10,800 matches
-
de posturi. Orval a adoptat obiceiurile deosebit de austere ale Abației La Trappe, după ce a trimis acolo câțiva călugări să se formeze. Cu cât regimul era mai aspru, cu atât mai numeroase au devenit vocațiile! Deși fuseseră făcute multe fundații, numărul călugărilor la Orval depășise suta la moartea lui Bentzeradt. În același timp cu impunerea strictă a unei austerități foarte aspre Bentzeradt a permis unei gândiri janseniste să se introducă în comunitate. Acest lucru a consus la cea mai mare criză cunoscută
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
Bentzeradt. În același timp cu impunerea strictă a unei austerități foarte aspre Bentzeradt a permis unei gândiri janseniste să se introducă în comunitate. Acest lucru a consus la cea mai mare criză cunoscută de abație. A acceptat janseniști militanți în calitate de călugări în abația sa. Sub aparențe de smerenie și de abnegație în cele mai umile munci, aceștia au transformat abația într-un cămin jansenist. Sub abațiatul său abația a devenit un centru de propagare jansenistă. Orval era în raporturi strânse cu
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
refuzat să semneze. Aceștia au fost denunțați la Roma, fapt ce a provocat o vizită canonică a mănăstirii, hotărâtă de papa Benedict al XIII-lea. Jean-Mathieu Mommerts era abate. Abia a început vizita canonică și, în septembrie 1735, vreo cincisprezece călugări "și-au luat picioarele la spinare", noaptea, refugiindu-se la episcopul jansenist de Utrecht, unde au format o comunitate "orvalistă". S-a descoperit că erau în coresondență cu Pasquier Quesnel și Duguet și păstrau în chiliile lor relicve și obiecte
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
Arnauld. Plecarea lor a adus deznodământul crizei. Abatele Albert de Meuldre, sucesor al lui Mommerts (1741), cam simpatizant jansenist, a trebuit să demisioneze în 1757. Cel care i-a succedat, Dom Pinart, chiar strict și rigid, a readus pacea printre călugări. În secolul al XVIII-lea Orval, fiind situat pe curs de apă, în inima unei păduri vaste, și-a putut dezvolta o industrie siderurgică exemplară. În toiul Revoluției Franceze, în 1793, abația, găsită vinovată că a găzduit trupele austriece, a
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
pe curs de apă, în inima unei păduri vaste, și-a putut dezvolta o industrie siderurgică exemplară. În toiul Revoluției Franceze, în 1793, abația, găsită vinovată că a găzduit trupele austriece, a fost incendiată de trupele generalului Loison, iar comunitatea călugărilor a fost dispersată: mănăstirea a fost unul din locurile vizate de jefuitori. Înainte de a da foc, în 1793 (călugării se refugiaseră în locuri sigure), jefuitorii au scotocit peste tot întrucât, ca și alții, au auzit spunându-se că monahii ar
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
Revoluției Franceze, în 1793, abația, găsită vinovată că a găzduit trupele austriece, a fost incendiată de trupele generalului Loison, iar comunitatea călugărilor a fost dispersată: mănăstirea a fost unul din locurile vizate de jefuitori. Înainte de a da foc, în 1793 (călugării se refugiaseră în locuri sigure), jefuitorii au scotocit peste tot întrucât, ca și alții, au auzit spunându-se că monahii ar fi îngropat numeroase obiecte prețioase... Unii țărani juraseră că ar fi văzut oameni îmbrăcați în "robe" de aba / dimie
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
Într-o lucrare din 1641 despre Istria, cărturarul și episcopul de Cittanova (în croată Novigrad) Giacomo Filippo Tomasini amintește și despre morlaci, afirmând că „au o limbă a lor, care prin multe cuvinte este asemănătoare cu latina”. Alt autor italian, călugărul Ireneo della Croce, într-o istorie a orașului Triest apărută în 1698, îi menționează pe "i nostri Chichi", despre care precizează că aceștia își zic pe limba lor „rumeri”. Într-adevăr, acest cuvânt reflectă schimbări fonetice produse în evoluția de la
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
a fost domn al Țării Românești din anul 1495 până în anul 1508. Născut în 1467, fiu al lui Vlad Călugărul, a domnit împreună cu tatăl sau în 1492 și apoi l-a succedat începând din 15 aprilie 1495 și până la moartea lui, în aprilie 1508. Cinci dintre fiii lui au fost domni ai Țării Românești. A avut 5 copii din căsătoria
Radu cel Mare () [Corola-website/Science/307025_a_308354]
-
