87,348 matches
-
în județul Vâlcea, Muntenia, România, formată din satele Bratia din Deal, Bratia din Vale, Cocoru, Cremenari, Dealu Mare, Galicea (reședința), Ostroveni, Teiu și Valea Râului. Este situată în zona de contact a Piemontului Cotmeana cu terasele de pe stânga Oltului, la confluența râului Topolog cu râul Olt. La 1 iulie 1998 avea 4186 locuitori dintre care 2035 de sex masculin și 2151 de sex femeiesc. Prima menționare documentară a satului Galicea este din 1219. Majoritatea suprafeței acestei comune este destinată agriculturii. Dispune
Comuna Galicea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302024_a_303353]
-
9431 km² situat în partea de sud a țării, orientarea generala a râului fiind inițial NV-SE, apoi V-E. Valea Ialomiței coincide cu unul dintre cele mai importante trasee ale transhumanței: "drumul oii" pornea din Carpați și înainta până la confluența Ialomiței cu Dunărea, unde se afla Orașul de Floci, importantă piață de desfacere a lânii. Turmele traversau apoi Dunărea pe la Vadu Oii și iernau în zonele calde de pe țărmul Mării Negre (cea mai cunoscută fiind valea Batovei, în apropiere de Bazargic
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
și Metodiu) se referă de fapt la Marava și nu la și au găsit că Moravia/Marava în evul mediu era un teritoriu ce ocupa ambele maluri ale Dunării dar nu în zona Cehiei de astăzi ci în zona de confluență a teritoriilor sârbești și românești.. Capitala Maraviei era localitatea Sirmium în apropierea orașului Belgrad. Primul rege al lor a fost Mojmir I, care a domnit între 830 și 846, și era probabil creștinat. Sub nepotul lui Mojmir, Rastislav (846÷870
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Călinești, Corbu, Drăgănești, Golotreni, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan și Văratica. Se află în nordul județului, la confluența râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiunea intercarpatica, cunoscută sub numele de Țara Loviștei. Orașul este înconjurat de păduri de conifere. El se află la nord de Râmnicu Vâlcea și la sud de Sibiu. Are în componența
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
nordul Moldovei". Potrivit predaniilor din bătrâni, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ""panul Ivan vornicul care era la Humor"" a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor. Printr-un uric din 13
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
simple grămezi de bolovani. Două convenții ulterioare, din 1882 și 1889, au clarificat și mai precis granița, după ce unele dintre pietrele de hotar fuseseră mutate sau distruse. Granița sudică a Californiei a fost desemnată a fi o linie ce leagă confluența răurilor Colorado și Gila spre vest către Oceanul Pacific, astfel încât să treacă la o distanță de o leghe spaniolă la sud de cea mai sudică porțiune a Golfului San Diego. Aceasta s-a făcut pentru a se asigura că Statele Unite primesc
Tratatul de la Guadalupe Hidalgo () [Corola-website/Science/318287_a_319616]
-
întâlnim în lunca râului, în perimetrul vetrei satelor Vărbilău și Coțofenești (aici avem și valoarea minimă de 41 m/km²). Intervalul următor, cu valori cuprinse între 51 - 100 m/km² ocupă o suprafață mai mare (17,5 %), în zona de confluență a Vărbilăului cu Slănicul și pe teritoriul satului Poiana Vărbilău. Cea mai mare suprafață a comunei (41,2 %) are valori ale adâncimii fragmentării reliefului cuprinse între 101 - 150 m/km² și ocupă: tot nord-vestul localității, dealul Tâmpa și vestul satului
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
în lucrările lui Gheorghe Ghibănescu, M. Costăchescu sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga. Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița. Geografic, se află la intersecția meridianului de 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică. Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuș și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
altă legătură hidrografică este aceea dintre Narew, afluentul Bugului, și Biebrza, ambele din Polonia, cu râul Neman și mai departe cu Marea Baltică. Întâlnește râul Narew la Serock, la câțiva kilometri în amonte de lacul artificial Zegrze. Partea din Narew între confluența cu râul Vistula este uneori menționată ca Bugo-Narew dar la 27 decembrie 1962 Prim-Ministru al actului Poloniei a abolit numele "Bugo-Narew", la scurt timp după ce a fost construit lacul Zegrze. Bugul se alimentează din ploi și zăpezi, având ape
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta se află în punctul Izbășești-Filfani, castru dublu, construit în mare parte din pământ și cărămidă. Altă dovadă a vechii populări a teritoriului o constituie urmele de bordeie din malul văii Vlăscuța, aproape de confluența cu Cotmeana, unde s-au găsit vetre cu cărbuni de cenușă, cu resturi de ceramică verde din epoca bronzului, deci de mai bine de 2000 de ani, iar în punctul Valea Pietrii, tot pe Vlăscuța, s-au găsit cărămizi și
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
donjonul din Cheresig, cu donjonul seniorial din cetatea țărănească de la Câlnic, cu donjonul de al Vârșeț etc. Toate aceste monumente datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea și se găsesc la confluența dintre stilul romanic și cel gotic. Elementele romanice sunt următoarele: arcurile semicirculare ale ferestrelor, evazarea ferestrelor spre interior, bolta cilindrică a parterului, apoi aspectul general de donjon feudal, asemănător cu cel de la Cheresig, de lângă Oradea, construit tot din cărămidă, dar
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
