10,188 matches
-
Îmi place foarte mult Maugham. E interesant. Am citit de trei ori Lama briciului. Recunosc că romanul nu ridică probleme deosebite, dar se citește ușor. E plăcut. — Așa o fi, cum zici tu. Să știi că-ți vine foarte bine cămașa portocalie. — Mulțumesc. Și ție îți vine foarte bine rochia. — Și eu îți mulțumesc. Era îmbrăcată într-o rochie bleumarin de catifea, iar la gât avea două lănțișoare din argint. — După ce mi-ai telefonat, am trecut pe-acasă și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care plecasem. Nu întreceam pe nimeni. Nimeni nu mă întrecea. — Mi se pare că s-a întâmplat tare demult, am zis eu cu ochii închiși. — Bineînțeles, zise ea luându-mi paharul din mână și începând să-mi desfacă nasturii de la cămașă. Încet, încet, de parcă scotea mazăre din păstăi. — De unde știi? — Știu și-atât. M-a sărutat pe piept. Părul ei lung se odihnea pe stomacul meu plin. — Totul s-a întâmplat demult... și se mai întâmplă. Nu? întrebă ea. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
putea. Dacă nu la prezența mea, tot reacționează el la ceva. Am băut toată berea. Era o liniște în zori de parcă ne aflam în mijlocul pădurii. Pe jos stăteau aruncate de-a valma lucrurile de care ne dezbrăcasem în grabă. Haina, cămașa, cravata, pantalonii, iar dintre ale ei, rochia, ciorapii și chiloții. Grămăjoara mea de obiecte părea chintesența unei vieți de treizeci și cinci de ani ajunsă la punctul culminant. — La ce te uiți? mă întrebă ea. — La îmbrăcăminte. — De ce? — Până cu puțin timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o mulțime de lucruri, am spus eu admirativ. — Când lucrezi la bibliotecă, ajungi să știi câte ceva. Am luat pachetul de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit iar hainele aruncate pe jos. Mânecile cămășii mele stăteau peste ciorapii ei bleu deschis, rochia de catifea era îndoită la brâu, chiloții atârnau ca un steag de marginea ei. Își aruncase pe canapea lănțișoarele de la gât și ceasul de la mână, iar geanta de umăr din piele zăcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se rupe firul, se rupe și gata. N-ai ce-i face. Hai să mâncăm! am zis. A intrat în camera alăturată după o bluză de trening și niște blugi decolorați. Mi-am pus și eu pe mine pantalonii și cămașa. Ne-am așezat la masa din bucătărie față-n față și am mâncat cârnați cu sos de roșii și salată. Am băut cafea apoi. — Văd că te obișnuiești ușor cu bucătăriile străine. Sunt toate cam la fel. Oricum, nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
băiat de optsprezece ani își agresa tatăl. Nimic care să mă intereseze în puținele ore pe care le mai aveam la dispoziție. Ea s-a oprit în fața oglinzii să se pieptene. Era îmbrăcată cu pantaloni bej din bumbac și o cămașă maro în carouri. Mi-am înnodat și eu cravata și mi-am îmbrăcat sacoul. — Ce faci cu unicornul? întrebă ea. — Ți-l fac cadou. Pune-l undeva la vedere. — Oare stă bine pe televizor? Am luat craniul care nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semnificația. Auzim «Flacăra» și uităm ce înseamnă Flacăra.” Proclamând intenția de a face ca F. să devină o revistă ardentă, „o adevărată flacără”, Adrian Păunescu înregistra necesitatea militantismului, dar preciza: „Vom fi militanți, dar nu vom îmbrăca în nici un caz cămașa sordidă a formalismului așa-zis militant. Vom milita pentru nou, pentru progres.” În sprijinul legitimității noilor obiective ale revistei era invocată, nu fără abilitate, autoritatea liderului partidului și statului comunist, Nicolae Ceaușescu, ale cărui benedicțiune și îndemn erau citate în
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
ca un țipar, puișor! Ca un țipar foarte vioi. Și pe urmă, am talent de artist, ceea ce nu importă însă chiar atât; esențialul este să te protejeze o clică sau un domn bătrân care poartă un colier de perle sub cămașă. Babele sunt, nu știu de ce, mai dezonorante față de opinia publică. Și pe urmă, o babă e una singură, pe când un domn bătrân subînțelege mii de alți domni bătrâni, maturi sau tineri, în lungul și-n latul Europei, toți activi, toți
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
