87,348 matches
-
al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Aria protejată se află pe versantul nordic al Ignișului, la confluența pârâului omonim cu râul Vlășinescu și reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofice cu o bogată floră și faună specifică turbăriilor. Flora este constituită din arbori, arbusti și ierburi cu specii de: molid ("Picea abies"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), mesteacăn
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
804 m) și Muchia (809 m). De asemenea, tot spre Depresiunea Hațegului apar nivelele secundare acestui complex sculptural, sub formă de trepte marginale și umeri de vale. În morfologia văilor se disting lunci cu lățimi de 200-300 m, discontinue datorită confluențelor sau eroziunii selective (Valea Grădiștei), terase sau umeri de terase (văile Văratecului și Dreptului), iar în profil transversal prezintă numeroase rupturi de pantă. Pe versanți, prezența argilelor favorizează apariția alunecărilor de teren, unele fixate având tendința de reactivare (pe ambii
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
suportul așezărilor Fizești, Federi și Ohaba Ponor amplasate pe versanții înclinați ai platformei de eroziune neafectați încă de alunecări sau pe podurile etajate ale unor fragmente de terase. Aici, satul Ponor este situat în valea râul cu același nume, la confluența cu Streiul. Majoritatea așezărilor sunt distribuite de la 500 m până la 900-950 m altitudine, excepție făcând doar satele Costești Deal și Ludeștii de Sus, care urcă până la 1.100 m. Sălașele, grajdurile, fânarele și colibe utilizate numai pe timpul verii sunt prezente
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
(în turcă "Maçin") este un oraș în județul Tulcea, Dobrogea, România. Are o populație de de locuitori. În localitatea funcționează o parte a Administrației Parcului Național Munții Măcinului. Orașul Măcin este situat la confluența unităților morfologice fluviul Dunărea cu Munții Măcinului , la altitudinea medie de 40 m, în vecinătatea Dunării Vechi la vest și a Munților Măcinului (Culmea Pricopanului) la est și nord-est. Conform izvoarelor istorice, posibila localizare a "Vicinei" era la Măcin, de unde
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
635. Presiunea din partea kazarilor a avut drept rezultat pierderea părții estice a Bulgariei Mari, în a doua jumătate a secolului VII. Unii dintre bulgarii din acel teritoriu aveau să migreze spre nord-est, formând un stat cunoscut drept „Volga Bulgaria” (la confluența dintre râurile Volga și Kama), stat ce a dăinuit până în secolul XIII. Teritoriul Bulgariei era la început sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Bulgarii, un popor mongol au năvălit în Moesia și Dobrogea, acolo au format Țaratul Bulgar. Bulgarii formau în sec
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
Campigna ("Parco Nazionale delle Foreste Casentinesi del Monte Falterona e Campigna"). la 1385 m deasupra mării. Arno are o lungime de 241 km, este al treilea râu al Italiei ca lungime, primește ca afluenți râuri aparținând următoarelor bazine: Casentino (până la confluența cu Chiana), Val di Chiana, Valdarno superior (o lungă vale delimitată în dreapta de Pratomagno și în stânga de dealurile provinciei Siena), bazinul râului Sieve (care se varsă în Arno înainte de intrarea în Florența), Valdarno mijlociu (cuprinzând orașele Florența, Sesto Fiorentino, Prato
Râul Arno () [Corola-website/Science/304822_a_306151]
-
ultimei localități din această zonă - Parva, cu orașul Năsăud și drumul județean 172 ce duce spre comuna Șanț și județul Suceava prin Cârlibaba. Așezată pe valea râului Rebra, cel mai lung afluent nordic al Someșului Mare, la 5 km de confluență, Rebra are o istorie legată insolubil de istoria satelor românești care din vremuri îndepărtate au alcătuit colțul de țară românesc, de la poalele munților Rodnei, numit în documentele oficiale „"Terra Naswod"” , „"Vallis Rodnensis"”, iar din anul 1475 „"Vallis Valahalis"”. Localitatea, una
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
țării, în timp ce ansamblul țigănesc "Porumbeii de aur" promovează folclorul și datinile etniei romilor. În cadrul Casei de Cultură, funcționeză cenaclul literar "Pană cărășană", al cărui nume a fost sugerat de poetul Gheorghe Azap. Membrii acestui cenaclu își aduc contribuția la revista "Confluențe". Nu este lipsită de interes organizarea taberelor de vară ale pictorilor din toată țara care pictează în jurul Oraviței, unde peisajele sunt încântătoare și nici activitatea grupului de speplogi din Caraș care anual se întâlnesc cu speologi din toată țara și
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
face o coborâre foarte rapidă de la înălțimea inițială în Tibet, și în cele din urmă apare în câmpie, unde este numit Dihang. El curge aproximativ 35 km și după primește doi afluenți majori: Dibang și Lohit. Din acest punct de confluență, fluviul devine foarte larg și este denumit Brahmaputra. În el se varsă Bhoreli Jia (numit râul Kameng unde acesta se varsă la Arunachal Pradesh) în Districtul Sonitpur și acesta curge prin întregul stat Assam. În Assam fluviul ajunge uneori și
