9,135 matches
-
nu va mai fi pentru mine decât un nume - cinci literuțe simbolizând o persoană care încetase să mai existe. A doua zi, marți, am prânzit singur. În după-amiaza aceea, Tom era în Manhattan cu Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tulburat ca să mai adauge altceva. Nu pricepem nimic. În afară de faptul că trebuie să plecăm imediat din Vermont, nu pricepem nimic. Îi achit lui Stanley ceea ce îi datorăm. În timp ce semnez cecul cu o mână tremurândă, îi spun că partenerul nostru a decedat și că nu vom mai putea cumpăra casa. Stanley ridică din umeri. Am știut că nu e ceva serios, zice el. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a făcut plăcere discuția. Tom îi întinde o bucată de hârtie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
instrucțiuni să fie incinerat, dar nu precizase unde și în ce fel trebuia împrăștiată cenușa. După o lungă discuție, am convenit să o facem într-o zonă împădurită din Prospect Park. Conform legilor în vigoare la New York, răspândirea cenușii persoanelor decedate în locuri publice este interzisă, dar ne-am gândit că, dacă ne ascundeam într-un loc retras și necirculat, n-o să ne vadă nimeni. Nota de plată pentru incinerarea trupului lui Harry și pentru depozitarea rămășițelor într-o cutie metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
schimbe subiectul și profitând de ocazie că profesoara îl cunoștea și pe celălalt fost prieten al lui, a mutat discuția în altă direcție. Îl mai țineți minte pe Ignat Vasile? Erați colegi? N-am mai auzit nimic despre el. A decedat joi. In seara aceasta voi afla mai multe. Vreau să-l mai văd odată, înainte de a-l duce pe ultimul drum. Mâine îl înmormântează. Nu se poate! exclamă ea. Așa de tânăr să moară? Nu-mi vine să cred! Vreun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care în final se dovedi a fi chiar Mioara, nepoata lui. Până la urmă totul s-a clarificat. Ce s-a întâmplat pe scurt. În urma unui previzibil accident, mama ei, doamna Claudia, vara lui Bidaru, de care era legat sufletește, a decedat. Având în fața ochilor imaginea familiei sale în ansamblul ei și făcând un bilanț retrospectiv a necazurilor prin care a trecut ruda sa, Bidaru nu-și putea imagina, cum poate o ființă umană să supraviețuiască după asemenea încercări succesive ale sorții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
splendoarea un bărbat în vârstă, îmbrăcat modest, cu un costum maro, nu prea nou, cu vestă și pălărie de aceeași culoare cu costumul și care se dovedi a fi, intr-adevăr, fostul director coordonator al școlii, protectorul și mentorul său, decedat cu mai mulți ani în urmă. Acesta își continuă calm, puțin ironic, avertismentul, cu un accent specific moldovenesc, ce-i amintea lui Bidaru de ziua când, cu aceeași voce blajină, rosti celebra sentință, care-l catapultă pentru mulți ani într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cazați câteva zile la "Flora", după care, cu avionul... Ce vei face acolo; ai rude, la cine vei locui? Bineînțeles, deocamdată la fratele tatălui meu. Din câte cunosc personal, am primit o moștenire de la celălalt frate cu tata care a decedat cu vreo câteva luni în urmă. Un restaurant, nu prea mare dar rentabil, o casă cu grădină într-un cartier ceva mai de doamne ajută al orașului și ceva bani depuși la bancă pe numele meu. Am înțeles că rudele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la spital. Atâta știu. Mai știu că, la înmormântarea lui,a participat întregul oraș, al cărui întreținător era. Au plâns toți cei care au luat parte la ceremonie. Păi, da, au plâns, că atâta le mai rămăsese, de la mesia lor, decedată dintr-o infimă neatenție. Casca de protecție În suburbia Bâta, a municipiului Lotca, trăiau oameni relativ bogați,și foarte harnici.Până când li s-au dezvoltat livezile și viile erau și foarte pașnici. Se ocupau cu creșterea vitelor și a oilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
auzit, exprimându-se clar, cineva. Amețit cum era, din cauza loviturii pe care copacul de pe marginea șoselei o primise, din partea microbuzului, în capul său începură să se amestece, toate. Numai că, nu realiza ce se întâmplase. Mai înțelese că mătușa era decedată, că unii copii erau răniți, cei mai grav fiind expediați, cu elicopterul, către București, iar alții, fiind urcați în ambulanțele, care, tocmai se îndepărtau de locul accidentului, cu direcția spitalului din Vâlcea. Mai desluși, din frânturile discuțiilor celor dimprejur: cauza
