10,749 matches
-
de importanța valorilor creștine. E vorba de cartea lui Nicolai Berdiaev, Un nou ev mediu. Această carte va provoca o neînțelegere care, mărturisește Frossard "se află la originea convertirii mele". Deși stângist, tânărul André apreciază "inteligența strălucită" a autorului, îl admiră pe marele gânditor, în ciuda faptului că în ochii săi acesta avea "un foarte grav defect: credea în Dumnezeu și vorbea de El nu ca de o ipoteză științifică..., ci ca și cum ar exista cu adevărat". Acest "foarte grav defect" îl va
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
închisori mai mari", așa cum a numit tatăl său societatea comunistă. Curajul, de care Steinhardt a dat dovadă, are legătură cu cea de-a treia soluție teoretizată de el, cea a lui Churchil și Bukovski, două personalități pe care Steinhardt le admiră. În Jurnalul fericirii, Steinhardt oferă, pe o pagină întreagă: "Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește fiule, Îndrăznește fiică (Matei 9, 2; 9, 22; Marcu 10, 49; Luca 8, 48), Îndrăzniți
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
curajul propriei opinii și nu se sfia să vorbească pe șleau. Țin minte că la prima întâlnire l-am abordat cu o formulă de captatio benevolentiae, spunându-i: "faceți parte dintr-o generație pe care noi, cei de astăzi, o admirăm și o invidiem". La care mi-a răspuns cu o neprefăcută modestie: "Frate Dorine, nu știu dacă aveți cu adevărat pentru ce ne admira, dar de invidiat cu siguranță". "Păi cum așa părinte Nicolae?" "E foarte simplu", îmi zice, "eu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
captatio benevolentiae, spunându-i: "faceți parte dintr-o generație pe care noi, cei de astăzi, o admirăm și o invidiem". La care mi-a răspuns cu o neprefăcută modestie: "Frate Dorine, nu știu dacă aveți cu adevărat pentru ce ne admira, dar de invidiat cu siguranță". "Păi cum așa părinte Nicolae?" "E foarte simplu", îmi zice, "eu spre exemplu, dacă doream să plec până la Berlin sau la Paris, să particip la o bienală, la o manifestare culturală sau pur și simplu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
bine... R.D.M.: Azi înțeleg cu adevărat. Atunci mi se părea ceva de domeniul utopiei. A.S.: Deci curajul care reiese din fiecare pagină a Jurnalului a existat și în viață? R.D.M.: Exista și în viață: îl avea el însuși și îl admira la cei care împărtășeau această virtute. A.S.: De fapt el face, în nenumărate rânduri, în Jurnal, elogiul curajului. R.D.M.: Exact. Avea câțiva oameni politici pe care îi admira necondiționat. Știu deoarece, la un moment dat, mi-a reprodus o discuție
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
viață? R.D.M.: Exista și în viață: îl avea el însuși și îl admira la cei care împărtășeau această virtute. A.S.: De fapt el face, în nenumărate rânduri, în Jurnal, elogiul curajului. R.D.M.: Exact. Avea câțiva oameni politici pe care îi admira necondiționat. Știu deoarece, la un moment dat, mi-a reprodus o discuție între Churchill și un însărcinat al celui de-al III-lea Reich, care încerca să-l convingă pe englez că politica nazistă este corectă. Mi-a reprodus replica
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
descris un episod de după eliberarea din închisoarea din Gherla. Descrie drumul cu trenul de la Gherla la Cluj și, respectiv, de la Cluj la București. Privește pe geam. Evident, are ochii obosiți de nestinsele lumini electrice ale închisorii. Este foarte fericit și admiră peisajul Transilvaniei. Își aduce aminte că și Caragiale a admirat acest peisaj. Spune: da, sigur, au fost și aici suferințe, au fost și aici asupriri, numai că aceste suferințe n-au perturbat atât de mult sufletul românesc, respectiv sufletul transilvan
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
drumul cu trenul de la Gherla la Cluj și, respectiv, de la Cluj la București. Privește pe geam. Evident, are ochii obosiți de nestinsele lumini electrice ale închisorii. Este foarte fericit și admiră peisajul Transilvaniei. Își aduce aminte că și Caragiale a admirat acest peisaj. Spune: da, sigur, au fost și aici suferințe, au fost și aici asupriri, numai că aceste suferințe n-au perturbat atât de mult sufletul românesc, respectiv sufletul transilvan. Aici n-a existat "mâl turcesc". Ajunge la Cluj în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
