87,383 matches
-
un document istoric, ce completează conscripția lui Bucow, care nu înregistrează străvechile așezări ale Pianului, și nici edificiul de cult, existent cu certitudine. După ce-a fost terminată biserica de lemn, biserica de grădele s-a stricat din interior. Din patrimoniul lăcașului anterior au răzbit veacurile, printre alte bunuri, două prețioase tipărituri de la sudul munților: Evanghelia bucureșteană, din 1682 și Apostolul, din anul următor, a căror semnificație istorică o dă însăși textul însemnărilor marginale: ,aceste două cărți rumânești Evanghelia și Apostol
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
, sat Mănăstire, comuna Lupșa, județul Alba, datează din secolul al XV-lea, refăcută în anul 1694, greco-catolică până în 1948, an când Biserica Română Unită a fost interzisă de către autoritățile comuniste, iar patrimoniul acesteia dat Bisericii Ortodoxe. Biserica are hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice din județul Alba sub codul LMI . A nu se confunda cu biserica de zid din Lupșa, cu hramul Nașterea Fecioarei
Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa () [Corola-website/Science/315678_a_317007]
-
din anul 1776 . Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . a fost inițial ridicată în satul Gheja, înglobat astăzi în orașul Luduș. Astfel, pe un Strastnic, aflat în patrimoniul său, este următoarea însemnare marginală: , S-au scris în Duminica Floriilor, această carte strastnic au cumpărat Crăciun Gheorghe și Simina la bierica Gheji de pomană, să le fie lor pomenire și coconilor în veci și cine s-ar simnti a
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
11 studenți ai Academiei de Artă și Design din Cluj, îndrumați de pictorul Viorel Nimigeanu, au restaurat pictura interioară, fapt consemnat într-o inscripție din pronaos. Aceasta explică și caracterul ușor neunitar din aspectul actual al întregului ansamblu de pictură. Patrimoniu: Biserica păstrează câteva icoane împărătești, puternic aurite: Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Pantocrator, Sf. Nicolae.
Biserica de lemn din Năsal () [Corola-website/Science/315724_a_317053]
-
, județul Alba, datează din anul 1774 . Are hramul „Sfântul Ilie” și a fost pictată la interior în anul 1789. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Însemnarea de pe Antologhionul de Râmnic, 1752, din patrimoniul său, îi consemnează datarea, 1774 iulie 5. În al XIX-lea edificiul a fost reparat, cu unele importante intervenții asupra structurii originare, mai ales a părții de vest, care a fost alungită. Planul construcției e dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală
Biserica de lemn din Întregalde () [Corola-website/Science/315784_a_317113]
-
Biserica de lemn Sf. Paraschiva din Desești a fost inclusă în decembrie 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș. Biserica din Desești reprezintă “unul din monumentele caracteristice Maramureșului secolului al XVIII-lea”.. De-a lungul anilor 1996, 1997 și 1998 s-au derulat ample lucrări de restaurare, care au vizat
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
probabil pictată Maica Domnului. Prin compararea decorației iconostaselor pictate de Alexandru Ponehalschi se constată o complicare a formelor: decorația cea mai simplă este prezentă la cel mai vechi iconostas, de la Călinești-Căeni, motivele decorative complicându-se la cele ulterioare. În prezent, patrimoniul mobil al bisericii de lemn din Desești, este constituit din patrusprezece icoane, toate pictate în aceeași tehnică, tempera pe suport de lemn. O icoană - care îl reprezintă pe Iisus Pantocrator - este realizată în secolul al XVII-lea, iar celelalte datează
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
a fost construită în anul 1926, proprietar fiind Gheorghe Palosanu, tatăl Elvirei Enea. În această casă, soții Elvira și Nicu Enea au trăit în perioada 1929-1960, informație inscripționată și pe plăcuța de pe fațada casei, care o atestă ca obiectiv de patrimoniu. În noiembrie 1968, Elvira Enea face o ofertă de donație care cuprinde imobilul, terenul aferent, 130 de lucrări de pictură, 210 de lucrări de grafică, mobilier și obiecte care au aparținut pictorului Nicu Enea, donație acceptată de Comitetul Județean de
Casa memorială „Nicu Enea” () [Corola-website/Science/316578_a_317907]
-
scăzut în favoarea orașului Haifa, care i-a luat locul că port principal în nordul țării. Dezvoltarea să a fost de atunci cu mult încetinita. În anul 2001, partea veche a orașului Akko a fost declarată de UNESCO ca loc din patrimoniul mondial. În anul 2008, și locurile sfinte ale religiei bahaiste, aflate la Akko și în Galileea de vest, au fost recunoscute, de asemenea, de către UNESCO ca loc protejat din patrimoniul universal. În oraș și în împrejurimile lui se află Al