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mea. — Iggy, am auzit o voce șoptită, printre smiorcăielile viorii. Am ridicat ochii, căscându-i imediat cât două ceșcuțe de cafea. Era Vasea, Îmbrăcat Într-un palton mai vechi ca reumatismul, cu o căciulă care părea făcută dintr-o veveriță decedată În timpul unui incendiu. Jurai că se Întorsese pe jos de la Borodino . Mi-a făcut semn să tac și s-a așezat lângă mine. — Vasea, ce-i cu tine aici? am Întrebat În șoaptă. — Iggy, trebuie să te Întorci, a spus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
slujba. Ne-am dus lângă ei și am vrut să vedem la ce se uitau cu atâta atenție. Erau trei și din când În când Îi apuca Închinatul, lucru rar la gropari. Dezgropaseră oasele unor bunici ai celor morți, oameni decedați la rându-le cu douăzeci, treizeci de ani Înainte. Oasele fuseseră duse În fața bisericii pentru a li se face slujba de pomenire. Și, cum așteptau ei acolo liniștiți, cei trei gropari mai descoperiseră ceva pe fundul uneia din gropi. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
plumb Baia Spriei. Munca grea și regimul de exterminare l-au doborât. Va căpăta aici T.B.C. pulmonar și va fi trimis iarăși la Aiud. Aici, fără tratament medical și ținut într-un regim de exterminare, fără aer, Toma Bontaș va deceda în anul 1952 și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul deținuților. Țintuit într-o celulă oblonită cu jaluzele, fără lumină, fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de mâna unui prieten.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Dar minciuna și răutatea forfotesc în apele lor. Cortegiul de suferințe și bârfe pentru legionari nu s-a încheiat. Astfel, o doamnă, soție de fost prim-ministru și președinte de partid, ea însăși decedată în închisoare, le spunea legionarilor cu care a venit acolo în contact: noi vom ieși de aici, dar voi aici veți rămâne în continuare, însă vă vom acorda un regim mai uman: pachete, corespondență, vorbitor. Același lucru, cu aceleași cuvinte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
numele Cociocoaiei, ca să nu facă Petruță scandal. Dar la un an-doi Sofronie a dat colțul și Cociocoaia a mai stat vreun an de zile cu copiii lui Sofronie de ochii lumii, că acesta avea copii de la nevasta lui dintâi care decedase. Așa i-a dat lui Petruță pământul din Papuc. Cociocoaia și-a cumpărat grădină peste drum de Agripina de la Tinău și și-a făcut casă, să aibă și ea la vremea de apoi. Însă, astâmpăr nu a avut această femeie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
am văzut-o, În afară de cea cauzată de pierderea de sânge, care nu-i prea rea, a fost din cauza gripei spaniole. Înainte să mori te Îneci În muci, nu poți respira, și iată și cum Îți dai seama dacă pacientul a decedat: la sfârșit redevine copil mic, chiar dacă Își păstrează forța de bărbat, și umple așternuturile, ca pe un scutec uriaș, cu o vastă, ulimă, galbenă cataractă care continuă să curgă și să picure și după ce el s-a dus. Așa că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era „o mare adoratoare și folositoare a toaletelor, a mascaradelor dans uril or, toaletelor de lux, garderoba ei conținând peste 30.000 de r ochi iʺ... Ecaterina a II-a, cea care și-a ucis bărbatul dar l-a scos decedat din cauze hemoroidale, nu și a potolit niciodată pofta pentru cuceriri de noi teritorii străine, dar nici plăcerile per sona le, prin patul ei i-a trecut pe toți bărbații capabili să o satisfa că... Și dacă Mihai Lomonosov, savantul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Codr eanu ..., cel care a urmat filosofia, s a remarcat la Radio Iași, a ajuns profesor universitar și autor de cărți, nu-i altul decât fratele colegului meu de bancă de la Liceul „Codreanu” - Constantin Șoitu, inginer agronom îndrăgostit de pământ, decedat în primăvara anului 2008. Cu mulți ani în urmă, probabil la absolvirea liceului, Laurențiu Șoitu mă consulta dacă e bine să devină ziarist la „Steagul roșu” Bîrlad... Mihai Cuțui care „trăiește” încă printre profesorii din Bârlad (p.73), mie mi-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ionesi (Ceh an) este coautoare. * Profesoara emerită Bica Ionesi (născută Cehan ) la cabinetul său de lucru, unde, de la ieșirea forțată la pens ie, n-a lipsit o singură zi! Pe peretele din spate se zărește portretul so țulu i său (decedat), fost membru al Academiei Române. Istoria limbii române - aducerea acasă a lexicului înstrăinat (Publicat în revista „Elanul” nr.74/aprilie 2 008.) Interviu cu Mihai Lozbă, pe marginea lucrării Romanitatea orientală în perspectivă eminesci ană (Editura PIM, Iași 2008, 197 pagini