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
de toamnă. Cea mai mare inundație s-a produs acum 42 de ani, când întreaga luncă a fost inundată. Cele mai mari secete au fost cunoscute în anii 1945 și 1947, iar cele mai grele ierni au fost semnalate la confluența anilor 1928-1929 și 1941-1942. Pădurile ocupă suprafețe restrânse și sunt dispersate în teritoriu. Ele se găsesc în următoarele locuri: Crivina, Mănăstire, Valea Radului, Elian, Făget și Pini. Arborii care se întâlnesc cu precădere sunt garnița, cerul și ulmul, însă își
Comuna Breasta, Dolj () [Corola-website/Science/300390_a_301719]
-
(maghiară: "Ónfalva" sau "Onyest", în trecut "Gheorghe Gheorghiu-Dej") este un municipiu în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Borzești, (reședința) și Slobozia. Este situat la confluența râurilor Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău. Are o suprafață de 90,17 km² populația este de locuitori în anul 2011. Este traversat de drumul european E574 și de drumurile naționale DN11A și DN12A ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. Din punct de vedere geomorfologic Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin. Pe partea dreaptă a râurilor Trotuș șiTazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor majore ale râurilor. Rețeaua
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
Slobozia, se găsește o așezare din prima perioadă a epocii fierului. Aici s-au descoperit o necropolă de incinerație, material ceramic, obiecte de metal (cuțite din fier, cu lama ușor curbată, sau cu lama mult curbată). În imediata vecinătate a confluenței Oituzului cu Trotușului, s-au descoperit așezări arheologice din a doua perioadă a epocii fierului - perioada . La punctul „Strâmba” s-au identificat resturile unei așezări din latenul geto-dacic. S-au descoperit fragmentele ceramice de tradiție geto-dacică, care au culoare cărămizie
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
(franceză "Château de Saumur") situat pe Valea Loarei, în departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: "Ruta Istorică din Valea Regilor", a "Federației Naționale de Rute Istorice
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
specii de plante și, respectiv, animale domestice. La vestul cartierului în anii 50-60 a fost plante o fâșie forestieră. La 1 km sud - est de , la sud de un lac, pe versantul ușor înclinat al unui bot de deal, la confluența a două pâraie, s-a descoperit o vatră datată cu sfârșitul mileniului IV î.e.n . Pe locul fostei așezări se disting urme de case din nuiele cu lut. Au fost colectate fragmente de oale cu ornamente și picturi, topoare de piatră
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
de Ana Pop Sîrbu ,în rev. de cultură online ,La Punkt ,București ,20 39. Ionel Bota ,Poezia Anei Pop Sîrbu ,Atelier critic ,în Sintagme literare ,nr.1 , ianuarie ,2017 ,pag.43-45 40. Cristina Ștefan, Eudemonie ,de Ana Pop Sîrbu , în Confluențe literare , anul VII ,București , 29 ianuarie ,2017 41. Liviu Antonesei ,Poeți de la Vest ,O incredibilă întoarcere la poezie, în antoneseiliviu.Wordpress.com
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
posesiunile ducale în numele său și al familiei sale. Între 791-796, Carol a pornit din Ratisbona, fosta reședința a ducilor Bavariei, a inițiat trei expediții împotriva avarilor. În ultima expediție, a distrus reședința khagan-ului, numită ring, o vastă fortificație aflată la confluența Dunării cu Tisa. Teritoriul a fost organizat într-o marca răsăriteană ce va juca un rol important împotriva invaziei ungurilor. Carol a urmărit să-și extindă autoritatea asupra întregii Italii. Și-a impus controlul asupra ducatului de Spleto și în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
în două izbucuri: "Izbucul Mare" și "Izbucul Mic". Această desemnare este improprie. Izbucul Mare alimentează de fapt, Valea Măgurii care se varsă în Toplița. Debitele din Izbucul Mic se varsă în râul Răchita. Cursul superior al râului Barcău, amonte de confluența cu râul Răchita este cunscut sub numele de Râul Ștei, Râul Berchesei sau Râul Bărcașu. Pe sectorul dintre confluența cu râul Barcău și Râul Toplița, râul este denumit Râul Tusa. Abia în aval de confluența cu râul Toplița, râul poartă
Râul Barcău, Criș () [Corola-website/Science/298718_a_300047]
-
care se varsă în Toplița. Debitele din Izbucul Mic se varsă în râul Răchita. Cursul superior al râului Barcău, amonte de confluența cu râul Răchita este cunscut sub numele de Râul Ștei, Râul Berchesei sau Râul Bărcașu. Pe sectorul dintre confluența cu râul Barcău și Râul Toplița, râul este denumit Râul Tusa. Abia în aval de confluența cu râul Toplița, râul poartă denumirea de Râul Barcău.
