9,140 matches
-
Minerva, 1978, p. 431. 12. B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrîni, Tomul II, Ediție îngrijită de G. Mihăilă, Ed. Didactică și Pedagogică, 1984, p. 128. 13. „Ursitoarele”, în „Viața Romînească, an. 2, vol. VI, 1907, p. 76. Genul acesta de curiozitate îl aveau și fetele de la oraș, și nu numai dintre cele naive, ci chiar dintre cele extrem de lucide, ca de exemplu Jeni Acterian: „Aseară (5 ianuarie 1939, ajunul Bobotezii - n. m.) am turnat plumb. Mi-au ieșit 4 bărci și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
A influențat, neîndoielnic, realitatea băcăuană de după el mai mult decît oricare alt scriitor sau intelectual născut aci. Numele său a avut „repercusiune creatoare”: s au scris poezii, s-au compus cîntece, s-au făcut statui, s-a stimulat o anumită curiozitate literară. A intrat pînă și în reflexele verbale ale cronicarilor sportivi: cu doar cîteva minute înainte de a scrie aceste rînduri, un speaker transmitea la radio „cornerul executat de echipa din orașul lui Bacovia”. (în treacăt fie spus, orice ins cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în primul rînd, voința. îmi închipui că-i venea teribil de greu să iasă în lume. Dacă pentru plimbările sale nocturne avea curaj, pentru o șezătoare literară - nu. Se deprinsese cu solitudinea ca și cu întunericul. Nu i-a lipsit curiozitatea față de oameni, dar - lucru care-l deosebește de majoritatea scriitorilor, actorilor, artiștilor plastici - nu-i plăcea să fie văzut, mai ales în grupurile lor. între motive era, desigur, și teama de a nu deveni subiect de anecdote. Mai mult de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cred, că ambii trăiesc în epoca primului val masiv de biografism și nu sînt încă obișnuiți cu genul. în plus, viața fiecăruia dintre ei avea destule momente încurcate și delicate, pe care n-ar fi vrut să le divulge. Ulterior curiozitatea cercetătorilor n-a mai putut fi îngrădită. Presa a inițiat interviuri cu oamenii de success din toate domeniile, s-au publicat documente și scrisori, memorii și evocări, adică materiale utile alcătuirii biografiilor și monografiilor, lucrări care au devenit o necesitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
activi, dinamici! Un asemenea tip atrage totuși pe sentimentali și pe justițiari; pe cei capabili să vadă nu numai „centrul” (succesul), ci și „marginea” (eșecul). Pînă unde merge înțelegerea și susținerea acestora? De cele mai multe ori comprehensiunea e mai mică decît curiozitatea. Faptul că Bacovia părea o paradigmă a eșecului a mobilizat, din cînd în cînd, e drept, cîteva condeie animate de ceea ce se numește „solidaritate de breaslă”, însă intervențiile lor n-au avut continuitate și n-au reușit să creeze un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întîmplă) și cînd era vorba de actori, instrumentiști, dirijori, oameni de știință. Orașul, în înțelesul de mai sus, se dă în vînt după „străini” și-i înstrăinează de el pe ai săi. în orice biograf se dă o luptă între curiozitate și decență, între voința de a informa despre toate lucrurile privitoare la viața unei personalități și teama de a nu-i leza memoria. Față de această chestiune, două sînt atitudinile care se repetă cel mai des. Le-a pus în evidență
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doua a Festivalului dedicat poetului. Ca redactor-șef al revistei „Ateneu”, aveam obligațiile obișnuite unui organizator, între care și pe aceea de a spune un cuvînt la deschidere. Deși un simplu exercițiu de „vocaliză”, textul conține cîteva fraze privitoare la curiozitățile „turistice” ale unora și altora de atunci față de Bacovia și replica (aci notată sumar) pe care intenționam să le-o dau. Iată-l: „Mîine voi vorbi despre Bacovia. începe Festivalul ce-i poartă numele. în sala fixată pentru deschiderea oficială
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a se arăta în lume? Cred că nu. Publicul îi îndrăgește pe cei impozanți și exersați în trucuri agreabile; pe cel parcă abia ridicat de pe boală îl privește curioasă, dar fără simpatie. Bacovia s-a ferit să fie obiectul curiozității contemporanilor săi și al com pătimirii lor. Decența omului i-a priit operei. Dificultatea fiecărui capitol din Dosarul Bacovia I, a fost aceea de a realiza un continuum de propoziții scurte. Ca să reușești, e nevoie de multă ,,bătătură’’. Coerența viziunii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Poemei în oglindă”, a putut într-un anumit moment să urască oglinzile, nemaivoind să se privească în ele. Argumentul meu era simplu: cînd credem că nu arătăm bine, ne cercetăm și mai asiduu chipul în oglinzi. Se iscă în noi curiozități sau îngrijorări de-a dreptul obsedante. Bolnav, așa trebuie să fi procedat - gîndeam - și Bacovia. Nu bănuiam că exasperarea poate duce la reacții paradoxale, cum a fost, în cazul său, aceea de a acoperi oglinzile, relatată de Agatha. între timp