în cadrul șantierului arheologic de la Porolissum, unde își desfășura atunci lucrările un numeros colectiv de cercetători, sub conducerea profesorului Mihail Macrea. Castrul este situat pe un mic platou numit de localnici "Grădiște" sau "Cetate", platou ce se află în stânga Someșului, înainte de confluența acestuia cu Valea Almașului și la circa 120 m în stânga șoselei Dej-Jibou. În 1958 conturul castrului se distingea foarte bine pe teren, el fiind marcat de șanțul și valul de apărare, care se distingeau cu usurință pe toate laturile, iar
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
În perioada romană, sec. II-IV, au existat alte două așezări umane (denumite Răuțel I și Răuțel II), aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Așezarea Răuțel I se află în partea de sud al satului actual, pe malul drept al Răuțelului, la confluența unui pârâu cu acesta. Stațiunea Răuțel II este situată în partea de nord-est a localității, pe malul drept al unui pârâu. Principala îndeletnicire a populației constituia agricultura și meșteșugăritul. Una dintre movile este situat la 200 m de cimitir, are
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
mai multe steme din România; acesta întruchipează curajul, puritatea, libertatea, hotărârea și puterea. Scutul albastru simbolizează cerul. Municipiul Pitești este situat în partea central-sudică a României, între Carpații Meridionali și Dunăre, în nord-vestul regiunii informale Muntenia. Orașul se află la confluența râului Argeș cu Râul Doamnei, în punctul de intersecție al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică. Municipiul Pitești se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
(în trecut, Între Prahove) este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România. Se situează în Valea Prahovei, la confluența cu râul , la poalele Munților Bucegi și Munților Baiului, în vecinătatea culmilor Sorica și Cazacu. Este o stațiune climaterică și turistică importantă, fiind renumită îndeosebi ca stațiune turistică pentru sporturile de iarnă. Orașul se află în nordul extrem al județului
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
de pe Milcov este mult mai veche. Până la începutul secolului XVII-lea, Focșaniul era consemnat ca sat, iar după anii 1615-1620 se menționează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importantă așezare între Trotuș și Râmnicu Sărat, aflându-se la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul Europei. Primul document în care se vorbește despre existența Focșanilor este emis de către domnul Munteniei, Alexandru al II-lea Mircea. Hrisovul, scris, în luna ianuarie 1575, se referă
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeietoare a acestui voievodat, familia Basarabilor. Aceștia, în luptele lor împotriva Tătarilor între 1328 și 1342, au luat în stăpânire stepa cuprinsă între Carpații Vrancei - Dunăre - Marea Neagră și o linie mergând de la confluența Trotușului cu Siretul la capul Codăești (la sud de Cetatea Albă, nu departe de gura Nistrului). Ulterior, acest teritoriu a fost cedat în secolul al XIV-lea de Alexandru Basarab voevodatului Moldova, în cadrul căruia i-a rămas numele de Basarabia
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
județului după orașul-reședință Baia Mare. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja. Reședință voievodală (în timpul lui Drag și Balc), comitat al Maramureșului, reședință a județului Maramureș, capitală de raion. În 1352 primește privilegii cu caracter orășenesc. Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Până în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
este capitala Principatului Andorra și este situată în Pirineii estici, între Franța și Spania. Principala industrie este turismul, deși țara câștigă mult prin faptul că este un paradis fiscal. Industria mobilei este prezentă. se află în sud-vestul Andorrei, la confluența a două pâraie montane, Valira del Nord și Valira del Orient, care formează Râul Valira. Aflat la altitudinea de , este cea mai înaltă capitală a Europei și stațiune de sporturi de iarnă. Are o climă temperată cu ierni reci și
Andorra la Vella () [Corola-website/Science/297372_a_298701]
-
când acestea depășeau cotele de inundații. Limanul Ialpug este aprovizionat cu apă în special ca urmare a schimbului de apă cu limanul Covurlui. În partea de nord a lacului se varsă râul Ialpug (odinioară „Răsuna”), în cea de nord-est Carasu (confluența având loc în apropiere de satul Cișmeaua-Văruită), iar în cea de vest râul Bărtița (care se varsă în dreptul localității Barta). În primăvară și toamnă, ploile și zăpezile produc o creștere a suprafeței lacului. Temperatura la suprafață a apei poate atinge
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
Celibidache și Ionel Perlea, renumiți dirijori. Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate. Începând cu Evul Mediu, situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate în primele state românești: cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
latura sudică a grupei nordice a Carpaților Orientali, între paralelele de 47°08'30" și 47°29'10" latitudine nordică și meridianele 24°36'10" și 25°08'40” longitudine estică. Limita septentrională corespunde văii superioare a Someșului Mare (între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează depresiunile Bîrgăului spre vest (Podișul Transilvaniei) sau un uluc
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
11.127 ha. Parcul național se întinde în partea de vestică a Carpaților Meridionali, între Munții Vâlcan (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu), la vest și Munții Parâng (ce aparțin grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului), la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
de vestică a Carpaților Meridionali, între Munții Vâlcan (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu), la vest și Munții Parâng (ce aparțin grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului), la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]