KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...344 345 346 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

Înjurătură În barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan oftă și se aplecă deasupra boccelei vrednice de milă, legată cu bandă adezivă. Fața copilului era ascunsă aproape În totalitate: banda adezivă era Înfășurată strâns În jurul capului. Mâinile Îi fuseseră legate la piept, la fel și genunchii. Dar arăta ca și cum criminalul ar fi lipit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu clientul meu În particular. După asta, vă vom ajuta cu demersurile dumneavoastră. — Nu așa funcționează, zise Insch Încruntându-se la avocat. Nu ai nici un drept legal să discuți cu nemernicul ăsta Înainte. Tu ești aici doar de fațadă. Se aplecă spre el aproape atingându-l. — Eu conduc spectacolul, nu tu. Moir-Farquharson Îi zâmbi calm. — Domnule inspector, spuse el pe tonul cel mai conciliant, cunosc foarte bine capriciile legii scoțiene. Dar, ca un semn al Încrederii, vă cer să mă lăsați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe pielea ei de ceară. Un fotograf pe care Logan nu Îl recunoscu Își vedea de treabă În timp ce Isobel lucra. — Am nevoie de o imagine bună cu capul și cu umerii, Îi spuse Logan. Bărbatul Încuviință din cap și se aplecă deasupra chipului rece, fără viață. Țac, bliț, țac, bliț. Avem o incizie adâncă Între umărul stâng și partea de sus a brațului. Arată ca... Isobel trase de braț, deschizând rana. — Da: ajunge până la os. Apăsă tăietura la suprafață cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nota ceva pe o hârtie, având un telefon prins Între umăr și ureche. Ceva se Întâmplase. — Ce se petrece? Întrebă Logan, după ce reuși să Își facă loc prin mulțime. Inspectorul Își ridică o mâna pentru a-l face să tacă, aplecându-se mai mult pentru a putea citi ce scria celălalt. Într-un final, oftă dezamăgit și Își Îndreptă atenția către Logan. Își ridică o sprânceană când văzu În ce hal Îi era subalternul. — Ai fost să te scalzi, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de unu’ singur? Frate, ar fi trebuit să Îți dea dracu’o medalie. Răsuci altă bucată de tagliatelle, adăugând pește afumat. În loc de asta, ei Îți dau un șut În fund. Ai primit vreo recompensă? Ai primit pe dracu’. Miller se aplecă În față, Îndreptându-și furculița către Logan. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte despre asta? Întrebă el. Ai putea să-ți iei ditamai avansul la o chestie din asta: criminal În serie și violator cutreieră străzile fără probleme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai pun câteva Întrebări, bine? Doamna Erskine făcu semn că da și trase o nouă gură de nicotină și alcool. — Este vorba despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Normal, continuă vecina, cu vocea devenindu-i o șoaptă teatrală, Încă vrea să-l vadă pe băiat. Îți dai seama? Nu vrea să-l recunoască, dar vrea să-l ducă la Duthie Park și să joace cu el fotbal! Se aplecă peste masă și vărsă o nouă cantitate considerabilă de vodcă În paharul prietenei sale. — Trebuie să existe vreo lege nenorocită. Logan tresări. — Ce vreți să spuneți prin „Încă vrea să-l vadă pe băiat“? — N-o să-l las nici să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și să te pună sub acuzare pentru că ai dat o declarație falsă. Ai Înțeles? Femeia se așeză și tăcu din gură. — Domnișoară Erskine: trebuie să știu. Mama lui Richard Își termină băutura și se ridică În picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit, tâmpit, tâmpit... Cineva ciocăni la ușă și el sări În sus. Declarația din vârful teancului zbură pe podea. Se aplecă să o ridice când ușa se deschise și Înăuntru se strecură agenta Watson. — ' Neața, domnule, zise ea, apoi observându-i