87,348 matches
-
viscol, temperaturi care au ajuns până la -30 grade Celsius și zăpadă înaltă până la 2 m. Trupele poloneze au luat contact cu inamicul în ziua de 18 ianuarie, aproximativ în jurul orei 14 într-o zonă în care valea se îngusta înainte de confluența cu Țibăul. În aripa dreaptă a frontului austro-ungar se găseau unități din divizia 54 și în aripa stângă grupurile maiorilor Scholz și Salamon. După intrarea în dispozitiv în preajma unui șir de clădiri, polonezii maiorului Żegota-Januszajtis au atacat de-a lungul
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Zănești este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Traian și Zănești (reședința). Comuna se află în sudul județului, pe malul stâng al Bistriței și al Cracăului, în aval de confluența celor două râuri. Este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Bacău. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Zănești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Zănești, Neamț () [Corola-website/Science/301698_a_303027]
-
de 300-600m, printre acestea fiind: Cornul Fundăturii-571m, D.Măgura, D.Jiuța, D.Laz, D.Coasta Mare. De-a lungul râului Sălătruc se află o luncă asimetrică, cu lățime de până la 0,7km și cu lățimea mai mare în aval de confluența cu Valea Gugii. Rocile care apar pe teritoriul satului fac parte din categoria rocilor sedimentare: argile, marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri. Legat de formațiunile argiloase și marnoase apar alunecări de teren de tip lenticular pe Coasta Mare și D.Gropi
Rugășești, Cluj () [Corola-website/Science/300350_a_301679]
-
din secolul III î.H. odată cu invaziile celtice din Balcani. După moartea lui Lysimach din 281 î.H. trei armate celtice s-au pus în mișcare. După respingerea invaziei, unii celți s-au stabilit în Asia Mică, iar alții la confluența Savei cu Dunărea. Agitația provocată de aceste mișcări de populație au determinat răspândirea celților pe o zonă mai vastă. Descoperirile de la Pișcolt au scos la iveală faptul că în această perioadă au apărut așezări care practicau inhumația ca practică funerară
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
acestei culturi este atestată în Depresiunea Târgu Secuiesc (Leț). După "cultura Storcevo-Criș" o largă răspândire va cunoaște în această parte a Transilvaniei, "cultura Boian", urmată de "cultura Precucuteni" care după toate probabilitățile se naște în aria Carpaților Răsăriteni, zona de confluență a "culturii Boian" și a ceramicii liniare. În perioada de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului pe teritoriul județului a fost răspândită "cultura Coțofeni" urmată de "cultura Schneckenberg", atribuită celei de a doua părți a epocii bronzului. Bronzul mijlociu aparține
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
-Iași). În prezent este profesor la Grupul Școlar “Gheorghe Balș” din Adjud. Fondează în 1999 și devine redactor coordonator al revistei bianuale CONTRAATAC din Adjud. Activează ca redactor la publicațiile Scara - București, Salonul literar - Focșani, Vitralii - Focșani, Crezul nostru - Bacău, Confluențe - Adjud. Publică și colaborează la reviste și ziare precum Steaua - Cluj, Viața Românească - București, Luceafărul - București, Dimândarea - București, Deșteptarea aromânilor - București, Permanențe - București, Cotidianul - București, Collegium - Iași, Poezia - Iași, Ardealul literar - Deva, Porto Franco - Galați, Plumb - Bacău, Pro-Saeculum -Focșani, Oglinda
Adrian Botez () [Corola-website/Science/320606_a_321935]
-
cealaltă, obiectivul regelui Ștefan era să prevină joncțiunea bizantinilor și bulgarilor și să-i învingă în bătălii separate. Temându-se de un atac pe valea Moravei, pe drumul spre Niș, Ștefan și-a adunat armata pe câmpul de la Dobrič la confluența râurilor Toplica și Morava. La 19 Iulie armata Bulgară condusă de însuși Împăratul a părăsit capitala Târnovo, a mărșăluit prin pasul Iskar și Sofia și a intrat în părțile nordice ale văii râului Struma. De acolo a continuat spre Zemen
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
("Turin" în piemonteză și occitană) este un important oraș industrial în nord-vestul Italiei. Este situat pe malul stâng al râului Pad, aproape de confluența sa cu râurile Sangone, Dora Riparia și Stura di Lanzo. Cu o populație de 905.209 de locuitori și 1.700.000 în zona metropolitană, este cel mai mare oraș și capitala regiunii Piemont și totodată a provinciei omonime. a
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
este un oraș și un district ne-metropolitan situat în Marea Britanie (Anglia), situat la confluența Tamisei cu râul Cherwell, la 84 km nord vest de Londra și destul de aproape de alte așezări britanice renumite, așa cum sunt Bath, Stratford-upon-Avon (orașul natal al lui Shakespeare), Cotswolds. ul este locul unde se îmbină romantismul orașului medieval cu vitalitatea centrului
