KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...344 345 346 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

acest prim hotel: Afrodita-Palace. Însă le-au luat-o înainte alții, așa că au întors-o la șurub, mulțumindu-se cu acest Palace-Afrodita. Răsucind volanul când așa, când invers, rulând mollo din cauza stratului de fleșcăraie ce bolborosea sub roți, taximetristul clandestin șopti cu un hohot de râs: Ca între bărbați, fie vorba: dacă știți cum să o aburiți, pe hipersexuala soție a patronului, e posibil să vă invite ea singură în patul ei. Nu mai continuă să pălăvrăgească, ca și cum și-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
hormonii, avansă el o părere. Întinzându-se, Melanie zise, simplu: Mi s-a întâmplat pe neașteptate și la început a fost îngrozitor. Am încercat stoparea pilozității de pe coapse prin tot felul de medicamentații. Doctorii, însă, au dat neputincioși din umeri, șoptindu-mi că, după opinia lor, acesta e încă un efect al mutațiilor stârnite în Europa de efectul radiațiilor catastrofei de la Cernobâl... Vladimir dădu să comenteze și el ceva, însă Melanie îi puse un degețel pe buze, să nu mai continue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
un spațiu gol... Altfel zis, ca pe un spațiu neocupat de nimic... Ca pe un spațiu vid, găsi el un mai academic enunț. Pe undeva, el o va vedea precum un spic de grâu, ondulându-se între corpusculi-i imateriali șopti sfios tânăra poetă cu grumazul prelung, împodobit de zulufii noptateci, ce ședea, ca de obicei, ascunsă după șemineul de smalț zmeuriu, construit la mijloc de living. Eu zic, se hazardă soțul Fernandei, care de la un whisky în sus își dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la urechiușa tinerei furnici cu ochi prelungi de cobalt: Oare cum au reușit să efectueze acest uimitor moment în mișcare? Prostuțule! îl bruftului alintător tânăra furnică. S-a dat pur și simplu un ordin, venind de la Regina furnicilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

Același lucru i-l spunea și cu privire la serviciul militar obligatoriu, care ba se desființa, ba rămânea În vigoare până la noi ordine. Altă dată, o lua pe Doamna Leopard la plimbare prin parc și, arătându-i pensionarii care jucau șah, Îi șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă dintr-astea. Și mult mai originale. Trecând prin fața monumentului Ungariei milenare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
le place să aprindă lumânări. Și le plac și clădirile bisericilor. Se oprește, puțin Încurcată. Poate de clădirile bisericilor, ca și mine. Dar trece peste: - Să vezi, acum câteva zile, intru cu aia mică la catolici, pe bulevard. Cătălina-mi șoptește: Vreau să văd oasele. Primul meu gând: o fi familiarizată cu moaștele, o fi văzut undeva, eu nu-mi aduceam aminte. Dar nu: Care oase, Cătălina? - De dinozaur! Eu sunt nedumerit, de ce dinozauri? - Se credea la muzeu. Asta le e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
confruntat cu un soț gelos, eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina mă călărea și, gâfâind și lingându-mi urechea, Îmi șoptea: Hai, repede, că vine Cătă și ne prinde! Cum spuneam, visul ăsta m-a pus pe gânduri. Începusem să-mi dau seama că impotența mea și-ar fi putut găsi leacul În mizeria presupusă de o aventură cu soția celui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
atunci. Copyrightul lui Bej. Eficient. Pârvu se speriase și el de pumnul pe gură. S-a retras. O săptămână nu s-a Întâmplat nimic - la ora lui nici o aluzie măcar. Până când, În timpul unei ore de dirigenție, apare Pârvu și-i șoptește ceva tovarășei noastre. Aia zice: Bej, du-te la direcțiune! Bej se duce, flancat de securist. Ăla nu-i face nimic, nu spune nimic tot drumul. Ajung la direcțiune, securistul deschide ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
