9,864 matches
-
începe pentru mine. Cu amarul despărțirei de casa părintească în inimă, cu nesiguranța zilei de mâni, mergând în întunericul necunoscutului, am plecat din Fălticeni la Iași într-o căruță de poștă, unde a încăput tot avutul meu. Nu erau tocmai vesele gândurile ce-mi treceau prin cap; dar la vrâsta de 20 ani speranțele nu lasă pe om. Mi se părea că norocul o să-mi iasă așa neașteptat din drum, și așa a vroit Dumnezeu să se întâmple. II Ajuns în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
putui, pentru a-mi aranja un trai mai puțin nesuferit. La dejun și la masă stam cu Ménéstrier și soția lui, și în societatea lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de vieux troupier français37, cum rar să mai văd astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor minunat. Purta un costum semi-milităresc; avea o figură lungăreață, energică, lungită încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu osebire Voiam să se-ntemeieze dreptul meu de stăpânire. Fulger, tunet, moarte crudă, toate le țineam în mână; Să culeg a mele lauri, torba-mi sta la îndemână. Iară credinciosul câne, ce mișcările-mi păndea Cu isteața lui privire, vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Kant, Schopenhauer, H. T. Buckle, Auguste Comte, discuțiuni interesante care la sfârșit erau regulat întrerupte prin un ceai întovărășit de un zdravăn cozonac. Începutul acestor întruniri a avut loc cam pe la anul 1863; însă Pogor, care a fost totdeauna nota veselă în "Junimea", susține și astăzi că originile "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. Adevărul este că la început întrunirile erau mai mult îmboldite de amiciția personală ce lega pe acești tineri între dânșii, și de dragostea lor pentru ocupațiuni mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
De la prima ședință m-am simțit foarte îndemână în acest mijloc unde politica era cu totul exclusă și unde domnea spiritul de colegialitate cel mai intim, într-o atmosferă cu totul neatinsă de grijile și ocupațiunile zilnice ale vieței. Ce veseli și tineri eram noi pe vremea aceea? Ce plini de iluziuni și speranțe! Mulți dintre noi eram mușcați de câte un dor la inimă, și sările, când nu era "Junime", ne adunam la berăria lui Franțoz, unde ne mărturiseam unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se auzi în sală glasul lui Pogor: Să ascultăm Sfânta Evanghelie a lui Neculai cetire. Apoi un al doilea glas din fundul sălei răspunse pe nas: Să luăm aminte! Era glasul lui Mihai Cornea. Doamne miluiește, mlește, mlește, mlește! îngână veselul Ianov. Pace vouă, tuturor! exclamă Leon Negruzzi pe un ton diaconesc. Poate să-și închipuiască oricine în ce hal eram. Începui să citesc: "Junele Victor, abia ieșit din școli, cu capul plin de iluziune și inima plină de dor...". Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cei care nu scriau, pe membrii care vorbeau în "Junimea" și pe cei care nu vorbeau. Nimeni însă nu se supăra, căci toate glumele acestea, cu spirit sau fără spirit, erau în tot cazul fără răutate. După terminarea cetirei acestor vesele bucăți și discuțiunelor ce au urmat, care nu puțin au încălzit atmosfera și ne-au pregătit pentru copiosul banchet ce ne aștepta, se dădu lectură la câteva publicațiuni din diferite broșuri, foi volante și ziare spre a se lipi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rătăcit în lume, un suspin, un strop de dor Izvorât din a mea pană acum douăzeci de ani. Ce amară ironie, când văd perii mei balani! Douăzeci de ani de-atuncea... s-a topit un trai de om! Unde-i vesela verdeață de pe-al vieței mele pom?... Îmi aduc ș-acum aminte de-acea vârstă fără preț, Când prin ochii tinereței priveam lumea îndrăzneț; Socoteam că-i pentru mine orice pasere zbura; Bani de-aveam sau nu în pungă, cheful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput și noi, Apoi an cu an de-a rândul spre mai bună îmbelșugare Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit frățește împrejurul mesei mari Sfânt-a anului rodire ca și harnicii plugari. Dar s-a întâmplat adesea cu-ntristare de-am văzut Cum pe brazda răsturnată dragi tovarăși au căzut Dintre chiar fruntașii noștri, chipuri ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
De vro 20 de veri de-a rândul n-a lipsit o dată să vie să-și ieie în fiecare dimineață porția de trei pahare de la izvorul no. 1. Ajunsese un fel de bețiv de no. 1. Apoi era un om vesel, glumeț, stup de anecdote, bun vânător, vorbea totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de teamă că n-o să primească tocmai cu brațele deschise, când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci guri de câni, care de al răsăritul soarelui n-au îmbucat 141 nimic. Ceilalți tovarăși ai mei, veseli și nepăsători, mergeau fără leac de grijă și își lingeau de mai înainte buzele, gândindu-se la oalele cu smântână și la puii fripți ce-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei, am întrebat pe jitarul 142 care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suflu în ureche ca să fie mâncările bune, dacă vra ca și bacșișul să-i fie bun; șireata de babă îmi făcu semn din ochiul cel galbăn și dispăru. În timpul acesta, convorbirea cam lâncezea. Manolucă sta așa în doi peri, nici vesel, nici mânios, cum îi șade omului mai rău; spunea el câte un cuvânt ici, cole, dar se vedea că nu-i de la inimă. Două găini și o rață nu le putea mistui așa ușor. De astă dată baba nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
