primiți bine, abat balaurul grindinii. Știință lor este transmisă de la maestru la un ucenic, luat de un solomonar bătrân dintre copii însemnați la naștere (purtători de căita, o membrana care le acoperă capul și trupul) și crescut în peștera lor de la marginea pământului. Numele de „solomonar” și-l capătă abia în evul mediu sub
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
și dus la Solomonanță sau Școală de solomonărie, aflată undeva la capătul pământului într-o groapă adâncă sau într-o peșteră. Se spune că aici, lecțiile ar fi predate de însuși Diavolul sau de arhidemonul Uniilă și că din 7 ucenici doar unul singur ajunge să fie solomonar plin, la sfârșitul unui stagiu de pregătire ce durează până la vârsta de 20 de ani, desfășurându-se în condiții foarte dificile.În această școală solomonarii învăța toate limbile vietăților de pe pământ, toate farmecele
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
primară a făcut-o la Peștișani, apoi a continuat școala la Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
oraș denumit Stalino în 1924 și apoi Donețk după 1961, se afla în inima uneia dintre cele mai industrializate regiuni ale Imperiului Rus. După ce a lucrat scurt timp în alte domenii, părinții i-au găsit lui Hrușciov un post de ucenic de montor metalurgic. La terminarea uceniciei, adolescentul Hrușciov s-a angajat într-o fabrică. Și-a pierdut slujba după ce a strâns bani pentru familiile victimelor , după care s-a angajat ca reparator de echipamente miniere la o mină de lângă Rutcenkovo
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Hrușciov a propus și restructurarea liceelor sovietice. În timp ce liceele predau un curriculum ce pregătea elevii pentru facultate, puțini tineri urmau această cale. Hrușciov dorea să mute atenția școlilor secundare către învățământul vocațional: elevii urmau să petreacă mai mult timp ca ucenici sau lucrând în fabrici, și doar o mică parte aveau să rămână în școli. În practică, școlile și-au dezvoltat legături cu întreprinderile locale, iar elevii lucrau acolo doar una sau două zile pe săptămână; directorii de fabrici, la rândul
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
o creativitate ieșită din comun. Găsea cele mai potrivite soluții la problemele de arhitecutră publicate în cărți și dovedea aceeași iscusință la începutul carierei sale (obligat să muncească pentru a se întreține, dar și pentru a învăța meseria), lucrând ca ucenic la diverși arhitecți. Titlul de arhitect l-a obținut în 1878, un an important de altfel în viața sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat Societății Cooperative "Obrera Mataronese"; devine lampadar pentru Plaça Reial din Barcelona; Manuel Vicens îi cere
Antoni Gaudí () [Corola-website/Science/296752_a_298081]
-
Pavel Aranici rămâne corigent la mai multe materii, iar mama sa e sfătuită de profesori să-l mute la o școală de arte și meserii. Iuliana Aranici își mută fiul la Sibiu și îl înscrie la Școala de Calfe și Ucenici, angajându-l și ca ucenic lăcătuș la Fabrica Rigier, ulterioarele Uzine Independența. La Sibiu, Pavel Aranici se înscrie la Clubul Sportiv Muncitoresc, iar în dosarul său de cadre se menționează că a cunoscut câțiva „tineri care aveau legătură cu mișcarea
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
mai multe materii, iar mama sa e sfătuită de profesori să-l mute la o școală de arte și meserii. Iuliana Aranici își mută fiul la Sibiu și îl înscrie la Școala de Calfe și Ucenici, angajându-l și ca ucenic lăcătuș la Fabrica Rigier, ulterioarele Uzine Independența. La Sibiu, Pavel Aranici se înscrie la Clubul Sportiv Muncitoresc, iar în dosarul său de cadre se menționează că a cunoscut câțiva „tineri care aveau legătură cu mișcarea muncitorească și de la ei a
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
demiterii. Prin ordinul 3441/1963 al lui Constantin Tuzu, ministrul Metalurgiei și Construcțiilor de Mașini, Pavel Aranici este numit director al Întreprinderii de Cabluri și Radiatoare din Brașov, deși absolvise doar gimnaziul și trei clase ale Școlii de Calfe și Ucenici Sibiu. Numirea lui Aranici nu a fost întâmplătoare, pentru că la Întreprinderea de Cabluri și Radiatoare fuseseră încadrați mulți foști deținuți politici, scopul fiind acela de a putea fi supravegheați mai ușor. În 1969, Pavel Aranici este eliberat din funcție, apoi