Oxford () [Corola-website/Science/301494_a_302823]
-
de altitudini medii de 500-600 m, cu vârfuri spre 800 m-Vf. Baia-799 m, Vf. Cuca Înaltă 786 m, Cornetul Babelor 771 m și altele sub 600 m. În zona centrală a teritoriului comunei se situează o zonă depresionară dezvoltată de la confluența văilor Coșuștei cu Prejna, până la satul Balta, străbătută de pârâul Balta și afluenții săi în preajma cărora se formează luncile ample ale Gornoviței și Bălții. Este asigurată stabilitatea generală a terenului, putându-se construi în intravilan fără restricții importante. Se recomandă
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
manuscris întocmită de Hora von Otzellowitz la 1790, intitulată „Brouillon oder Original Aufname der funf Moldavichen Districten", foaia nr. 9 nord, sunt trecute localitățile Korny între dealurile Viei-Corneț (împădurit si Lupărie (parțial împădurit) și Costeșty în lunca Siretului în apropierea confluenței Gârlei Morii cu râul Siret. Creșterea demografică determină dezvoltarea teritorială a vetrelor celor două sate vecine Corni și Costești până la unirea lor, fapt petrecut în jurul anului 1800. Satul unit a luat numele satului mai mare și pe care l-a
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Wales, Australia care a recenzat cartea pentru un site de turism românesc, a fost de părere că Ormsby a comprimat în volum o răscruce de drumuri culturale în lumea modernă: 'Never Mind the Balkans, Here’s Romania’ pune în lumină confluența dintre tradițiile culturale ale României, profund înrădăcinate, și noile libertăți, tentații și mercantilismul care au apărut odată ce România a devenit cea mai tânără națiune din Uniunea Europeană. În ciuda laudelor nenumărate din media, nu toată lumea a fost totuși impresionată. Cotidianul național România
Grand Bazar România sau Călător străin updated () [Corola-website/Science/322848_a_324177]
-
Tomești este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Chicerea, Goruni, Tomești (reședința) și Vlădiceni. Comuna se află în estul județului, la est de municipiul Iași, pe malul drept al Bahluiului și al râului Jijia, în zona confluenței celor două râuri, pe pantele nordice ale Podișului Central Moldovenesc. Este străbătută de șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de punctul de trecere a frontierei cu Republica Moldova de la Albița. La Tomești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ248D și
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
administrativ de comuna Tașbunar. Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 10 metri, în partea central-nordică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 6 km de orașul Șichirlichitai. Teritoriul localității se află la confluența dintre râul Catalpugul Mare și râul Catalpugul Mic. După ce părăsește localitatea, râul Catalpugul Mare se varsă în Lacul Catalpug, la sud de acest sat. În perioada interbelică, autoritățile române l-au redenumit Regele Carol II. În anul 1947 denumirea oficială
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
(în rusă "Кривой Рог") sau Kryvyi Rih (în ucraineană "Кривий Ріг", transliterat "Krâvâi Rih" sau "Krîvîi Rih") este un oraș în sudul Ucrainei situat în partea de vest a bazinului carbonifer Donețk, la confluența râurilor Inguleț și Saksahan. Intră în componența regiunii Dnepropetrovsk. A fost fondat ca un sat de cazacii zaporojeni în 1775 și avea doar 2.184 de locuitori în 1781. În 1881 o companie franceză a început să exploateze depozitele locale
Krivoi Rog () [Corola-website/Science/309324_a_310653]
-
în Munții Grohotiș, cu altitudinea maximă în vârful Sf. Ilie, de . Ea cuprinde mare parte din valea râului Bertea, un mic afluent al Vărbilăului. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ101T, care duce spre sud către comuna Aluniș, aflată la confluența Bertei cu Vărbilăul, și spre nord-vest către Valea Doftanei, pe un traseu nemodernizat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bertea se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Bertea, Prahova () [Corola-website/Science/301645_a_302974]
-
râu care izvorăște și curge integral pe teritoriul Basarabiei. Izvoarele râului se află lângă satul Rediul Mare din raionul Dondușeni, lungimea sa fiind de 286 km. Pe Răut sunt situate orașele Bălți, Florești și Orhei. Râul își are obârșia la confluența a două păraie la 2 km spre est de satul Rediul Mare, la altitudinea de 180 m și debușează în râul Nistru de pe malul drept, la 342 km de la gura fluviului, lângă orașul Dubăsari, la altitudinea de 12,00 m.