așa că toți suntem mulțumiți și parcă Începem să ne iubim unii pe alții. Doar mie Îmi e puțin rușine, mă stânjenesc fraternizările astea masculine. Vreau să ies de-acolo cât mai repede, dar Adelin mă strânge În brațe și-mi șoptește la ureche să mai vin acolo peste vreo oră, Îmi mai păstrează el o linie, cel puțin. Fiindcă e bună, mă, nu-i așa, e adevărată, să vii să-ți mai dau, așa se ia asta, de mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Își făcu loc În mintea mea ascuțită de cocaină și gândul ăsta mă strecură În spatele țigăncii dansatoare. Am Început și eu să mă bâțâi, palid și cu fălcile Încleștate, proptindu-mi bărbia de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor găsi ecou În suflețelul zbuciumat al stripteuzei. Aș vrea să te cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
fut totuși pe Viviana, ea părea să-mi fie aleasa. Dar am mai așteptat câteva minute, voiam să fiu sigur că mi-a trecut spasmul. Apoi am Început să aud voci. Mai Întâi pe-a lui Cătă, se chinuia să șoptească, era greu, de sus se auzea tare muzica. Nu era singur, s-a Închis și el Într-o cabină, probabil cu mignona. Vocea ei (mai bine zis hohotul continuu) n-aveam cum să o recunosc. Nu era Însă greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pe care le filmau chiar atunci cu privirea năucă, le ieșea un film nou. Sorin zicea că Întâlnise chiar semne ale unei halucinații colective, fiindcă de câteva ori Îi surprinsese râzând sau țipând În același timp, dându-și coate și șoptindu-și unii altora: Ai văzut, mă, ai văzut ce i-a tras-o? * Ne simțiserăm bine alături de năpăstuiții soartei. Jucaserăm teatru, dar chiar și așa, travestiți, ne simțiserăm bine. Puseserăm, În definitiv, În aplicare un program politic. Însă acțiunea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În Parlament. Cel care era deasupra pe listă murise, făcuse un atac de cord Înainte de validare. Așa că intrase Pârvu În locul lui. Adelin Îl știa. Și nu numai din ziare sau din vedere. Venea pe la club. - Trage pe nas, mi-a șoptit Adelin, zâmbind conspirativ. Oho, Adeline, nici nu știi ce informație Îmi oferi. Trebuie s-o folosesc cumva, Încă nu știu cum. Îi spun și lui Leac despre jeep-ul argintiu care-i ținea trena la Șiria, Îi spun și că-l reperasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În mine un concurent, ba chiar se gândește să profite de tratația mea, fetele se Îmbată repede, el Îndrăznește cu mâinile-i dolofane din ce În ce mai mult. La un moment dat Îl cheamă pe Adelin la masa noastră, se apleacă și-i șoptește ceva la ureche, Adelin dă din cap, Îl aud spunând: - Nu se poate, Îmi pare rău, domnu’ senator. Cheful nostru are un moment de recul, nici eu nu știu cum să-l mai urnesc, mă tot Întreb unde Întârzie restul conspirației. Încet-Încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
n-ar fi putut să depună plângere, fiindcă noi puteam scoate oricând pe piață producția C&a cu senatorul trăgând pe nas. Așa ceva plănuise Andreea, acum se pregătea să meargă până la capăt. * Lipindu-se pentru ultima dată de mine, Îmi șoptește la ureche: - Ia tu camera și vino cu Leac la mine. Făceam schimb de roluri: acum ea avea drogurile, eu trebuia să filmez. Andreea pleacă, urcă În jeep-ul argintiu al senatorului. Ăla demarează scrâșnit, Andreea zvâcnește pe scaun, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Întuneric: părinții mei, tanti Clara, vecinii noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc greu, știu că e vocea Andreei, pe ea n-o văd, nu văd pe nimeni. Simt o greutate aspră pe frunte, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui Leac, când se apleacă peste senator, ăstuia Îi lucesc ochii holbați În decolteu. Vine apoi lângă mine, Îmi șoptește: Adi, muzica, Închide muzica, eu mă Îndrept spre butoane, mă Întoarce tot ea din drum. - Sau lasă, mai bine cu muzică. Mă uit la ea, mă Întreb cum de se poate gândi la asta, mi se pare și ea nelalocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