Râul Barcău, Criș () [Corola-website/Science/298718_a_300047]
-
al râului Barcău, amonte de confluența cu râul Răchita este cunscut sub numele de Râul Ștei, Râul Berchesei sau Râul Bărcașu. Pe sectorul dintre confluența cu râul Barcău și Râul Toplița, râul este denumit Râul Tusa. Abia în aval de confluența cu râul Toplița, râul poartă denumirea de Râul Barcău.
Râul Barcău, Criș () [Corola-website/Science/298718_a_300047]
-
Balomir este un sat în comuna Sântămăria-Orlea din județul Hunedoara, Transilvania, România. Balomir este localizat în județul Hunedoara, făcând parte din comuna Sântamaria-Orlea. Satul este străbătut de râul Valea Mare, afluentul drept al Streiului, în care se varsă aproape de confluența dintre Râul Mare și valea Streiului. Drumul antic roman care venea de la Sarmizegetusa Regia trecea prin acest defileu, străbătut acum și de calea ferată Simeria-Subcetate-Petroșani. Localitatea este menționată în 1451 cu numele "Balamer", iar în 1687, ca "Balomir", cuvânt de
Balomir, Hunedoara () [Corola-website/Science/300535_a_301864]
-
tineret prin Centrul pentru Educație Democratică. În perioada 2004-2006 a coordonat programul „News to Know”, proiect implementat cu suportul Departamentului de Stat al SUA în zonele rurale defavorizate din România. A lucrat și în presă ca și redactor la Ziua, Confluențe, Radio România Cultural și Televiziunea Română. În perioada 2005-2008 Eugen Tomac a lucrat în cadrul Administrației Prezidențiale pe probleme legate de românii de pretutindeni. Odată cu învestirea guvernului Emil Boc a fost numit în funcția de secretar de stat pentru românii de pretutindeni
Eugen Tomac () [Corola-website/Science/314010_a_315339]
-
din Jurnal de lectură- Recenzii, 2009, 2010 Iulia Oniță- Un sculptor liric, versuri și monografie Articole recenzii, publicate online, și reviste ( Ateneu, Plumb, Algoritm literar, Cetatea lui Bucur, Litera, Fereastra, Onyx, Luceafărul, Dunărea de Jos, Sintagme Literare, Reflex, Paralela 45, Confluențe Literare, Citadela, Banat, e-Creator, Calameo, ș a) Alte activități literare: Membru USR, 2012. Sunt vicepreședinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala București, redactor Revista Cetatea lui Bucur, editor in site RoLiteratura, autor în site Liternautica, trendsetter în Literatura de azi
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
Zărand (în maghiară: "Zaránd", în germană: "Sarand") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Zărandul este situat la confluența râului Cigher cu Crișul Alb, la o distanță de 46 km de municipiul Arad și la 12 km de Pâncota. Localitatea Zărand, atestată documentar pentru prima dată în anul 1318, a fost un important centru administrativ, capitală a comitatului cu
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
râul Coca (un afluent al Napo) o brigantină, "San Pedro", a fost construită pentru a transporta bolnavii și proviziile. Gonzalo Pizarro i-a ordonat să exploreze Râul Coca și să revină când ajunge la capătul râului. Când au ajuns la confluența cu Fluviul Napo oamenii au amenințat cu revolta dacă nu continuă. Pe 26 decembrie 1541 a acceptat să fie numit șef al noii expediții și pentru a cuceri noi teritorii în numele regelui. Orellana, împreună cu misionarul dominican Gaspar de Carvajal (care
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]