deobicei de 2 feluri: o toaca fixă și o toaca portabila (cu această din urmă se înconjoară biserică / mănăstirea). Toaca portabila e adesea o scândură lungă de 2-3 m, lata de 20 cm, si se poartă (adesea la mănăstiri) de către călugări sau călugărițe, care o țin de mijloc cu mâna stângă, iar cu cea dreapta se bate în ea cu un ciocănaș. Toaca portabila se bate cu o singură mâna, toaca fixă se bate cu ambele mâini (fiind susținută). Toaca de
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]
-
artă în jurul clopotelor și toacei. Clopotul și toaca se bat alternativ, de obicei în trei „stări”, adică toaca, apoi clopotele, apoi toaca, și tot așa, de trei ori fiecare. Gândi este o toaca din lemn de origine indiană folosită de călugării budiști tibetani ca instrument ritual. Utilizarea să este rară, servind pentru a anunța ceremonia de confesare a păcatelor ("gso-shyong") ce are loc de două ori pe lună. Toaca este unul din instrumentele muzicale folosite de Iannis Xenakis în „Choephores” din
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]
-
高嶺土 fiind denumit după locul 高嶺 Gaoling (chin. găo lĭng = movilă albăl) care este numele unei localități din China situat în nord-vestul provinciei Jiangxi unde s-a găsit caolin. Denumirea de caolin a fost adusă în secolul XVIII de către doi călugări iezuiți francezi în Europa unde a înlocuit denumirea de "argilă albă" sau "pământ de Passau". Există două forme de zăcăminte (depozite) de caolin: Zăcăminte mai impotante de caolin sunt în Germania, Anglia, SUA, Japonia, China și India. <br>Rezervele estimate
Caolin () [Corola-website/Science/307275_a_308604]
-
fost înfrânt la Dazimon în 860 de către arabi, dar în 863, un alt unchi al lui Mihail, Petronas, i-a învins pe arabi, revenind la Constantinopol în triumf. Sub influența noului patriarh, Fotie I, Mihail III i-a trimis pe călugării Chiril și Metodiu în Hanatul Khazar, încercând să stopeze expansiunea iudaismului printre khazari. Cum misiunea lor a eșuat, ei au fost trimiși în 863 în Moravia, cu misinea de a-i creștină pe slavi (misiune reușită). Însă tarul Boris I
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
căderii părului, în India era cunoscut pentru proprietățile sale carminative, tonice și afrodiziace, iar chinezii l-au utilizat ca plantă decorativă și de asemenea la tratarea impotenței. Plinius descrie schinduf ca având un efect benefic asupra sexualității. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost întrebuințată timp îndelungat în medicina populară. Astăzi schinduful se mai cultivă în India, în regiunea mediterană (Italia, Franța, Spania, Grecia, Liban, Maroc, Algeria, Egipt) și în
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări amplasată în satul Râșca (din județul Suceava), la o distanță de circa 15 kilometri de orașul Fălticeni. Biserica mănăstirii este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate în exterior, fiind singura pictată în stil bizantin. Aici se ajunge de pe
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
mai 1542, fiind aduse atunci moaștele Sfântului Nicolae. După învingerea lui Ioan Vodă cel Cumplit în Bătălia de la Roșcani din 11 iulie 1572, prin trădarea boierului Ieremia Golia, turcii și tătarii au invadat Moldova. La apropierea lor de Mănăstirea Râșca, călugării au coborât clopotele din turn și le-au aruncat în iazul din fața mănăstirii, ca nu cumva să le ia păgânii pentru a face gloanțe din ele. Apoi au fugit prin păduri pentru a se adăposti. Mănăstirea a fost prădată de
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
secolului al XVIII-lea, Mănăstirea Râșca a început să decadă și să devină pustie atât din cauza prădăciunilor efectuate de tătari, cât și ca urmare a închinării Mănăstirii Probota în 1677 de către mitropolitul Dosoftei către Ierusalim. Deși era metoc al Probotei, călugării de la Mănăstirea Râșca nu au recunoscut această închinare, mănăstirea devenind de sine stătătoare, supusă doar Mitropoliei Moldovei. În perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea a început să fie refăcută treptat. Biserica a fost reparată în anul 1766, dar nemaireușind
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
dinspre vest și s-a repictat biserica. În perioada Marelui Război pentru Întregirea Neamului (1916-1918), călugării din această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca ""toți în acel vremuri grele pentru țară, ca buni români, să-și facă datoria"" (după cum scrie pe o placă de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931). În anul 1921, în timpul starețului Pancratie Fasolă, a avut loc