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
proiectul său respectând etosul modernist, potrivit căruia forma ar trebui să urmeze funcția. Pe la 1910, mai mulți arhitecți, precum Ludwig Mies van der Rohe, Le Corbusier și Walter Gropius, și-au început cariera arhitecturală sub îndrumarea lui Behrens. Acești trei ucenici aveau să devină ulterior cei mai influenți arhitecți ai secolului XX. Modernismul a devenit stilul arhitectural dominant în perioada postbelică, dar, în scurt timp, au apărut îndoieli legate de scopul universal al funcționalismului și al minimalismului în arhitectura modernistă. La
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
inscripție cu litere chirilice de pe icoana Sf. Nicolae de pe catapeteasmă precizează că "„s-au zugrăvit sfântul altar în anul 1875 de robii lui Dumnezeu ieromonahii Iulian, Kelsie și Ioan, trei frați pentru iertarea păcatelor sale, dimpreună cu Ioan Irimescu, fiind ucenic pentru a lui mântuire”". Pomelnicul bisericii din anul 1876 (la un an după zugrăvirea altarului) precizează că întreaga biserică a fost pictată de un anume Iulian în 1876 ("„Acest Iulian au zugrăvit biserica aceasta toată spre a sa veșnică pomenire
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea zona unde se află astăzi Mănăstirea Agafton era acoperită de păduri seculare. Ieromonahul Agaton (popular Agafton) de la fosta mănăstire a Doamnei, ctitorită de Elena Rareș în anul 1552, se retrăsese ca pustnic, împreună cu doi ucenici, în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani în post și în rugăciune, ajungând un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună frații în jurul lui
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
1994-1998, biserica a fost reconstruită pe aceeași temelie ca urmare a faptului că era într-o stare avansată de degradare. I s-a schimbat aspectul inițial și structura interioară. Lucrările de reconstrucție au fost realizate de către meșterul Petre Ciornei și ucenicii săi din Vatra Moldoviței cu sprijinul financiar al familiei Sturdza. În biserică se intră pe sub un turn clopotniță de lemn. Biserica de lemn din Obrijeni este construită în totalitate din bârne de brad masiv, care au fost placate ulterior cu
Biserica de lemn din Obrijeni () [Corola-website/Science/317241_a_318570]
-
din 1550. Conform istoricului florentin, Andrea a fost fiul unui tâmplar cu numele Biagio de pe Isola di Craturo și a dat dovadă încă din copilărie de un talent deosebit la pictură și desen. Mantegna a fost, începând cu anul 1441, ucenic în atelierul padovan al lui Francesco Squarcione, unul din pictorii importanți ai renașterii timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupări arheologice. Aici Mantegna are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
la două personaje, detectivul fictiv Sherlock Holmes (compară cu "Câinele din Baskerville", romanul lui Conan Doyle) și William Ockham (vezi secțiunea următoare). Descrierea fizică a lui William și a comportamentului său sunt foarte asemănătoare cu ale lui Holmes. Numele naratorului, ucenicul său Adso, este, printre altele, un joc de cuvinte, asemenea lui Simplicio din "Dialogul" lui Galileo Galilei; Adso = ad Simplicio ("pentru Simplicio"). Numele Adso poate fi comparat cu dr. Watson, numele partenerului de investigații pe care îl avea Sherlock Holmes
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
1981-1985. După înlăturarea de la putere a regimului comunist în decembrie 1989, mitropolitul Daniel Ciobotea a dispus efectuarea unor lucrări de înnoire a acestui lăcaș de cult: s-au pictat în frescă pereții interiori ai bisericii de către profesorul Vasile Buzuloiu și ucenicii săi (1997-1999), s-au restaurat catapeteasma, strana domnească și cea arhierească și s-a amplasat un mozaic în stil bizantin în pridvorul deschis al bisericii, acesta fiind realizat de către echipa meșterului Virgil Moraru (1999-2000). Cu binecuvântarea mitropolitului Daniel, acest lăcaș