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu mai aștepta nimic bun de la ele. în plicuri și cartoane, „jurnalul” meu e și „jurnal de atelier”, în sensul strict al cuvîntului, adică printre texte sînt multe bruioane, unele curate, altele acoperite de o ploaie de hașuri. Am avut curiozitatea să văd dacă acestea din urmă meritau un atare tratament. Sînt surprins să găsesc în „pleava” lor „semințe” din care ar fi putut să iasă ceva: fraze (zic eu azi) sugestive, paragrafe rotunjite, pagini bazate pe informații din arhive. Descoperindu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cinci zile înaintea festivității din „Castelul Nababilor”. A stat în casa poetului aproximativ trei ore, notînd la sfîrșit că i-a făcut „mare plăcere”. îl vedea întîia dată pe Bacovia, fapt pentru care l-a privit cu cea mai sinceră curiozitate. Rezultatul: un portret pătrunzător, fizionomic și moral, detaliat, cel mai fidel din această epocă: „în fotografie (fotografiile din „Flacăra”, ilustrații la „interviul” lui Cicerone Theodorescu - n. m.) (ca și în realitate, cum am putut constata mai apoi) G. Bacovia, deși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
muncă silnică, unde a scris o lungă epistolă filosofică iubitului său Bosie, intitulată De Profundis. Procedurile judiciare și publicitatea aferentă au provocat o agitație homofobă fără precedent în toată lumea. Efectele neplăcute ale cazului au inițiat și o nouă eră de curiozitate populară în ceea ce privește diferențele sexuale și devierile de la normele heterosexuale. Unii cronicari răspundeau atacului sau condamnau romanul dând impresia că îl laudă, pretinzând printr-o expresie tipic franțuzească că nu putea fi vorba de începutul unei opere adică nu avea acele
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
decât ca pe o tânără sentimentală sau afectuoasă. Cărțile nu creaseră o lume a himerelor în ale cărei păduri romantice se putea ascunde; dar ele fuseseră, într-o măsură considerabilă, un substitut pentru lipsa de căldură părintească, și îi ațâțaseră curiozitatea față de realitățile eterne ale condiției umane. Fotografie reprezentându-l pe Gide Marguerite era curioasă să afle cine era și, în contextul schimbării ambianței politice europene de după 1929, era curioasă față de viitor. Zilele fără griji de pe bulevardele pariziene deveniseră nopți apăsătoare
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și în destinul unor familii pe mai multe generații (ca în Casa Buddenbrook, 1901) și tot ca ea permanent atent la dimensiunile erotice și tainice ale condiției umane. Anterior, când schița inițierea lui Hadrian în ritualurile secrete din Eleusis, manifestase curiozitate față de modul în care Mann trata magia și ocultul. Acum, la mijlocul anilor '50, după ce publicase cu succes Memoriile lui Hadrian și Electra și, mai recent, în 1956, Pomana lui Alcippus, a ajuns să creadă, parțial sub influența lui Mann, că
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în toată Europa și Mediterana, fugind de autoritățile bisericești care îl persecutau pentru scrierile lui eretice. El mai curând cercetează decât se îndoiește, fiind dispus să-și riște viața pentru a descoperi adevărul care se află dincolo de suprafața tuturor lucrurilor. Curiozitatea lui față de sine este o altă forță motrice, care îl propulsează făcându-l să înainteze necontenit dintr-un loc în altul, așa cum făcuse și creatorul lui, Yourcenar, în anii când avea plăcerea de a călători. Cartea este împărțită în trei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la cea a noutăților să nu abordeze acest domeniu necunoscut, ignorat, neglijat chiar de lumea pe care trebuia s-o evoce, lume a cărei prezență insistentă i-o aminteau atîtea fapte, atîtea texte? Situîndu-se în mod deliberat în afara spațiului oferit curiozității și cercetărilor de "istorie a ideilor", această lucrare a fost concepută și trebuie înțeleasă deci ca o încercare de explorare a unei anumite forme a imaginarului, e vorba de imaginarul politic. Faptul că, de curînd, moda stăpînește o anumită terminologie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acestui volum nu sînt, în cazul de față, deloc întîmplătoare. Deși au fost citite la date diferite, și pot să apară deja cam învechite, amîndouă se află la originea acestei cărți. Ele au dat primul impuls, au trezit o nouă curiozitate, au incitat la un nou tip de cercetare. Pentru concilierea, combinarea și, poate, și pentru corectarea uneia prin cealaltă, a plasticității poetice a lui Bachelard și a rigorii analitice a lui Lévi-Strauss, a restituirii metodice a construcției logice, ambiția a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor săi din lumea de pucioasă a Infernului, Prințul întunericului rămîne el însuși eroul privilegiat al unei literaturi abundente 15. El continuă să inspke spaimă, fascinație sau măcar o curiozitate ciudată. Numărul admiratorilor săi e încă destul de mare pentru a permite la tot felul de escroci să fie deosebit de prolifici și atrăgători în mistificările lor. Dincolo totuși de aceste fabulații grosolane, putem spune că tocmai în domeniul incert și instabil