expresia continuă: sunteți OK? Logan se forță să zâmbească și se așeză la loc. — Niciodată nu mi-a fost mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Tușind, scoase o batistă din buzunar și o ținu peste nas și gură. Jumătate dintre carcase dispăruseră, iar podeaua de beton era alunecoasă din pricina masei vâscoase și a fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie albă, era aplecat În fața mormanului de cadavre, cu trusa medicală deschisă așezată pe un teanc de saci de gunoi, ca să nu stea În mizerie. Logan Își trase pe el o salopetă. — ’Nă seara, doctore, spuse el, pășind cu grijă. Doctorul de serviciu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Logan Încercând să joace rolul polițistului bun. Am putea face totul mult mai ușor pentru tine, Bernard. Spune-ne ce s-a Întâmplat. Cu cuvintele tale, bine? Sunt sigur că n-ai vrut să se-ntâmple așa ceva, nu? Hoitarul se aplecă În față până când capul ajunse să i se odihnească pe masa plină de zgârieturi. — A fost un accident, Bernard? S-a Întâmplat, pur și simplu? — Mi le iau pe toate. Toate mortăciunile mele dragi. Insch izbi cu pumnul său uriaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
prima pagină. L-au avut pe ticălos și i-au dat drumul! Îți vine să crezi așa ceva? Erau patru fotografii, trântite hodoronc-tronc pe mijlocul paginii: David Reid, Peter Lumley, inspectorul Insch și Bernard Duncan Philips. Hoitarul nu era atent, fiind aplecat deaasupra unei lopeți pline de iepuri striviți și având căruciorul cu rotile lângă el pe stradă. Cei doi băieți zâmbeau din pozele de la școală. Insch era În costum complet de pantomimă. Deasupra grupului, titlul era scris cu litere de-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău că trebuie să cer așa ceva, doamnă Henderson, dar trebuie să ne spuneți despre noaptea În care a dispărut Lorna. — N-am crezut așa ceva de fapt niciodată. Știți, că nu se mai Întoarce. Doar fugise de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îl eliberă din detenție. — Ai unde să te duci? Îl Întrebă Logan pe când mergeau către ușă, prin holul de la intrare. — Stau cu mama. Tribunalul a zis că așa trebuie, câtă vreme-mi fac munca În folosul comunității. Umerii i se aplecară și mai mult. Insch Îl bătu ușor pe spate. — Încă plouă: pot să pun o mașină de patrulă să te ducă, dacă vrei? Martin Strichen se cutremură. — A zis că mă omoară dacă mai vede vreo mașină de poliție În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de interogatoriu numărul trei. Era plină până la refuz cu inspectorul Insch, sergentul McRae, o agentă plouată și Duncan Nicholson. Casetele din unitatea de Înregistrare se Învârteau fără rost, becul roșu al camerei de filmat clipea În colțul camerei. Insch se aplecă Înainte și afișă genul de zâmbet pe care crocodilii Îl păstrează pentru antilopele africane. Sigur nu vrei să mărturisești, domnule Nicholson? Întrebă. Ne-ai scuti pe toți de multă bătaie de cap. Scuipi tot și ne zici ce-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lacrimă se scurse pe obrazul lui Nicholson și o șterse cu dosul mânecii. — Nu-i ilegal să le faci oamenilor poze! Doar atât am făcut. Nimic altceva. N-am atins nici un copil! Inspectorul Insch fornăi. — Ce grămadă de prostii! Se aplecă Înainte În scaunul lui, plantându-și pe masă pumnii uriași. Vreau să știu ce căutai Într-un șanț de la Bridge of Don cu trupul mutilat al unui băiat de trei ani. Vreau să știu de ce-aveai un plic plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
