9,813 matches
-
pe tine, când te mai duci pe acolo vezi dacă a sosit și pe o c.p. scrie scurt da! sau nu! Îmi cer iertare că te cam pisez, dar ce pot face? Obiceiul este greu să-l ignorez. Vă Îmbrățișez cu tot dragul, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”4/II.1976”> Dragă Eugen, Starea sănătății mele nu mi-a permis să-ți răspund mai curând la c.p. ce mi ai scris, ca răspuns
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
deloc să mi spui că ai fost bolnav. Eu vă doresc sănătate și vă rog să mă iertați că vă deranjez ca un pisălog. Vina este a voastră că ați fost atât de gentili. Cu cele mai bune urări vă Îmbrățișez, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”Buc.” data =”18/III.1976” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Eri am primit o scrisoare de la Fălticeni și m-am lămurit. Acum pot face cele de cuviință pentru ca, la timpul lor, să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fruntea „bucatelor” (la propriu și la figurat), deși am fost doar un elev al liceului - dar, vedeți, ultimul președinte și director al revistei „Junimea”, care după plecarea mea au apus. A fost un entuziasm mare, când bătrânul fost președinte a Îmbrățișat pe tânărul elev, ales acum președinte, transmițându-i acestuia făclia s-o ducă mai departe. Am avut În sala de festivități, un stand al meu cu lucrări numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o șeherezadă a recunoștinței prietenești), dorind ca viitorul să ne acorde Îngăduința a decide asemenea Întâlniri. Cu rugămintea de a transmite respectuoasele mele urări de bine doamnei, precum și mulțumirile mele pentru Îngăduirea absenței tale, al cărei principal vinovat sunt, te Îmbrățișez prietenește, Georgel P.S. 1. - Într-o seară la un post de radio, (cred Chișinău) am ascultat o emisiune despre generația poeziei tinere moldovenești; am remarcat o limbă și un stil moderne exigent literare și pe alocuri o poezie valoroasă . G.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Domnul des Garets a spus că în Franța, de la Alfred de Musset încoace, nimeni nu mai scrie poezie „de sentimente”, că e luat în râs toată lumea. Am fost întrebat din sală ce înțeleg prin „postmodernism” - adică direcția pe care o îmbrățișează tinerii scriitori din Moldova, cei ce alcătuiesc orientarea europenistă, diferită de cea a „bătrânilor”, cu limbajul lor vetust. Am spus că este vorba de o nouă sensibilitate față de fenomenul estetic, de o nouă percepție a lumii, de o deschidere mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cred că argumentele mele nu au sunat prea convingător. „Postmodernismul” e perceput în Franța mai ales funcțional, prin prismă strict literară - ironicul, ludicul, parodicul, relativizarea adevărurilor metafizice ș.cl. „Cade” pe un teren mult prea suprasaturat de -isme pentru a fi îmbrățișat fără rezerve. Mai ales cu ascendența sa americană... Am aflat mai târziu, de la alți colegi, după întâlnirea de la librăria Mollat, că Inga Lindqvist și alți ruși, în discuții particulare, au ironizat pledoaria mea de integrare în Europa. Un asemenea discurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spaniolă, care tocmai e sărbătorită la umbra unei verande impunătoare. Cred că am sosit după ce se rostiseră cuvântările de protocol. Acum răsună muzica - ritmuri iberice -, se aud exclamații, râsete și pot fi văzuți oameni la costum și cravată care se îmbrățișează și discută cu voce tare. Femeile sunt mici de statură și grase, îmbrăcate în culori aprinse. Suntem serviți cu bere și creveți. E minunat, mai ales berea rece și foarte bună îți dă putere. Un tip de-al casei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de stație. Putem coborî din tren. Scriitorii dau târcoale orchestrei. Cehii, în special, sunt foarte activi. Miroslav Hule (zis și „pescarul”, pentru aerul lui frust și pentru poveștile pe care ni le-a înșirat despre zona rustică de unde provine) îl îmbrățișează pe șeful orchestrei, în rubașcă și el, cu efuziune slavă. Celălalt ceh, Pavel Verner, care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unul cucerește totul, devine un idol. Așa se întâmplă și în lumea literară: dintr-o mie de scriitori, numai unul are succes, devine popular și este citit. Așa cum ați menționat, sunt jurist, doctor în drept. O profesie pe care am îmbrățișat-o și grație unei tradiții din