blocului. După ce ies fetele afară, Începem să plângem pe rând, Leac În hohote, Își dă acum drumul, eu vărs lacrimi ca să scap de rușine, mă Îneacă rușinea, Florin și Sorin liniștiți, În colțurile lor, Cătă lângă mine, de-abia lăcrimând, șoptindu-mi ceva. Încercăm să ne ținem firea, din când În când unul dintre noi Își șterge lacrimile, zâmbește cu drag celor din jur, cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

lângă suflet, el atingând-o delicat cu buzele pe frunte în timp ce ea zâmbea furișat, prefăcându-se că doarme. Tot acolo, într-o seară, în timp ce priveau amândoi din hamacul încăpător cum soarele se retrage către binevoitoarea găzduire a mării, i-a șoptit la ureche "Te iubesc". A fost îndeajuns acel "Și eu" al ei, ca din acel moment să aibă amândoi convingerea că-și aparțin definitiv unul altuia. La câteva zile după revenirea în București, Marius a cumpărat inelele logodnei pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
circulaseră tot felul de zvonuri asupra diferitelor afaceri desfășurate atât în România cât și în Imperiul Otoman, dar nimeni nu știa cu exactitate cum își câștigase uriașa avere. Din frânturi de discuții Marius înțelesese că fusese armator, sau așa ceva. Se șoptea despre activitatea lui ca fiind un paravan la adăpostul căruia trafica arme pentru mișcarea naționalistă greacă, dar nimic dovedit. Sigur era faptul că ajutase foarte multe familii armenești din Turcia să se salveze în România, în timpul masacrelor patronate de junii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
un măr din Eden al fetei. Neastâmpărate, mâinile sale se strecoară sub pieptul cald, cu pielea mai mătăsoasă decât aripile unui fluture și strâng puternic cupele dulci ale sânilor. Ești frumoasă și te doresc, așa cum pământul uscat dorește ropotul ploii, șoptește el în urechea ei. Într-o zi aș vrea să avem un copil. Cu o mișcare bruscă fata se întoarce sub el. Îi cuprinde fața în palme. Da, un băiat. Nu, o fetiță care să aibă de la mine... nimic de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-i poată privi lung fața stăpânită de o emoție intensă, reținută sub un zâmbet tremurat. Ești cel mai frumos cadou pe care viața mi l-a făcut! Aș vrea să rămâi totdeauna aici, în brațele mele. Și tu, îngerul meu, șoptește ea în timp ce îl cuprinde cu brațele pe după gât. Amândoi rămân nemișcați, abandonați îmbrățișării trupurilor care unește dorul unor suflete istovite-n neliniști aparent fără sfârșit. Nici unul dintre ei nu vrea să rupă momentul plin de vrajă. Într-un sfârșit, Marius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
trebuie să te prezinți la regiment? întreabă Smaranda într-un târziu, angajându-se în depășirea unei mașini. Pe 4 aprilie. Poate ar fi bine să nu te mai întorci... acolo. Cum poți spune așa ceva? Nu știi că asta înseamnă dezertare? șoptește Marius consternat. Poți fi în continuare militar, dar aici, în București. Cunosc persoanele potrivite care pot aranja asta. Sau, mai bine, hai să fugim. Unde? Toată lumea e prinsă în nebunia războiului. Și mai ales, cum? Simplu. Cu acte false. Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
pentru tine, pentru noi, eu îți promit că acum și totdeauna nimic nu mă va opri să îți fiu alături și împreună vom găsi puterea de a îndepărta răul zilelor nefericite trăite acolo, putând astfel să-ți regăsești sufletul. Mulțumesc, șoptește el și cu o însuflețire tandră duce la buze mâna micuță ce temură înfiorată. Ne vedem mâine, da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
poposește laudativ în brațele dizeuzei. Cu un aer căutat dramatic, vedeta se retrage spre culise. Regretul unanim al celor de față este palpabil. Lângă masa lor un foarte tânăr sublocotenent român, ce păstrează încă în gesturile timide adolescența abia depășită, șoptește ceva la urechea partenerei lui care răspunde vorbelor mascate cu un râs plin de farmec și feminitate. Mi-aduce aminte de serile petrecute împreună la Mangalia. Mare, valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]