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Gavriil Callimachi, are în partea de jos, la mijloc, umătoarea inscripție: ""Pomenește Doamne pe robul tău Gavriil arhiereul"". Pereții interiori sunt pictați în frescă în stil neobizantin. Pictura murală a fost realizată în perioada 1997-1999, de către profesorul Vasile Buzuloiu și ucenicii săi. Ea impresionează prin abundența și frumusețea imaginilor. Pe peretele vestic al pronaosului este reprezentată scena Judecății de Apoi. În afară de scenele biblice și de figurile sfinților (în principal sfinți de origine română), sunt pictați și înalți ierarhi cum ar fi
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
avut loc deja. La nivel internațional este cea mai renumită lucrare tibetana a lieraturii Nyingma. Bardo Thodol se poate traduce că "(Marea) Eliberare prin intermediul auzului, în timpul așteptării". Potrivit tradiției tibetane "Bardo Thodol" a fost compus de către Padmasambhava și scris de ucenicul sau, Yeshe Tsogyal, îngropat apoi în dealurile Gampo din Tibetul central și, ulterior, descoperit de către un terton tibetan, Karma Lingpa. Sunt mai multe variante ale cărții în funcție de diferitele secte. traducerea corectă este : Cartea tibetana a eliberării prin ascultare
Bardo Thodol () [Corola-website/Science/318094_a_319423]
-
cu episcopul, care fusese obligat la acest lucru pentru a arăta poporului că nu este într-adevăr nici o diferență între credința Bisericii și a lui Arie, tradiția ne spune că Arie s-a oprit pentru necesități firești. La scurt timp, ucenicii săi au intrat peste el să vadă ce s-a întâmplat și de ce întârzie. În mod evident, îi ieșiseră intestinele afară din el.). Pentru aceia care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deoarece prin aceasta
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
din Republica Moldova avea 120 de membri. Principiul Divin sau Expunerea Principiul Divin (coreeană 원리 강론 / 原理 講 論, Wonli Ganglon) este principalul manual teologic al Bisericii Unificării. A fost co-scris de fondatorul bisericii Sun Myung Moon și unul din primii ucenici Hyo Won Eu și publicat pentru prima dată în 1966. O traducere a cărții, întitulată Principiul Divin a fost publicată în limba engleză în 1973. Cartea reprezintă miezul Teologiei Unificării, și este considerată de credincioși ca parte a Sfintei Scripturi
Biserica Unificării () [Corola-website/Science/318176_a_319505]
-
a fost donată o parte dintr-o casă CFR), a Grupului Școlar Agricol Palas Constanța, denumit de curând Colegiul Tehnic Pontica Constanța, situat pe Bulevardul I.C.Brătianu, și a Liceului C.F.R. Constanța, înființat în 1919, sub numele de Școala de Ucenici CFR. Între 1958-1966 acest liceu și-a încetat activitatea, dar în 1966 a fost dat din nou în folosință, sub numele de Școala Profesională CFR, iar în 1974 a primit numele de Școala de Arte și Meserii CFR. Din 2004
Palas () [Corola-website/Science/318319_a_319648]
-
numită Dreaptă". Din decembrie 2012, patriarh este Preafericitul Ioan X (Yazigi) al Antiohiei și al întregului Răsărit. Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în Faptele Apostolilor unde, în Fapte 11, 26, Apostolul Luca amintește că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Iisus din Nazaret s-au numit pentru prima dată creștini Datorită importanței Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al apostolilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
de Securitate român, fost director al Direcției de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne. Pentru cruzimea de care a dat dovadă în timpul interogatoriilor a fost supranumit „Măcelarul de la Interne”. În 1942, după absolvirea școlii primare din comuna Băiculești, se angajează ucenic la Tipografia CFR Filaret din București, unde va lucra până în 1949. Enoiu a intrat în Partidul Comunist Român în 1945. Pe 30 august 1948, prin Decretul nr. 221 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR, este înființată Direcția Generală a
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]