43,150 matches
-
În lucrările de critică și istorie literară. Fiecare citare a lui Aron Pumnul la un indice Îmi putea semnala un studiu, un articol sau o informație utilă cercetării. Mi-am dat seama, pe de altă parte, cât de regretabilă era absența indicelui În diverse lucrări de profil. Mai trebuie amintit Încă un amănunt: În condițiile În care, În anumite domenii de cercetare (chimie, fizică etc.), cifra care indică de câte ori este citat un autor poate deveni un criteriu de evaluare a performanței
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mai puțin cunoscute (sau știute doar de către specialiști) mici explicații: Abaza, pașă de Rusciuk; Acornion, fiul lui Dionysos; Beatrice, soția lui Matei Corvin. • Dacă numele de familie este format dintr-o combinație de două nume, vom proceda În funcție de prezența sau absența cratimei Între ele. Astfel, dacă există o cratimă, vom inventaria persoana respectivă În funcție de primul nume de familie: Papadat-Bengescu, Hortensia; Brunea-Fox, Filip; Dumitrescu-Bușulenga, Zoe; Dobrogeanu-Gherea, Constantin (și nu Gherea-Dobrogeanu, cum se scrie În indicele de la Istoria lumii În date). Dacă lipsește
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
seu → său; zimbet → zâmbet; zină → zână; sin → sân; ved → văd etc. • Se vor aplica regulile de punctuație În vigoare. Aceasta Înseamnă că, de pildă, dacă Într-un text pe care Îl avem de transcris constatăm folosirea greșită a virgulei sau absența acesteia din poziții unde era absolut necesară (de exemplu, Înainte de dar, iar, Însă, ci), vom pune virgula În mod tacit. În felul acesta, textul cu pricina nu numai că nu are nimic de pierdut, dar poate câștiga În precizie și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
univ. dr. Ilie Rad - nimeni nu poate fi conferențiar sau profesor dacă nu deține și titlul de doctor, cu excepția unor facultăți cu profil vocațional [teatru, arte plastice], unde titlurile de conferențiar și profesor se obțin pe baza altor criterii); d) absența localității și a anului (sesiunii) de susținere a licenței; e) scrierea cu majusculă a unor prescurtări, grație „ajutorului” dat de calculator: Prof. Univ. Dr. Ilie Rad ( În loc de Prof. univ. dr. Ilie Rad). 2.3. Sumarul Lucrarea de licență va avea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fotografii etc.) folosit În lucrare. 2.5. Introducerea Extinsă pe circa două pagini, aceasta va conține motivația alegerii temei, gradul de noutate al acesteia, eventuale limite ale lucrării cauzate de varii motive (lipsa unor surse documentare, colecții incomplete de reviste, absența unei bibliografii aferente, dacă tema este absolut nouă etc.), metodologia folosită etc. Motivația poate fi extrem de diversă: dezvoltarea unui referat prezentat cândva la un seminar care s-a bucurat de succes; accesul la anumite informații (de pildă, mulți absolvenți care
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu definițiile de rigoare. Vaillant a făcut și el parte din acest grup reunit la New York. Alcătuit din psihanaliști de pe coasta de est a Statelor Unite, grupul părea, la prima vedere, omogen. Dialogul a revelat însă curând, după cum ne spune Vaillant, absența oricărui consens. Cu umorul său caracteristic, Vaillant se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă în sală s-ar fi găsit niște psihiatri englezi sau câțiva psihiatri aparținând curentelor biologic sau cognitivist. Astfel, manuscrisul manualului DSM-III a luat drumul tiparului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prototip al refuzului, reprezentând în același timp „prototipul tuturor apărărilor”, așa cum am văzut deja. - Subiectul privește, dar nu vede și nu se observă la el nici un răspuns la stimulii din mediul înconjurător, reacție constatată în starea de veghe și în absența oricărei incapacități fizice. Aceasta ar fi forma cea mai precoce a refuzului perceptiv și ar rezulta din: funcționarea „barierei contra stimulilor” (descrisă, în 1920, de Freud în Dincolo de principiul plăcerii); retragerea atenției orientate spre lumea exterioară; acțiunea conjugată a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
persoana necunoscută îl ia pe copil în brațe într-o poziție care să-i permită acestuia să o aibă în câmpul vizual. Copilul își întoarce atunci capul ca să nu o mai vadă, întrucât figura ei îi indică și îi confirmă absența mamei. Dacă tentativa de evitare a percepției realității și a suferinței asociate ei nu reușește, copilul începe din nou să plângă. Etapele de retragere a atenției (etapa 1) și de refuz prin evitarea activă a acesteia (etapa 2) sunt urmate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să-și priveze familia de o înmormântare decentă, dar nici să aibă parte de funeralii catolice, i-a cerut preotului să-i „închirieze” biserica pentru o ceremonie de adio condusă de o prietenă și reunindu-i pe apropiații defunctului, în absența oricărui rit religios. Mai există un obicei care face perioada imediat următoare decesului unei persoane apropiate mai ușor de suportat: este vorba de praznicul organizat cu prilejul funeraliilor, care, mai ales la țară, este un moment dacă nu vesel, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