farmec societăței lui. E destul să zic că era frate cu marele artist dramatic Matei Millu, Molièrul României, care a însuflețit scena română aproape jumătate de secol. În momentul când căruța a tras la scară, mi-a ieșit înainte Millu, vesel, cu mare alai, încunjurat de vro trei câni, căci și el era iubitor de animale și fusese în tinereță un călduros discipul a lui Nemrod. Se înțelege de la sine că stăpânul m-a primit cu brațele deschise ca pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
într-o zi de toamnă, pe la culesul viilor, cu vreo 30 de ani în urmă, căci vai, zecimele de ani trec repede fără să le prinzi de veste, am fost invitat la răposatul Alecu Șendre, pe atunci un tânăr și vesel profesor universitar, la o vie a sa de la Copou, unde mă aștepta o masă mare, îmbelșugată, întinsă sub niște tei umbroși la care asistau și alți vreo 20 de oaspeți, toți tineri unul și unul, dispuși a face cinstea cuvenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am luat-o al fugă spre "Paradis", și nu bine am ajuns plini de suflet, că iată cadavrul, care înota voinicește spre mal dând din mâini și picioare, ieși din unde ca un zeu al mărei sub forma vie și veselă a lui Doxachi Hurmuzachi. Cine ar putea să spuie nemărginita bucurie ce am simțit cu toții când l-am văzut bun teafăr viind cu surâsul pe buze înspre noi și dându-ne mâna cu un aer care parcă ne zicea: da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o lume de pe ceea lume, creată parcă pentru locaș de ciclopi. Și totuși niciodată n-am fost încunjurat de o mai mare adunare de oameni eleganți, veseli și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de intimă reculegere, când toate acele furnici grăitoare au dispărut dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tiparului , mi-au purtat numele când spre laudă, când spre ocara mea. Iar pe fereastră, ce văd?... Una din cele mai încântătoare priveliști de care se poate bucura un suflet iubitor de natură. La planul întăi se desfășură grădina mea veselă cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de munte răsădiți de mâna mea acum treizeci de ani, prin luminișurile cărora zăresc colo în vale așternându-se întreg orașul Iași, de unde îmi vine întocmai ca glasul ritmic al mărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așa-numiții aristocrați ai județului nostru și, după datina veche, făceau vizite de Paști. Doamna Lazu, gătită ca de sărbători, avea o rochie de matasă a cărei foșnet îmi gâdila auzul și a cărei colori vii îmi luau ochii. Frumoasă, veselă și prietinoasă cum era, dânsa imediat mă smulse din mijlocul războiului ce organizasem între nemți și ruși și mă sărută din toată inima de mai multe ori. Ei bine. acest incident m-a impresionat așa de tare, că după ce soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153 Javre, potăi (despre câini). 154 A opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie lungi. 168 Haina. 169 Nepriceput, lipsit de îndemânare. 170 Cauciuc (la încălțăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rezolvarea, Întreaga istorie a speciei umane. Nu-mi cereți să răspund la problemele pe care le-am ridicat. Am făcut-o doar pentru a da un prilej de meditație. Iar dacă redactorul emisiunii “Radiosfera” va da pe post o melodie veselă ori profundă, adică uităm sau medităm, e, pentru el, o dilemă la fel de mare. Totuși, o concluzie: Prima lege a ecologiei spune că “toate sunt legate de toate”, astfel Încât trebuie să medităm profund și atunci când violentăm natura, dar, subliniez, și atunci când
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am îngrijorat și am anunțat salvamontistul de serviciu că avem o problemă. Acesta s-a cam supărat, era seara la 8,30, dar s-a îmbrăcat și tocmai vroia să iasă din cabană, dar tocmai atunci am auzit niște chiote vesele de peste valea Podragului, erau ultimii 3 petrecăreți care se apropiau de cabană oarecum bine dispuși după ce gustaseră ceva mai mult din băutura cu „mărgele”. Acestea sunt episoade care nu trebuie să se întâmple pe munte, totuși nu pot uita niciodată
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
a spus: „cea mai buna telemea este cea turcească”. Am privit pe ecusonul ei, avea nume turcesc. Am discutat cândva cu un grec. Mi-a spus cu mândrie că cea mai frumoasă viață e în Grecia, unde oamenii sunt prietenoși, veseli, buni la suflet, unde toată lumea petrece și se desfată cu sirtaki și buzuchea. Am discutat apoi cu un tânăr muzicant rus, venit în Germania cu o formație orchestrală stradală și care ulterior a rămas în Germania. Era perioada de mari
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sinucis, a fost găsit spânzurat pe una din aleile de la poalele Tâmpei în Brașov, având în buzunar un bilet de rămas bun adresat fratelui său care era ofițer de poliție. Pe de altă parte, îmi amintesc de un cântec popular vesel care spunea cam așa: Câți copii ai măi țigane? Douăzeci și unu măi mocane: șapte-n pat, șapte sub pat, șapte i-am trimis în sat. Iar Marinca și Catinca și Matei și Doroftei, șed la foc că-s mititei! Acești oameni
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Băjenaru, fost ofițer de stat major, acuzat de nereguli cu niște bonuri de benzină (desigur ca pretext), apoi Mircea Stăncescu, fotograful Stațiunii, fost ofițer de cavalerie cu tangențe la Garda Regală (!?!) și mulți alții. Am avut parte de un moment „vesel” când mai târziu, fiind nemulțumit de nepunctualitatea livrării unor pâini necesare unei misiuni mai îndelungate prin deltă, le-am spus brutarilor din Maliuc, că voi depune o reclamație contra lor. Au izbucnit în hohote sălbatice de râs, m-au arătat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]