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și cu stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), mănăstirea a fost refăcută între anii 1923-1931 prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului Paisie Cozma. În memoria acestui eveniment a fost amplasată pe clădirea bisericii, în stânga intrării, o placă de marmură cu următoarea inscripție: Noi lucrări
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
Mănăstirea "Sf. Mina" din Roșiori este o mănăstire de călugări ortodocși de stil vechi amplasată în satul Roșiori din comuna Forăști (județul Suceava), la 17-18 kilometri de municipiul Fălticeni. La mănăstire se ajunge de pe Drumul Național Fălticeni-Roman, făcând o ramificație stânga de un kilometru, pe un drum de piatră. Complexul
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
vedea albia râului Moldova cu satele Roșiori, Giulești, Vadu Moldovei, Boroaia, Răucești, Drăgușeni. Locul unde este amplasată astăzi Mănăstirea "Sf. Mina" din Roșiori este cunoscut sub denumirea de "Dealul Bisericii" pentru că pe acest deal au existat schituri cu obște de călugări, care au fost distruse din cauza vitregiilor vremurilor. Cronicile istorice amintesc de existența unui schit cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril", care a existat în perioada secolului al XIX-lea. În urma săpăturilor efectuate în perimetrul mănăstirii s-au descoperit oseminte
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
au fost distruse din cauza vitregiilor vremurilor. Cronicile istorice amintesc de existența unui schit cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril", care a existat în perioada secolului al XIX-lea. În urma săpăturilor efectuate în perimetrul mănăstirii s-au descoperit oseminte ale călugărilor îngropați aici, iar pe o cărămidă datată din anul 1864 era înscris numele unui ieromonah Porfirie, care fusese îngropat lângă peretele bisericii. Schitul a ajuns în paragină din motive care țin de vitregia vremurilor. Un al doilea schit de călugări
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
călugărilor îngropați aici, iar pe o cărămidă datată din anul 1864 era înscris numele unui ieromonah Porfirie, care fusese îngropat lângă peretele bisericii. Schitul a ajuns în paragină din motive care țin de vitregia vremurilor. Un al doilea schit de călugări a existat aici între anii 1934-1937. Un monah de la Mănăstirea Neamț, protosinghelul Gamaliil, a sosit în aceste locuri cu dorința de a ridica un nou așezământ monahal pe locul ruinelor fostului schit. Tradiția locului spune că în momentul în care
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
Ioan Gură de Aur, Sf. Ierarh Ghenadie și Sf. Mare Mucenic Pantelimon. Tot în același an, au fost aduse două icoane ale Maicii Domnului, denumite "Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare" și "Gherontissa", care au fost cumpărate de către credincioși de la un călugăr din Sfântul Munte Athos și donate mănăstirii. Mănăstirea are trei clopote, confecționate din staniu, argint, bronz și cupru și reprezintă Sfânta Treime. Ele au fost sfințite în iulie 2006. Inițial, mănăstirea avea un clopot de 400 kg, dar o familie
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
o tonă. Ulterior, mănăstirea a mai primit încă două clopote din partea conducerii combinatului Sidex Galați, ai cărui patroni indieni, deși sunt budiști, au rămas impresionați de mănăstire. În prezent, Mănăstirea "Sf. Mina" din Roșiori dispune de o obște de 7 călugări, stareț fiind arhimandritul Varnava Ene. Hramurile mănăstirii sunt următoarele sărbători: «Sfantul Mare Mucenic Mina», «Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril», «Sfântul Ierarh Vlasie» și «Sfantul Apostol Varnava». Mănăstirea "Sf. Mina" din Roșiori dispune de un parc auto format din patru camioane
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
cele trei slujbe ale acatistului (două dimineața și unul seara), vecernia și utrenia. Lunea, miercurea și vinerea se mănâncă odată pe zi, iar în celelalte zile de două ori pe zi. Nu se consumă niciodată carne, în afară de cea de pește. Călugării mănăstirii muncesc în gospodărie, la bucătărie, în grajd și în construcții. În apropierea mănăstirii, se află doi stâlpi de telefonie mobilă.
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]