familia mea. Am profesat această meserie câțiva ani, însă după ce am fost rănit în una dintre deplasările mele, am fost trecut în rezervă și obligat să mă întorc la Baku... - Unde s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o imagine pe care o găsisem undeva, o fotografie a unei pietre babilonice, parcă, ce ilustra oarecum felul meu de a interpreta această relație - un leu, în piatră, care aruncă la pământ trupul unui bărbat, iar acesta, în loc să se apere, îmbrățișează fiara! -, Bogza a generalizat iute interpretarea mea ca o „înțelegere”, poate chiar o „justificare a fiarei, a călăului” și, cum o spuneam, ani în șir, când îl contraziceam cu ceva, îmi arunca în cap, furios, felul ciudat - cu sensul de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
locul lui și cu acel teatralism pe care-l profesa adeseori, cu un talent și farmec indiscutabil, într-un cerc restrâns de prieteni sau admiratori, a făcut acei pași necesari pentru a se apropia de șeful statului și l-a îmbrățișat. Ce trebuia să însemne acest gest, m-am jenat, în anii care au urmat, să-l întreb, știindu-i sensibilitatea extrem de iritabilă când i se punea o întrebare la care nu avea răspuns sau ce nu se potrivea cu imaginea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai degrabă, ascultând, ne-am luat rămas bun, eu și însoțitorul meu, de la gazdele noastre de la Irbid, într-o atmosferă destinsă. După ce am constatat, zâmbind, că, tot așa cum încălzirea planetei anunță poate sosirea primăverii după o iarnă îndelungată, Europa va îmbrățișa în curând islamul, pentru că toate eforturile ei de până acum au dat greș, prietenii noștri ne-au asigurat "nici o constrângere în materie de religie" că nu este deloc în intențiile lor să impună vălul întregii populații feminine din Hexagon. După
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la timp de persistența acestui reflex întristător. Evreu și refractar, Maxim Rodinson nu-și ascundea, spre sfârșitul vieții, dezamăgirea de a vedea în juru-i atâtea spirite care inițial detestau naționalismul și care, odată trecuți de vârsta de cincizeci de ani, îmbrățișau cauza unui "naționalism teologic". Cum laicitatea à la française se revela, cu timpul, a fi periculoasă prin absența unei descendențe, aceasta putând duce chiar la dispariția neamului, și cum asimilarea republicană amenința să ducă la eradicarea memoriei, poate că a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
douăzeci de ani vârsta medie dincolo de care până și ideea de a merge să te bați pentru ceva ce nu te privește te va face să cauți neîntârziat adresa unui psihiatru? Viitorul ne-o va spune. Până atunci: Să ne îmbrățișăm la Folleville!* Fotografie pe pagina întâi! O nouă mediere! Un nou proces de pace! O nouă speranță! Mișcare! Isus nu înțelegea nimic din viața socială, căreia viața internațională îi este o prelungire printre atâtea altele. De aceea el condamna ipocrizia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dărâmate cu tunul; prinșii au fost măcelăriți fără judecată; a fost cel mai nedrept război împotriva cinstitului popor muncitor. S-a întins tăcerea pe largile câmpii ale grâului și în tăcerea aceasta a mormintelor conducătorii României de la 1907 s-au îmbrățișat în spasmuri și lacrimi, bucuroși că pot scăpa cu făgăduinți. Între uniunile scriitorilor iugoslavi și români au început schimburile de publicații și traduceri. La congresul Uniunii Scriitorilor din R.P.R. participă delegați iugoslavi. Sunt invitați și alți intelectuali ai republicii vecine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-o să se întoarcă la Moscova. Mai avem de vizitat Rița și Suhumi și mă întorc acasă la noi cu tovarășa mea Valeria îndulcit de mierea amintirii. Mi-au plăcut priveliștile, construcțiile minunate; mi-au plăcut mai ales oamenii. Vă îmbrățișez cu dragoste pe d-ta și pe Boris. * Pescuit în mare cu dandineta, plumb la fund și câteva cârlige. La plajă, în grădini publice, lumea mai ales femeile citește "cărți groase". Nu poți distinge îmbrăcămintea intelectualilor de a muncitorilor. Femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aruncă la picioarele regelui sceptrul moldovenesc și, făcându-și semnul crucii și ținând în mână Sfânta Scriptură - era anume de rit grecesc - jură cu multă ceremonie jurământul de credință, supunere și ascultare regelui Cazimir”. Regele, ridicându-l de jos și îmbrățișându-l, „îi zise să fie cu inima bună și-i făgădui ajutorul, pe care Ștefan atât de mult îl dorea împotriva turcilor sălbatici”. Acest episod a fost considerat ca fiind „un episod surprinzător și îndoielnic” și „în neconcordanță cu restul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