asemănător./ [...] Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor/ împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor se zguduia de râs în altă parte./ Nu dispuneam de nimic, decât de cupa cu
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie”. Iar existența dăinuie În nesupunere și rebeliune: Ca omagiu adus Evei, mă duceam, goală sub cămașa de noapte, la biserică, să ascult predicile meschine ale unor preoți plicticoși” (Eva, numele “tîrfei respectuoase” care o scotea pe Irène la restaurant). Justificarea scrisului derivă din etica panică, desprinsa atît dintr-un gidianism mai direct și mai puțin cabotin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
goi, pentru toți / și-ai despicat în două istoria, -/ țăran de cremene / cum n-a fost altul să-ți semene,/ Horia!” Energice linii finale actualizează, în fapt, un simbol, fraza având un aer encomiastic vaticinar: Horia „uriaș domn”, Horia în „cămașă-nsângerată”, Horia statuie de piatră, Horia pedepsind „mișelnici tâlhari” , un Horia innumerabil, „însutit” și „înmiit”, multiplicat în suflete de iobagi, un Horia biruind pe Iosif-împăratul; iată reliefuri complementare, chipuri de inspirat poliptic narativ. Din tot ce s-a scris despre
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
din Freiburg și la „Buna Vestire” de la Roma. Marcată de nostalgia depărtării, sensibilitatea lirică a poetei surprinde toate dorurile exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
F, 1989, 10; I. Negoițescu, „Trandafirul și clepsidra”, T, 1990, 3; George Popescu, Lirismul între două extaze, R, 1990, 4; Octavian Soviany, Kaspar Hauser la curțile lui Dracula, APF, 1991, 12; Nicolae Oprea, Timpul crizei, „Calende”, 1992, 1; Diana Adamek, Cămașa albastră de alcool, TR, 1992, 10; Viorel Mureșan, „Atotsfârșitul”, PSS, 1996, 4-5; Al. Florin Țene, Implozia, „Zburătorul”, 1996, 4-10; Diana Adamek, Masca de mercur, TR, 1996, 48; C. Regman, Poetul apoftegmelor-imagini, JL, 1996, 33-38; Pop, Pagini, 221-225; Regman, Dinspre Cercul
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
Buzzati, Monstrul Colombre și alte patruzeci și șapte de povestiri, București, 1970; Felix Timmermans, Viața pasionată a lui Breugel, București, 1970; Marcel Brion, Arta abstractă, București, 1972; Elio Vittorini, Simplonul îi face cu ochiul lui Fréjus, București, 1974; Anna Banti, Cămașa arsă, București, 1975; Corrado Maltese, Istoria artei italiene, București, 1976; Italo Rocco, Auzi cum bate pământul!, București, 1976; Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine, București, 1980; Eugenio Montale, Quaderno di quattro anni. Caiet pe patru ani, pref. trad., București, 1981; Salvatore
CHIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
personificată în făptură feminină mitică: „Fiară îmblânzită, marea cea mare, / Ca unui colos care ține pe umerii săi soarele, / Cu totul și cu totul de aur / Îi linge supusă picioarele” (Răsărit de soare); „Însăși Venera goală, surpându-și din agrafe / Cămașa grea de noapte și farmec feminin, / Ni se va da vederii sălbatic și deplin / Ca-n prăbușirea unui imperiu de garoafe” (Dimineață la mare). Însă Cantoria (1980), volum cu timbru pasionat, senzual, neliniștit și violent, conține cele mai realizate poeme
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
muncitorii, nici intelectualii, nimeni nu-și mai poate permite să se îndoiască de soliditatea și forța socialismului. Bineînțeles, mai există nebunii, și nebuni sunt peste tot în lume, dar pentru aceștia societatea noastră are la dispoziție toate mijloacele necesare, inclusiv cămașa de forță (Cucu, Cucu, 2005). Așadar orice opoziționism se consideră a ține de psihopatologie. 2. Industrializarea și dezvoltarea economică Hanna Arendt explică apariția totalitarismului ca răspuns existențial față de pericolele sociale și psihologice la care este expus individul în epoca industrialismului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu bucățică, cât era pana cazmalei sau a târnăcopului... vă puteți închipui? După acest strat înghețat se săpa mai ușor, atât de ușor cât permitea pământul. După ce săpam groapa, dezbrăcam complet mortul, pentru că nu aveam voie să-l îngropăm cu cămașa și indispensabilii, pentru că acestea erau material de inventar. Ce stupiditate mai mare decât asta ați pomenit: când îngropi un om, să-l dezbraci complet și să-l arunci ca pe un câine în groapă?! Se lua câte un maldăr de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