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cel mai prețios dar al omului este viața trăită fru mos și demn.” Mă reîntorc, deci, în timp la ziua de 12 mart ie 1 916, când autorul „...a venit pe lume, bătând la porțil e vi eții.” Tatăl său, decedat la vârsta de 94 ani (!) fusese luptător în dramaticii ani 1913 și 1916 1918. El intuise că singurul drum în viață al fiului său era „prin carte, prin școală”. Deci, în 1928 Alexandru devenea elev al Școlii normale din Bârlad
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
F Nu. Soră. P Păi, fiind și soră, ar trebui, obligatoriu, să știți. F Fără acte nu pot chiar dacă vreau să știu. Dar dacă aș avea un act, alta ar fi situația. P Și nu aveți? F Nu P. Da’ decedatu’? F. Nici. P. Aha... Și asta vă demobilizează? F. Da. P. Explicabil. Poftim o legitimație. V-ați revenit? F. Da. P. Atunci s-o luăm de la capăt. Numele... F. Calache. P. Lache cu un singur ce. Bonn. Lache și mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
știe ce-i ăla un stâlp!...Ce fel de stâlp?! F. Electric. P. Aha. S-o fi electrocutat. F Nu, domnule Polițist, că mai era unul cu el care acum nu mai e. P. Au fost doi stâlpi? F Stâlpi nu, decedați da. Și unul a fugit cu ceva strălucitor în mână. P. O lanternă? F Nu. P. O sticlă de wisky? F. Nu. P. Nu ? F. Da. P. Aha...Acum totul se luminează. F. Da, că s-a făcut ziuă. Ei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
America, pe când citirea electronică a voturilor se făcea foarte manual, domnul Smith K.Kampel, un nenorocit cerșetor adus în patima beției prin consum exagerat de wisky de proastă calitate, a fost chemat la urne. Aici, în fața urnelor unchiului și mătușei decedați prin infarct de mașină i s-a comunicat că s-a procopsit cu două distilerii, șase exploatări petrolifere și o mină de aur. Din acel moment, înțelegând valoarea urnei în destinul personal, domnul Smith a fost nelipsit în campaniile electorale
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-i rup lambouri de piele cu dinții, omul s-a dat un pas Înapoi, și am ieșit fără să văd pe unde calc, am călcat Într-un impresionant căcat de om. Gata. Am văzut chipul celor două Gorgone, a treia decedase la radio, cum spuneam, și-n anii următori am murit conform legendei, transformat Într-o umbră Încîntată că Gorki s-a sinucis și enervat că Gorbaciov a venit prea tîrziu sau prea devreme, dînd drumul din casele de toleranță oligofrenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
biografiilor literare străine. De unde răzbate mereu o sfîșietoare precizare: În anul x, autorul a renunțat la meseria y și s-a dedicat În Întregime literaturii. E valabilă și pentru noi, cu diferența că sublinierea-n italice trebuie Înlocuită cu a decedat, și pirogravată sub poză. INTERVIU Iolanda Malamen: Nu te „sperie” faptul de-a nu fi avut eșecuri? R.P. Ceea ce mă sperie cu adevărat este moartea. Deși am văzut În oraș zilele trecute niște sicrie splendide, În formă de X, rabatabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
declarațiile martorilor, copia după Ordinul la Raport, și copia ordinului înmânat de agent după eveniment, pe care era specificată data și ora primirii. Ceilalți ofițeri prezentaseră actele întocmite la Postul de jandarmi din Răchiteni, care specificau împrejurările în care le decedaseră subordonații, și declarațiile soldaților. Așteptară îngrijorați, în ciuda evidențelor, timp de o oră. Când apăru magistratul, erau deja resemnați. Își doreau să se termine odată totul, indiferent cum! - Domnilor, veți da câte o nouă declarație scrisă despre desfășurarea evenimentelor, și puteți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]