indispensabile pentru ca persoane puternic traumatizate (victimele unui atac, ale unor acte teroriste sau luări de ostatici) să-și poată controla traumatismul, evitând astfel sechelele de durată. Dar afilierea în sine poate fi patologică? Ea este probabil patologică prin exces sau absență. Dacă, așa cum afirmă Memmi (1979), „nevoia de ceilalți, care începe încă din copilărie, ne însoțește de la naștere până la moarte”, înseamnă că unii nu se pot desprinde niciodată de aceste legături de dependență. Remarcând că există adulți pentru care orice lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
concurs al publicității, promit timizilor un leac pentru dificultățile lor de relaționare, iar aceasta grație deprinderii afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor. Lucrul pare a dovedi că utilitatea acestui mecanism de apărare este larg recunoscută, că numeroase persoane îi resimt absența sau insuficiența și că el poate fi dobândit atunci când lipsește. Istorictc " Istoric" Încă de la primele lucrări publicate, Freud a evidențiat rolul benefic al exprimării sentimentelor, fără ca ea să figureze totuși printre mecanismele de apărare studiate de întemeietorul psihanalizei (1895/1965
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei situații resimțite foarte puternic, reacția normală și adaptată este comunicarea verbală. El amintește povestea bărbierului regelui Midas, care, nemaisuportând să păstreze un secret (regele avea urechi de măgar), nu a putut să nu se descarce, confesându-se trestiilor, în absența unui interlocutor veritabil. Freud mai notează rolul binefăcător al acestei „grandioase instituții istorice care este confesiunea”. Studiul experimental al afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor a fost întreprins în primul rând de Salter în 1949 și 1961 (în Boisvert și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
arată că afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor este considerată pozitivă la bărbat, dar indezirabilă la femeie, calificată în acest caz drept agresivă (Mathieu et al., 1977). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Vom aborda aici doar patologia legată de absența mecanismului afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor, nici un aspect negativ nefiind asociat prezenței lui, cu două rezerve: exprimarea sentimentelor trebuie să nu fie confundată cu agresivitatea și să fie evitată atunci când ar putea antrena consecințe neplăcute. Putem remarca totuși că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi dădea unui cățel să bea dintr-un pahar. Ea nu a scăpat de acest simptom decât după ce „și-a exprimat energic furia până atunci înfrânată”. Este un lucru cert că și alți factori se află la baza isteriei, dar absența exteriorizării sentimentelor are o contribuție esențială. Altădată, pentru tinerele fete era mai dificil să-și exprime cu sinceritate sentimentele. Buna-cuviință le silea să se supună regulii care ghida și comportamentul mamei lui Zorn (1977/1979): „Adevărul nu are nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
testată și în cazuri de delincvență, probleme de cuplu, alcoolism, migrenă, depresie și chiar schizofrenie. Mathieu et al. (1977), care au întocmit această listă de tulburări, vorbesc despre succesul terapiei, exprimându-și regretul cu privire la durata redusă a controalelor și la absența unor studii despre efectele pe termen lung pe care acest antrenament le poate avea dacă se desfășoară într-un mediu natural. Să mai amintim faptul că una din bazele terapiei lui Rogers (1967) este de a ști să ne acceptăm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de făcut, de aceea mi-am intensificat eforturile în vederea reușitei”; - „am încercat să nu acționez în mod precipitat sau să urmez prima idee ce mi-ar veni în minte”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" De obicei, patologia privește numai absența anticipării. În timp ce la omul sănătos, așa cum subliniază Tatossian (1979), „primatul viitorului face ca experiența temporală trăită să fie o experiență de putere”, melancolicul nu-și imaginează nimic „între momentul prezent și moartea în prezența căreia el trăiește constant”. Melancolicul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conflictelor interne, fapt ce are drept consecință o sărăcire a eului. Mecanismul clivajului întreține cea mai reușită relație de complementaritate cu refuzul, după cum o demonstrează de la bun început studiul lui Freud dedicat fetișismului. Grație clivajului, fetișistul refuză realitatea - cea a absenței penisului la femeie -, dar și-l salvează pe al său recurgând la fetiș. Prin urmare, alături de acceptarea intelectuală a unei realități, clivajul implică în mod necesar acest refuz al unei alte părți a aceleiași realități dureroase. Mai putem evoca în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în fapt. Prin urmare, credem că este într-adevăr necesar să-i acordăm contrainvestirii locul său printre strategiile defensive. Atribuită de obicei eului unui subiect suficient de solid, contrainvestirea poate fi regăsită și în dimensiunea sa patologică, ce presupune fie absența, fie prezența sa în exces. Ținând cont de locul său în economia psihică a unui subiect, se poate orienta mai bine oricare dintre evaluările cu scop de diagnosticare sau terapeutic. Dtc "D" (De)negaretc "(De)negare" Definițietc "Definiție" În opera