imediată. În afară de anagramarea asta a cronologiei, secvențele luate în autenticitatea lor ne dau senzația că ceea ce e scris acolo chiar se întâmplă în acel moment. A.S. Alexandru Paleologu: "În 1972 mi-a adus manuscrisul Jurnalului fericirii. Până atunci eu îl admiram foarte mult pe Nicu și pentru ce scria și pentru ce spunea și pentru disciplina lui mentală. Dar cartea aceea, când am citit-o, într-o noapte și în ziua următoare, mi-a tăiat răsuflarea. L-am chemat și i-
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
tremurau mâinile, tot ce dădea să ducă la gură, scăpa. Îi era rușine iar mie îmi era milă și nu știam cum să o fac să înțeleagă că e în regulă, să nu se simtă prost. Devenea de nerecunoscut. O admiram când mă uitam la ea, câtă tărie are să lupte, deși durerile erau atât de crâncene. Am plecat amândouă din bucătărie, ea în sufragerie, eu în dormitor. Nu a trecut jumătate de oră și a aprins lumina. Căuta ceva, vorbea cu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
poate, despre un divorț între fațadă și interior. Aș zice mai curând că, prin evidența tensiunilor, e o căsnicie normală a epocii. Acuarela de față o reprezintă pe Cleopatra Trubețkoi (născută Ghica), una din vestitele frumuseți ale timpului. Să-i admirăm împreună chipul, dar să nu omitem a privi și spătarul jilțului în care șade: este un jilț în stil neogotic. Resurecția goticului în arta europeană a secolului XIX a avut în Principate ecouri notabile și destul de prompte, semnalând o accelerare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu un soi de mîndrie colectivă, generînd în mod firesc o camaraderie marțială între patrioți, pătrunsă de sentimentul apartenenței civice comune. Nimic nu fortifică mai bine conștiința politică națională decît războiul devenit modern după 1790, așa încît, copiii care își admiră tații combatanți, ard de dorința de-a împătăși riscurile masacrului iar femeile nu îndrăznesc să se opună. Astfel se vor făuri noile mituri ale Statului-Națiune, într-un amestec de le-gende eroice și găinării obișnuite. Înaugurat în Franța, prototipul acestei socializări
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a forța regimul să-i respecte spiritul și libertatea de expresie. Momentul constestației din Franța se înscria așadar în continuarea unor critici de care Securitatea avea deja cunoștință. Într-un volum de interviuri, publicat în 1994, N. Breban declara că admirase pragmatismul lui Ceaușescu de a naviga în complicatul context internațional, fiind convins că va pune România pe "o șină economică și socială acceptabilă"48. Toate aceste speranțe s-au risipit după iulie 1971, când devenise evident că regimul se îndrepta
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ales că cele mai cumplite lovituri pe care le poate primi un om eu le-am primit din partea unor așa-ziși prieteni)"6. Lui Ion Maxim îi scrie tot în registru grav, suspendându-și ironia, în virtutea experienței carcerale comune. Epistolierul admiră caracterul celui care nu s-a dezis de convingerile sale, plătind această atitudine demnă cu ani grei de detenție. Acestui "frate de destin" (formulele de adresare din scrisori sunt "Frate Ioane", "Frate Maxim" etc.) îi împărtășește Sîrbu episodul trăit în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unei noi probe inițiatice: eroul n-a știut să profite de un dar nesperat; pe scurt, i-a lipsit "înțelepciunea". Textul se termină abrupt: sosit la Uruk, Ghilgameș îl pune pe Urșanabil să urce pe zidurile cetății și să-i admire clădirile 50. S-a văzut în Epopeea lui Ghilgameș o ilustrare dramatică a condiției umane, definită prin inevitabilitatea morții. Totuși, prima capodoperă a literaturii universale lasă, de asemenea, să se înțeleagă că, fără ajutorul zeilor, unele ființe ar fi susceptibile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Războinica) etc. Totuși, așa cum se arată în numeroase episoade din Iliada, Atena este dușmana implacabilă a lui Ares, pe care îl zdrobește, de altfel, în faimoasa bătălie a zeilor din cântul al XXI-lea (390 sq.)31. Dimpotrivă, ea îl admiră pe Herakles, adevărat model de erou. Ea îl ajută în încercările sale supraomenești și, la sfârșit, îl călăuzește în cer (Pausanias, III, 18, 11 etc.). Atena îl admira, de asemenea, pe Tydeus și voia să-1 facă nemuritor; dar când îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeilor din cântul al XXI-lea (390 sq.)31. Dimpotrivă, ea îl admiră pe Herakles, adevărat model de erou. Ea îl ajută în încercările sale supraomenești și, la sfârșit, îl călăuzește în cer (Pausanias, III, 18, 11 etc.). Atena îl admira, de asemenea, pe Tydeus și voia să-1 facă nemuritor; dar când îl văzu pe eroul, grav rănit, cum despică țeasta vrăjmașului și îi soarbe creierul - zeița s-a îndepărtat dezgustată 32. Tot ea este cea care, prin prezența ei, îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" E o proiectare a spațiului exterior în cel interior, o reflectare care structurează astfel viziunile psihice, oarecum reversul a ceea ce propunea literatura anterioară. Ideea este subliniată și de final: "La porțile aurorii constelațiile admirau exaltate/ cum sub fruntea prințului planeta respiră". Textul se închide iarăși în intertext, sugerând pierderea în marea literaturii universale. Tot cu imagini desprinse din sfera închiderii se deschide și Cules de rod, universul se micșorează, totul se reduce la imaginea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stelele, luna - "cu ciudata lor aritmetică sentimentală"), ceea ce sugerează că se respinge doar imaginea literaturizată a cosmosului, nu și elementele sale sau semnificația lor pentru cei care se simt atrași de ele, se produce însă desfacerea lor de balastul clișeizărilor: "admiram soarele pentru că era mare și departe,/ pentru că era nestatornic și umbla în pielea goală". Se aduce o sugestie a senzualității atribuite tocmai unui simbol consacrat al rațiunii, mai aproape de viziunea psihanalitică asupra soarelui, care ghicește în el un simbol al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ziar: o adevărată conspirație a "jegoșilor" ("les crasseux"): Geo Dumitrescu, Tiberiu (Tretinescu), Ierunca, Marin Preda, și, culmea, Dimitrie Stelaru. Unul mai talentat ca altul, acoperiți de daruri, de inspirație, de tinerețe, de talent și de sărăcie. Îi iubesc și-i admir, și sunt una cu ei.", Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai, apud Ilie Constantin, "Jurnalul lui M.R. Paraschivescu", în România literară, nr. 2/ 2005. 173 Ibidem. 174 "Acela care alege să meargă alături de mine, se apropie (sau se îndepărtează, după
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îi admir pe cei combativi și bățoși în prefețe. Au alura învingătorilor care înfig steagul victoriei în redutele cucerite. Deși soldat vechi, pe mine mă vizitează încă, destul de des, ideea de vulnerabilitate în viață și în scris. în timp ce ei, la sfîrșitul unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o descriere de naturalist; ceea ce pare exotism e o realitate istorică de puțini cunoscută în datele ei primare: „«Folies Bergères» e un teatru ca «Folies dramatiques», însă mai liber. Adică se fumează, se iau consumații și se primblă spre a admira «cocottes»-le. O expoziție de femei frumoase care se vînd și care astăzi se cheamă «cocottes», cum ieri se chemau «lorettes». «Bullier» e un bal-café, frecventat de studenți și de «cocottes», «grisettes» minorum gentium. «Mabille» este aristocrația: «gommeux», «leișorii» (petits
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în revista „Ateneu”. Cuprindea un fel de „mențiuni critice”, scrise însă de un poet liric cu irepresibile elanuri de solidarizare. Reprezenta o dovadă de atenție față de cărțile prietenilor, dar și de ale posibililor prieteni, de cărțile celor pe care îi admira și îi stima, dar și față de ale celor de care ar fi putut avea nevoie, el sau redacția, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Pe de altă parte, rubrica invita discret la reciprocitate. Radu CÎrneci n-avea un model
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
m.). Atunci ce-am făcut? Volume cum a scris, Bacovia nu va putea scrie multe, Baudelaire n-a scris decît unul . Ce-am făcut? I-am amintit (poetului - n. m.) numai că un prieten întru făurirea versului îl înțelege și admiră’’.1) Deși nu face parte decît ca opțiune din jocul reciprocității, recenzia lui N. Cristoveanu e, la rîndul ei, entuziastă încă din start: „în editura «Culturei Naționale» și deci într-o formă excelentă, apare volumul de versuri «Lîngă Pămînt», al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
culme” - Octavian Goga), vibrația („Poleitu-și-au bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]