autobiografică ” Fragmente de viață și de istorie trăită”, Ion Iliescu recunoaște că, autobiografia sa ”nu estetocmai obișnuită”. De fapt, ce putea fi obișnuit într-o familie de cominterniști, când bunicul trăise mai bine de 20 de ani în Rusia, tatăl îmbrățișase ideile socialiste, pe când ceilalți membri ai familiei Penu erau liberali? Ion Iliescu afirmă în aceeași carte autobiografică și faptul că Alexandru, tatăl său, fusese exclus din partid de oameni lui Gheorghe Gheorghiu Dej, pentru faptul că la Congresul al -V-lea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noua sa naștere”. Același efect iradiant după încheierea ceremonialului a fost identificat și în cazul spectacolului ca ipostază a jocului: „odată cu sfârșitul jocului, efectul lui nu a încetat, ci radiază asupra lumii obișnuite din afară și produce siguranță, ordine, bunăstare”. Îmbrățișând viziunea lui Johan Huizinga asupra manifestărilor spirituale ca atitudine ludică serioasă, Jean-Jacques Wunenburger definește inițierea ca „joc ritualic ce servește drept ceremonie de trecere (...). Scenariul ritului inițiatic simbolizează moartea omului vechi și renașterea unei personalități noi, înzestrată cu o cunoaștere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate face prunci de aur va fi întotdeauna soția fiului de împărat, membrii cuplului nou format fiind ipostaze umane ale divinităților vegetaționale. Dacă Urmă Galbână face să crească flori solare pe drumul parcurs de el, fecioara izolată în sacru este îmbrățișată de flori mirifice, ca expresie a opoziției dinamicstatic. Folcloristica a văduvit eroul de capacitatea nativă de a avea însușiri supranaturale, accentuând rolul majoritar al ajutoarelor năzdrăvane. Dar tinerii aleși au prefigurate de la naștere puterile revitalizante, sub forma metaforică a indiciilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mal d-aj ungea,/ Pe mal s-așeza:/ Lume c-o vedea,/ În brațe-o lua/ Și-n sat o ducea./ Fata sălbățică,/ Mândră și voinică,/ Vecini că-ntreba,/ Lumea cerceta,/ Rude de-și găsea,/ Și rude venea,/ De mi-o-mbrățișa;/ Acas-o lua,/ La curți o ducea,/ Frumos mi-o scălda,/ Frumos mi-o-mbăia,/ Cămașe că-i da,/ Bine c-o-mbrăca/ Cu haine de fir/ Și de ibrișin,/ Cu aur d-ăl bun”. Îmbăierea fecioarei scoasă de sub piatra care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cunoscute și la alte popoare. Unii au fost adepții dictonului: „ubi bene ibi patria”. Diferența sensibilă dintre modul de viață lăsat acasă și cel din țările occidentale precum și avantagiile progreselor tehnice și științifice, au fost determinante în adoptarea acestui dicton. Îmbrățișând această gândire ei merg pe calea dezintegrării naționale, topindu-și, treptat, substanța etnică în conglomeratul multinațional al unor țări ca Franța, Statele Unite ș.a. Pentru ei țara de origine reprezintă trecutul, iar cea în care locuiesc acum, viitorul. Alții au purtat
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
apoi și ceva mai personal: în picioare, ținându- ne de mână, fiecare îi ura ce credea el celui din dreapta lui. Eu i-am dorit persoanei din dreapta mea să ajungă sănătoasă și fără probleme la Finistere. Apoi toți ne-am îmbrățișat și am plecat la culcare, mulțumiți și fericiți. Am adormit foarte târziu, pe la ora 2 din noapte. Eram prea obosit fizic și parcă simțeam toată povara de până acum a pelerinajului, importanța lui, confruntarea mea interioară cu un drum interior
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
curiozitatea, o veți avea când ne vom apropia de vechea graniță a României cu Imperiul Austro-Ungar. Am oprit coloana de patru autoturisme în fața casei părintești, am coborât repede, am găsit-o pe Mama citind ceva din Biblie. După ce m-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi, dar cu fața radiind de bucurie, i-am spus că avem oaspeți importanți și am ieșit împreună să invităm delegația în bătătura din fața casei, am scos din tindă masa pe care am așezat un număr corespunzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]