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
orașului Akko a fost declarată de UNESCO ca loc din patrimoniul mondial. În anul 2008, și locurile sfinte ale religiei bahaiste, aflate la Akko și în Galileea de vest, au fost recunoscute, de asemenea, de către UNESCO ca loc protejat din patrimoniul universal. În oraș și în împrejurimile lui se află Al Bahja, locul cel mai sfânt al religiei bahaiste. Originea numelui "Akko" e necunoscută. El apare în documente numeroase — egiptene și altele —, în Biblie fiind menționat o singură dată în cartea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
inscripții găsite în orașul Ugarit. La începutul epocii fierului s-au așezat pe colina membri ai populației Shardana, unul din așa numitele „Popoare ale mării” dar ulterior au dominat aici din nou fenicienii. În Biblie, (Judecători 1:31), desi atribuită patrimoniului tribului Asher, Acra este unul din locurile din care israeliții nu i-ar fi putut alunga pe canaaneni. Potrivit lui Josephus, regele Israelului, Solomon, ar fi stăpânit și aici prin intermediul unui guvernator provincial. Dar, în principal, orașul a fost cea mai
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
localității la Țară lui Israel și în legătură cu aplicabilitatea poruncilor Legii referitoare la Țară Sfântă în cazul acestei localități. Una din opinii susținea că frontieră Țării lui Israel trecea prin Acra și că doar o parte din oraș făcea parte din patrimoniul triburilor ebraice, iar o altă parte nu. Conform celeilate opinii, orașul se află în întregime în afara domeniului Țării lui Israel, frontieră țării trecând prin zidul de miazăzi al Acrei. În perioada de după distrugerea Templului din Ierusalim, un numar de evrei
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
bisericii. Biserica a fost rând pe rând renovată, astfel o inscripție de pe peretele interior al bisericii vorbește despre o primă renovare a picturii în 1791, acoperirea cu eternit în 1959 și a doua renovare a picturii în anul 1962. În patrimoniul acestei biserici nu se găsesc obiecte de valoare artistică sau istorică, cărțile fiind predate Bibliotecii din Bistrița, iar icoanele pe lemn au fost repictate, pierzându-și valoarea.
Biserica de lemn din Apatiu () [Corola-website/Science/316622_a_317951]
-
un chestionar al congregației De Propaganda Fide, intitulat "Despre misiunea din Moldova", același misionar menționa că la Suceava era o biserică de piatră cu hramul "Corpus Domini", la care slujea preotul Grigore Gross (1635-1676), originar din Baia. Biserica avea în patrimoniu un clopot și un clopoțel de altar. Într-un raport din 1682, minoritul conventual Antonio Angelini din Campi menționa că biserica dispunea de 10 vii, care erau administrate de mirenii din Cotnari. În oraș erau un singur catolic , iar la
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Tomisului și Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, la această ceremonie participând un sobor de 48 de preoți și diaconi și peste 6.000 de credincioși. Au participat și oficialități ale statului, printre care Theodor Paleologu - ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național, Gheorghe Flutur - președintele Consiliului Județean Suceava, Vasile Timiș - secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, precum și oaspeți din Germania. Cu acest prilej, arhiepiscopul Pimen a conferit o distincție de vrednicie post-mortem ctitorului Alexandru Șandru Alboi, precum și
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
și diaconi și peste 6.000 de credincioși. Au participat și oficialități ale statului, printre care Theodor Paleologu - ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național, Gheorghe Flutur - președintele Consiliului Județean Suceava, Vasile Timiș - secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, precum și oaspeți din Germania. Cu acest prilej, arhiepiscopul Pimen a conferit o distincție de vrednicie post-mortem ctitorului Alexandru Șandru Alboi, precum și pr. paroh Teodor Giosan. Pe fațada vestică a bisericii se află o placă cu următoarea inscripție săpată: Biserica
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
un coronament cu volute și elemente vegetale numeroase. Este un ancadrament tipic pentru icoanele întâlnite la bisericile de pe valea Someșului sau a Șieului. Aflată aproape de colapsul total biserica ortodoxă de lemn din Păltineasa a fost prinsă de către Institutul Național al Patrimoniului în Planul Național de Restaurare la inițiativa Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu și a Parohiei Ortodoxe Spermezeu. Finanțarea a fost asigurată de Ministerul Culturii prin Institutul Național al Patrimoniului, iar lucrările de restaurare au fost executate de firma “Taina