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptul că majoritatea copiilor sunt bine crescuți, curați și îngrijiți, că devin școlari disciplinați și studioși și adulți pe care se poate conta, sub aspectul punctualității și al conștiinței profesionale. Dimpotrivă, cu toții cunoaștem persoane neglijente, murdare, dezordonate, agresive, la care absența formațiunii reacționale este de-a dreptul regretabilă. Nu orice formațiune reacțională ține deci de patologie. Freud (1930/1995) admite că ordinea și curățenia se numără printre imperativele civilizației, chiar dacă nu constituie surse de plăcere foarte evidente. De altfel, deși a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
procesul de identificare, finalitatea constând în protejarea și îmbogățirea eului. Astfel, „fantasmele inconștiente de identificare” reprezintă o parte esențială în construirea eului în relație cu celălalt. Identificarea constituie punctul de pornire al unei relații obiectuale, precum și o apărare esențială împotriva absenței obiectului, pentru a deveni mai apoi „calea regală a detașării libidoului de obiecte” (Florence, 1978). Istorictc "Istoric" Din perspectiva psihanalizei și a inconștientului, noțiunea de „identificare” este studiată de Freud în Interpretarea viselor (1900/1967). Termenul apare pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiectele aflate la îndemână, printre care un mosorel de lemn legat la capătul unei sfori. Prin „dispariția-întoarcere” transpusă în act și verbalizată în fort și da* a acestui obiect, copilul se identifică cu agresorul pe care mama îl reprezintă prin absența ei. Freud remarcă, de altfel, că mai ales prima etapă a jocului era repetată cu o deosebită plăcere: „Se despăgubea, ca să spunem așa, punând el însuși în scenă, cu obiectele pe care le putea apuca, aceeași dispariție-întoarcere”. Acestea ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
absorbi, într-o manieră instantanee și magică, ceea ce lipsește. Ea este apropiată de halucinație. Astfel, se vorbește despre fantasme canibalice, expresia fiind cât se poate de ilustrativă, prin forță și realism. Perseverând în refuzul de a cunoaște adevăratul sens al absenței, încorporarea devine o simplă amăgire. „Tocmai pentru a nu «înghiți» pierderea, ne imaginăm că înghițim, că am înghițit ceea ce s-a pierdut, sub forma unui obiect” (N. Abraham și Torok, 1973/1987). În schimb, deși încorporarea lasă loc procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deși nu este vorba, în cazul lor, nici de indiferență, nici de un efort de voință. „Lipsa exploziei durerii” a fost evidențiată de Freud la „omul cu lupi”, după sinuciderea unei surori pe care o iubea foarte mult. În articolul „Absența durerii”, Deutsch (1937/1970) interpretează această manifestare ca fiind „expresia cea mai extremă a acestui mecanism de apărare” și îi semnalează nocivitatea. În studiul său intitulat Pierderea. Tristețe și depresie, Bowlby descrie aceeași absență prelungită a unui doliu conștient la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o iubea foarte mult. În articolul „Absența durerii”, Deutsch (1937/1970) interpretează această manifestare ca fiind „expresia cea mai extremă a acestui mecanism de apărare” și îi semnalează nocivitatea. În studiul său intitulat Pierderea. Tristețe și depresie, Bowlby descrie aceeași absență prelungită a unui doliu conștient la rubrica „Variante patologice” (1980/1984). Un alt exemplu, expus de Fraiberg et al. (1975/1983), într-un domeniu foarte diferit, ne permite să urmărim modul în care izolarea funcționează în ambele sale sensuri: Annie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
le însoțească; - fie - în al doilea sens - legătura de cauzalitate între două conduite, două afecte, două gânduri, situație în care legătura nu este tăiată, ci doar ignorată de către subiect. În sfârșit, izolarea poate conduce la refuz. După Hanus (1994), „în absența durerii, eul adoarme la chemarea sirenelor refuzului. Ca și durerea fizică, cea a doliului este și ea un semnal, un avertisment și o salvare”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Acest „procedeu al nevrozei” îndeplinește un anumit rol în „procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]