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
2000 monument de arhitectură industrială (Legea nr.5 din 6 martie 2000) și este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu . Construcția a început în anul 1806 și s-a finalizat în 1810. Pe fațada clădirii furnalului dinspre confluențele pârâurilor Nădrab și Runc s-a așezat o placă memorială cu inscripția „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”. Suma alocată construcției s-a dovedit a fi insuficientă, pentru că această sumă era de ajuns doar să se construiască furnalul, hala furnalului
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
voievodală a Maramureșului și capitală prefecturală, localitatea Sighetu Marmației s-a constituit în jurul unei așezări fortificate datate din epoca târzie a bronzului și începutul primei epoci a fierului. Este considerată centrul unui grup de așezări situate pe Valea Tisei, la confluența cu Iza și este pusă în legătură cu exploatarea salinelor din zona Maramureș (M. Dăncuș, 1986). Până în sec. al XIV-lea, servea doar „de loc de adunări și de târguri” (Al. Filipașcu, 1940). Prima atestare documentară datează din 1346, sub numele de
Centrul istoric din Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/314173_a_315502]
-
Ghimpați (în trecut, și Creșoiu și Crovu) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Copaciu, Ghimpați (reședința), Naipu și Valea Plopilor. Comuna se află în vestul județului, pe malurile Câlniștei și Glavaciocului, la confluența celor două ape. Este străbătută de șoseaua națională DN6, care leagă Bucureștiul de Alexandria. La Ghimpați, din acest drum se ramifică alte două drumuri naționale: DN5B, care duce spre sud la Giurgiu și DN61, care duce spre nord la Găești
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
sistem de canale deschise. Acestea urmau cursul a trei pâraie care veneau de pe dealurile din vecinătate și se uneau într-un curs de apă mai mare care ducea apele până în vecinătatea forului roman și de acolo în Tibru. Porțiunea de după confluență până în Tibru a căpătat denumirea de Cloaca Maxima. Traseul ei inițial urmărea cursul de apă care se scurgea prin porțiunea mlăștinoasă a luncii Tibrului, și pe care inginerii lui Tarquinius l-au reprofilat și consolidat cu ziduri laterale, menținându-i
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Carașova. Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 578 ha, se află în Munții Aninei, între confluența pârâului Comarnic cu Carașul și comuna Carașova. au statut de rezervație naturală în cadrul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului din care fac parte. Cheile Carașului sunt o formațiune de tip chei situate in Munții Aninei, între confluența pârâului Comarnic cu râul Caraș
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
află în Munții Aninei, între confluența pârâului Comarnic cu Carașul și comuna Carașova. au statut de rezervație naturală în cadrul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului din care fac parte. Cheile Carașului sunt o formațiune de tip chei situate in Munții Aninei, între confluența pârâului Comarnic cu râul Caraș și comuna Carașova. Cheile Carașului fac parte din rezervația naturală în cadrul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului, acest parc având o suprafață totală de circa 36.214 ha, cuprinzând foarte multe rezervații naturale precum: Cheile Carașului, Peșterile
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia (61.211 ha). Din punct de vedere geografic, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei (pe versantul drept) și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng. În iulie 2009, membrii mai multor organizații ecologiste au protestat împotriva reluării lucrărilor la tronsonului de
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
Andreiașul Muntenesc) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Andreiașu de Jos (reședința), Andreiașu de Sus, Arșița, Fetig, Hotaru, Răchitașu și Titila. Comuna se află în partea de vest a județului, în zona izvoarelor Milcovului, la confluența mai multor afluenți. Este traversată de șoseaua națională DN2M, care deservește comuna Nereju, legând-o de Odobești și Focșani (unde se termină în DN2D). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Andreiașu de Jos se ridică la de locuitori, în
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]