îl avea întreg asupra lui. Vâlva a fost atât de mare încât acela n-a putut mânca peștele, măcar așa crud și pe furiș ca să nu fie observat de vreun turnător. A fost culcat pe spate și lăsat doar în cămașă și a fost bătut ritmic cu peștele ăla pe burtă. Păstrând același ritm al loviturilor stomacul intră în niște convulsii inimaginabile. Cel bătut, din cauza acestor convulsiuni ale stomacului, a murit în văzul tuturor celor care erau afară prin curte. Când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
capcana a cedat și s-au dus în apă! Au început să strige! Păi, să-i scoți din apă, era dificil, pentru că nu te puteai apropia, că se rupea gheața. Erau minus 20 de grade Celsius iar noi lucram în cămașă și cu capul descoperit. C. I.: Cum au ieșit? S. Ț.: Nu i-am scos noi pe caralii, s-au zbătut, și gheața s-a mai și rupt atunci când încercau să se ridice, că nu era așa groasă. S-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ălea pe spate: "Bă, o scoți?" De acum sergentul intrase într-un fel de stadiu de nebunie: "Nu o scot domnule!" Și Ștefan Vasile s-a ghemuit și ăla l-a bătut de se vedea cum îi țâșnește sângele prin cămașă. În timp ce-l bătea în modul ăsta, mai mult decât barbar, un tractorist venea cu tractorul peste culturi... N-a mai venit pe drum. Asistam la circul care se producea aici și ne uitam la ce face ăla, cum venea cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un miracol! Era ora 3 dimineața când am ajuns la malul iugoslav. Trei ore am stat în Dunăre. Pe drumul Vienei C. I.: Ce ați făcut când ați ajuns la mal? S. Ț.: Am ieșit din apă în chiloți și cămașă, atât! Ce-i de făcut? Aveam totuși banii la mine în buzunarul slipului. La vreo 50 de metri de locul din care am ieșit din apă era un fel de pădurice scurtă și îngustă. Prin mijlocul ei trecea o șosea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am intrat în Kladovo. Pe mâna dreaptă, în fața unei case care avea niște terase, chiar în fața terasei care dădea în fața ușii, era un tânăr. Domnule, ăluia cred că i s-a aprins un bec când m-a văzut doar în cămașă și chiloți! Am intrat în Kladovo pe o stradă cu magazine și era ora la care se deschiseseră deja. Am intrat într-un magazin cu lucruri de îmbrăcat și încălțat. I-am povestit vânzătorului neplăcerea pe care o inventasem pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lucruri de îmbrăcat și încălțat. I-am povestit vânzătorului neplăcerea pe care o inventasem pentru oamenii cu care m-am întâlnit înainte de Kladovo și că vreau ceva de îmbrăcat și încălțat să mă pot întoarce acasă. I-am cerut pantaloni, cămașă, pantofi și mi-a oferit niște jeansi, o cămașă și o pereche de pantofi cu o față ca de pânză de sac. M-am îmbrăcat repede, am lăsat cămașa aia udă la el și am cumpărat și un pulover tipic
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
neplăcerea pe care o inventasem pentru oamenii cu care m-am întâlnit înainte de Kladovo și că vreau ceva de îmbrăcat și încălțat să mă pot întoarce acasă. I-am cerut pantaloni, cămașă, pantofi și mi-a oferit niște jeansi, o cămașă și o pereche de pantofi cu o față ca de pânză de sac. M-am îmbrăcat repede, am lăsat cămașa aia udă la el și am cumpărat și un pulover tipic iugoslav, de parcă toți iugoslavii erau trași la indigo în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și încălțat să mă pot întoarce acasă. I-am cerut pantaloni, cămașă, pantofi și mi-a oferit niște jeansi, o cămașă și o pereche de pantofi cu o față ca de pânză de sac. M-am îmbrăcat repede, am lăsat cămașa aia udă la el și am cumpărat și un pulover tipic iugoslav, de parcă toți iugoslavii erau trași la indigo în puloverele alea. I-am cerut vânzătorului să mă lase să ies prin spate, motivându-i că cunosc un pic Kladovo
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]