meu. Sunt În așa hal că mă gândesc că-i din ce ascunsesem eu. Așa că mă duc să-l iau și chestia se rstogolește la o parte. Și e-un copil mort. Și țip și țip și țip... Logan se aplecă Înainte. — Și după-aia ce s-a-ntâmplat? — Am ieșit naibii de-acolo cât de repede am putut. Direct acasă. La duș, am Încercat să dau jos de pe mine apa aia moartă. Am sunat la poliție. Și-atunci am intervenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vreau să mai iei un rând. Lumea moare de sete pe-aici! Da, doamnă! — Whisky pentru toată lumea! Doamna inspector Steel plezni blatul mesei. Și să fie duble! Polițistul detectiv se Îndreptă către bar, luând cu sine portofelul inspectorului. Steel se aplecă mai aproape de Logan, transformându-și vocea Într-o șoaptă conspirativă. — Fie voba-ntre noi, am impresia că e un pic beat. Se lăsă pe spate și-l pironi cu privirea. Știi, acum că Inschy s-a fript cu chestia aia cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o bâtă și lovi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Își duse o mână la gură. Începu să roadă metodic unghia de la fiecare deget până În carne. A venit la apartament. I-a zis lui Geordie că are un mesaj pentru el. De la domnul McLennan. — Domnul McLennan? Malk Cuțitul? Logan se aplecă Înainte din scaunul său. Care era mesajul? — L-am lăsat să intre și l-a lovit pe Geordie cu ceva. Și-apoi a Început să dea În el cât era căzut la pământ. O pereche de ochi creionați cu roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
zâmbitor. Ți-am adus struguri. Lăsă o pungă de hârtie să cadă pe pat, la picioarele bătrânului. Doug pufni și continuă să se uite la televizor. — Tocmai am avut o discuție foarte interesantă cu cineva, Dougie. Despre tine. Logan se aplecă Înainte și se servi cu un strugure din pungă. În lumina emanată de televizor, arătau ca niște mici hemoroizi cangrenați. Te-a dat În gât că ești atacatorul și răpitorul răposatului Geordie Stephenson. Te-a și văzut făcând asta! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ai făcut chestia asta. — Minte. — Serios... Insch se lăsă pe spate și-și supse dinții, lăsând tăcerea să se amplifice. Încercase deja de câteva ori, dar Cameron nu era atât de prost pe cât părea. Își ținea gura-nchisă. Insch se aplecă peste masă, privind În jos către Cameron Anderson. — Și chiar te-aștepți să credem că Doug Disperatul a scăpat de corpul fetei? Un tip care e chiar bucuros să-i hăcuiască lui frate-tu rotulele cu maceta nu e-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
luat pe Geordie. Când s-a-ntors a doua zi, făcea pipi cu sânge. Se cutremură, cu ochii sclipindu-i. Dar Geordie avea un plan. Zicea că e cineva care caută ceva special. Ceva pe care putea el pune mâna. Logan se aplecă Înainte din scaunul său. Asta zisese și Miller. Că era cineva care căuta „viețuitoare“. — Iar nu l-am mai văzut vreo două zile. Avea cu el o valiză mare și-n ea era fetița. Era sedată. El... el a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În fiecare debara. Unde vrei tu. Alte două echipe sunt acolo, În... Insch arătă cu capul spre sticla aburită, indicând parcul de afară. O să punem mai multe echipe În parc imediat ce ajung. Logan Încuviință din cap. — Ce crezi? Insch se aplecă Încet Înainte, cu coatele pe marginile podului de lemn, cu fața Închisă, privind la peștii care Înotau lasciv dedesubt. — Mi-ar plăcea să cred că a plecat de nebun, de plictist ce era. Că e afară și face un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vadă butoanele și tastă 999 cu degetul mare. Aruncă o privire furibundă spre camera de zi. Nimeni nu se uita În direcția ei. Nu auzea dacă sună telefonul din cauza zgomotului făcut de doamna Strichen care-și ataca fiul, dar se aplecă oricum, lipind telefonul de podea lângă urechea ei, cu gura acoperită de căluș În dreptul receptorului. — Serviciile de Urgență. Care serviciu vă este necesar? Făcu tot ce-i stătea În puteri să răspundă, dar tot ce ieși era un șir de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]