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
când „puternic și amenințător, făcându-i pe toți să tresară de teamă”, când un glas „schimbat și necunoscut”, fals, ironic. Victor Bălosu, voiajorul, are un glas „spălat”, Țugurlan - un glas „neprietenos și străin”, Guica - spioana satului - are unul înecat de curiozitate și plăcere. Cuvântul exprimă o relație, glasul marchează natura acestei relații. Boțoghină, țăranul bolnav, nevoit să-și vândă o parte din pământ, discută cu Tudor Bălosu și cu fiul acestuia, Victor, într-un chip care indică o înstrăinare totală: „Fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
o întîlnire, surpriza unui secret, vizita unui apartament, pătrunderea într-un loc necunoscut, plimbarea, pauza, momentul de destindere, privitul de la fereastră, urcatul pe un loc înalt, amenajarea unui local sau a unui decor etc.; d) motivații psihologice ca: distracția, pedanteria, curiozitatea, interesul, plăcerea estetică, volubilitatea, lipsa de ocupație, privirea mașinală, fascinația etc. Toate aceste teme reprezintă deci doar semne demarcative, mărci introductive ale descrierilor și constituie o tematică vidă determinată, în esență, de seria de postulate aparținînd autorului (veridicitate etc.) a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cerințele de atunci ale societății, de necesitatea pregătirii unui om capabil să conducă industria și să participe la guvernarea imperiului. Unor obiective noi și unui conținut nou le corespundeau noi modalități de instruire: se învăța prin activitate, pornindu-se de la curiozitatea și interesele copiilor. Ideile pe care își întemeia C. Reddie activitatea practică nu erau cu totul noi; unele fuseseră exprimate de J. Locke și H. Spencer, altele, de J.-J. Rousseau. Mai ales ideile acestuia din urmă erau valorificate: organizarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
învețe. Tocmai pentru că trebuie să învețe, să dobîndească experiență, omul are copilăria cea mai îndelungată; în timpul acesteia el învață să-și readapteze activitatea la noi condiții. Capacitatea de învățare nu trebuie să dispară odată cu copilăria. Adultul trebuie să-și păstreze curiozitatea naturală, reacția imparțială, franchețea gîndirii specifice copilului. În concepția pedagogului american, cultivarea capacitații de a învăța, de a forma deprinderi, de a readapta activitatea la noi condiții, poartă numele de creștere. Acțiunea prin care se oferă condițiile care asigură cultivarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
activează la întîmplare, ci în limitele permise de materialul ce i se oferă; libertatea sa nu este așadar absolută, ci limitată, copilul supunîndu-se involuntar unei discipline anume. Chiar în aceste limite se realizează totuși o educație care favorizează activitatea. De îndată ce curiozitatea copilului se oprește asupra unui subiect, educatoarea se retrage, iar acesta își alege singur materialele și operează cu ele, atît timp cît îi place, fără a fi întrerupt. Există însă o condiție: fiecare material poate fi utilizat numai pentru activitatea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Educației funcționale consideră că învățămîntul devine atractiv dacă educatorul ține seama de pornirile naturale ale copilului, sau cu o expresie a lui Claparède, ce ne amintește de J. Dewey dacă facem din instinctele copilului aliați. Un astfel de instinct este curiozitatea. Ca și J. Dewey, pedagogul elvețian și-a manifestat insatisfacția față de o instrucție separată de acțiune. Însăși natura copilului cere ca instrucția să se realizeze prin activitatea manuală. Calea educației funcționale o arată copilul; de aici necesitatea unei cît mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spontaneității și se pune accentul pe "formare" (20, p. 285). În aceste condiții educația este mai mult un proces de autoeducație, proces stimulat de interese, înțelese de Narly ca "porniri interioare" către bunurile culturale (20, p. 286), ca "instincte ale curiozității". Treptat, în procesul educației, unele interese devin din mijloc, scop; copilul își simte chemarea către un anumit tip de activitate, în care spontaneitatea și capacitatea sa creatoare se manifestă la maximum. Această convergență a puterilor omului spre anumite manifestări în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]