9,951 matches
-
și și-a aprins o țigară. - E mai bine să ne vedem așa, singuri. ZÎmbetul lui avea ceva ambiguu sexual. - Nick nu e deloc un tip OK, a continuat Doolie. S-a ridicat și mi-a dat patru dolari. - Te deranjează dacă „decolez” aici? a-ntrebat, scoțîndu-și sacoul. Nu mai auzisem expresia asta la nimeni. O clipă, cu mintea razna, am crezut că-mi face avansuri. Și-a aruncat sacoul pe canapea și și-a suflecat mînecile. I-am adus două capsule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Louis era un hoț relativ cumsecade și avea În general un renume bun. CÎnd cerea pe datorie ceea ce se-ntîmpla rar se achita Întotdeauna-n ziua următoare. CÎteodată apărea cu un ceas sau un costum În loc de bani lichizi, ceea ce nu mă deranja. M-am ales cu un ceas de cincizeci de dolari pentru cinci capsule. Să vinzi droguri e un stres continuu. Mai devreme sau mai tîrziu te ia „febra gărzii” și toată lumea arată a gabor. În metrou ți se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
comandat două beri și el a continuat să-mi spună cum era el obișnuit să Întoarcă oferta. CÎnd au sosit berile, a zis: - Să găsim o masă unde să putem discuta despre situația omenirii și sensul vieții fără să fim deranjați. Ne-am dus cu paharele la o masă. Îmi pregăteam o scuză ca să pot pleca. Tipul a zis brusc: - Acum, de pildă, știu că ești interesat de droguri. - De unde știi? am Întrebat. - Știu, a zis, zîmbind. Știu că ești pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
știu“. (Didina locuia într-a doua casă.) Începu să-și înțeleagă greșeala și, adresându-se către agentul civil, zise: „Stai aici până revin“. Iar eu, foarte liniștită: „Domnule Oberpolizeimeister, o poliție bine informată știe în ce casă intră și nu deranjează degeaba o doamnă la ora aceasta.“ Din roșu se făcu vânăt și ieși din casă, ordonând agentului să stea cu mine în odaie până se va întoarce. Nu reveni însă, ci trimise pe al doilea agent să ridice pe cel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de nesiguranță, încât îmi era neplăcută. Peste puține luni era al treilea parastas. Nu mă dusei cu familia în ajun, preferând să rămân pe ziua de duminică. După serviciu și dejun, o căutai în bufet și o întrebai de aș deranja rămânând până a doua zi, 24 noiembrie, aniversarea morții lui Ionel, odaia mea fiind liberă și eu abia sosită. Se întoarse spre mine și îmi zise cu voce tare: „Nu numai că m-ai deranja, dar te rog chiar azi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și o întrebai de aș deranja rămânând până a doua zi, 24 noiembrie, aniversarea morții lui Ionel, odaia mea fiind liberă și eu abia sosită. Se întoarse spre mine și îmi zise cu voce tare: „Nu numai că m-ai deranja, dar te rog chiar azi să nu pleci diseară, ci acum la 2, cu trenul invitaților, căci aici rămân Duca, Fotino și Săveanu până diseară la nouă și m-ai jena, având de vorbă cu ei“. Abia putui să mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în „anexe”, care erau situate la vreo cinci case mai la deal de motel. Eu, Dușan, Dulmin, Dascălu, Culiniac, Nea Munteanu, Măric și Onuță am fost cazați la „anexe”. Deși, din anumite puncte de vedere, eram nefavorizați, nu ne-a deranjat deoarece am scăpat într-un fel de „lecțiile maestrului”, de indicațiile prețioase, care la final se întorceau tot împotriva noastră. Mai neplăcute au fost plimbările prin ploaie la orele de masă. La masă, ne întâlneam cu toții, discuțiile se prelungeau la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Dascălu. Deși avea băutură din belșug, oferea cu zgârcenie și numai sortimentul nedorit. Timpul a fost mai mult nefavorabil, era toamnă cu ploi frecvente, am muncit mult și bine, chiar am făcut schimb de lucrări între noi, ceea ce l-a deranjat pe Mișu. Într-una din duminici, la restaurantul motelului a avut loc o nuntă de pemi, la care am participat și noi, chiar am dansat și am reușit, împreună cu Dascălu și cu Măric să-l determinăm pe Mișu să ne
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
iscat discuții mai mult sau mai puțin principiale ceea ce a dus la plecarea acestuia din tabără. Plecarea lui Iftinchi din tabără, deși se înserase și era puțin probabil să mai găsească un mijloc de transport până la Reșița, nu l-a deranjat câtuși de puțin pe Mișu, dimpotrivă, parcă era eliberat de o povară. Pe cărări de munte la Gărâna Expoziția care a urmat taberei de creație nu a adus nimic nou. Ca de obicei Mișu și-a însușit toate meritele și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sala care fusese cândva restaurantul cabanei, formându-se o mică expoziție a taberei. De acest moment eram înștiințat cu mult înainte de plecarea de la Iași. Exact cum îmi spusese Boancă, Vintilă își începuse pledoaria și a-și impune propriul stil. Îl deranja că nu făcusem țigla la acoperișul cabanei, că norii se fac într-un anumit fel și că orice spațiu liber, cum ar fi pavajul, ar fi bine dacă l-aș umple cu diferite puncte. Îl priveam tăcut cum îmi tot