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
icoanele întâlnite la bisericile de pe valea Someșului sau a Șieului. Aflată aproape de colapsul total biserica ortodoxă de lemn din Păltineasa a fost prinsă de către Institutul Național al Patrimoniului în Planul Național de Restaurare la inițiativa Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu și a Parohiei Ortodoxe Spermezeu. Finanțarea a fost asigurată de Ministerul Culturii prin Institutul Național al Patrimoniului, iar lucrările de restaurare au fost executate de firma “Taina Lemnului” din Desești, Maramureș, costurile totale ridicându-se la aproximativ 3,2 milioane
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
lemn din Păltineasa a fost prinsă de către Institutul Național al Patrimoniului în Planul Național de Restaurare la inițiativa Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu și a Parohiei Ortodoxe Spermezeu. Finanțarea a fost asigurată de Ministerul Culturii prin Institutul Național al Patrimoniului, iar lucrările de restaurare au fost executate de firma “Taina Lemnului” din Desești, Maramureș, costurile totale ridicându-se la aproximativ 3,2 milioane lei. Studii regionale Sfințirea bisericii, după restaurare, de Preasfințitul Macarie, Episcopul Europei de Nord (4 septembrie 2012
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
reprezintă un grup de nouă biserici din construite între secolele 16-18, aflate pe lista Patrimoniului Cultural Unesco. Grupul este alcătuit din bisericile romano-catolice din Hervartov și Tvrdošín), bisericile protestante (numite și "biserici articulare") din Hronsek, Leštiny, Kežmarok și bisericile greco-catolice din Bodružal, Ruská Bystrá și Ladomirová la care se adazgă o clopotniță din Hronsek. Aceste
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
a fost modificată în stil renascentist. Altarul dedicat tuturor sfinților datează de la sfârșitul secolului 17 și este în stil baroc. Altarul original în stil gotic dedicat sfinților Petru și Ioan Botezătorul se găsesc în Muzeul de Artă din Budapesta. În patrimoniul bisericii se găsesc mai multe obiecte de cult datând din același secol 17. Restricțiile arhitectonice ale Congresului din Sopron (1681) au dus la apariția așa zisei arhitecturi articulare. Conform hotărârilor sinodului, biserica trebuia construită într-un singur an, fără componente
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
1990 biserica a fost folosită atât de greco-catolici cât și de comunitatea ortodoxă. În prezent aparține comunității greco-catolice. Biserica Sfântul Nicolae din Ruská Bystrá construită la începutul secolului 18 are două turle și o structură asemăntoare locuinței țărănești tradiționale. În patrimoniul bisericii se păstrează obiecte liturgice originale. Biserica Arhanghelului Mihail din Ladomirová construită în 1742 are aceeași formă ca cea din Bodružal. Este realizată în totalitate din lemn.
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
este un sat în Slovacia, aparținând în prezent de orașul Ružomberok. Fondat în secolul al XIV-lea, este inclus în Ružomberok din anul 1882. Din anul 1993 localitatea este sit al patrimoniului mondial UNESCO, fiind împreună cu alte 9 sate din Slovacia localități conservate. Localitatea este un sat tipic Carpaților de nord, fiind foarte bine conservat. Casele din lemn au câte două sau trei odăi și sunt decorate cu obiecte ale vieții cotidiene
Vlkolínec () [Corola-website/Science/316685_a_318014]
-
fiind împreună cu alte 9 sate din Slovacia localități conservate. Localitatea este un sat tipic Carpaților de nord, fiind foarte bine conservat. Casele din lemn au câte două sau trei odăi și sunt decorate cu obiecte ale vieții cotidiene din trecut. Patrimoniul arhitectural al localității include și clopotniță de lemn din secolul 18 precum și o capelă construită în stil baroc. Localități cu statut de sat prezervat mai sunt: Localități similare aflate pe lista Unesco:
Vlkolínec () [Corola-website/Science/316685_a_318014]
-
articole de istorie și critică literară în revistele Vatra, Tribuna, Steaua, România Literară, Cronica, Ateneu, Familia, Ramuri, Convorbiri Literare, Orizont s.a. „Festivalul-concurs de poezie și eseu pentru elevi și studenți Serafim Duicu” organizat de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Mureș este numit în cinstea lui. Născut în anul 1938, 6 august, la Tismana, județul Gorj. Fiul lui Serafim și Elena Duicu, tatăl fiind de meserie tâmplar iar mama casnică. 1944-1951. Urmează cursurile Școlii Elementare Tismana. 1951-1955. Urmează
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]