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
au fost doctorii Ciucă, Slătineanu, Cantacuzino, Cornelson, Ungureanu și Teodorovici. M-a furat stiloul, firesc, explicabil când subiectul este minunea de om care a fost profesorul Zamfir, care, discret cum a trăit, a plecat tot discret, parcă jenat că va deranja pe cei din jurul său în lunecarea lentă de dincolo de lume. MIHAI DUCA (1920-2003) Foarte grea încercarea aceea de a descrie, într-un spațiu limitat, o personalitate atât de complexă, de o vitalitate rară, de o recunoscută distincție și luminozitate inefabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-i târziu joi, parc așa zisesem. Nu, dom’ Bănulescu, e foarte bine și joi, vineri dimineață am ședință de sumar, pot preda totul la termen, e foarte bine. Atunci rămâne pe joi seara, doar urcă, nu stă mult, nu mă deranjează. Stă cât să-mi dea textele și să le mai vedem o dată amândoi, și răspunsurile la interviu, poate mai scurtez întrebările, unele sunt cam lungi. Bineînțeles, le scurtez, le și reformulez în funcție de răspunsuri, le-am făcut numai pentru orientare, le
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atât pe făuritori cât și chipurile care îi împodobeau casa, odaia de lucru. Altfel, nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau o îngrămădire și neorânduială, „o ordine” care nu-l deranja. Din contra, masa lui parcă îl inspira. Îi făcea bine. Domnul doctor a poruncit menajerei să-i lase masa așa, să nu-i amestece hârtiile, că-i fuge ordinea! râdea Doamna cu musafirii care, se vede, acceptau glumele sau poate
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
lui Livius. Livius păstrează mituri și legende pe care mărturisește că nu le crede, dar Bruni anunță din capul locului că în ceea ce privește înființarea Florenței, el va respinge "unele convingeri comune bazate pe credințe mitice" și că nici măcar nu se va deranja să le repete 17. Discursurile lui Livius au avut tendința unor simple exerciții oratorice, pe când Bruni, câteodată pe baza unor documente reale, a explicat cauzele lucrurilor. Bruni de asemenea a investigat sursele lui Livius. Decât să urmeze un scriitor pentru
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
rolul cadavrului din debara", fără a-l neglija pe Neagu Djuvara, cu "sfatul de a nu mai fi retipărită" proza politică a poetului, sau pe Andrei Pleșu, venind cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări ale zeloșilor idolatri, oprindu-se și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în perioada anilor socialismului, când regimul comunist a făcut din România un satelit al Moscovei, Doina lui Eminescu fiind trecută în rândul operelor interzise circulației, pentru că acuzațiile contra muscalilor și a veneticilor, în general exprimând, în fond, un adevăr indubitabil deranjau sensibilitatea națională rusă și nu doar. Semnificativ este faptul că două poezii ale scriitorului clasic ucrainean Taras Șevcenko, Caterina și Stă în satul Subotov, în care imaginea muscalilor este la fel de blamată, nu au fost interzise în volumele de opere ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și jucători ? O.H.: Nu am nicio relație tensionată cu nimeni. Pe mine mă interesează ca atunci când un jucător primește o sarcină de rezolvat s-o rezolve. Sigur că în momentul în care se iese în afara tacticii de joc, asta deranjează. Sunt și eu un om ca toți oamenii și mă supăr din cauza asta. Eu nici azi nu le-am cerut decât să facă ceea ce știau foarte bine, nimic altceva. 6 APRILIE Humberto Gomes: “Publicul băcăuan a dat dovadă de fair-play
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ușa autocarului, unde a declarat: “A fost un meci încins, cu mari ambiții de ambele părți. Văd că e o surpriză mare aici ca echipele adverse să-și apere șansele și mă surprinde lucrul ăsta. Nu știu de ce ar putea deranja pe cineva că ne apărăm corect șansele, avem și 265 noi obiectivele noastre și cred că putem ajunge în partea superioară a clasamentului. Chiar a fost surpriză pentru mine răbufnirea nervoasă a adversarilor de la sfârșitul jocului. Probabil că e o
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
grosime, cu mult mai viguroși decât confrații lor de la Iași. Unii, ca să mă exprim mai plastic, Înfloreau, adică Își formaseră sporogonul, capsula cu spori; din nou, la Iași n’am prea văzut așa ceva. Cu greu m’am Îndurat să-i deranjez puțin, pentru a vedea ce e sub ei, dar n’am fost dezamăgit; cele spuse de mine Într’un capitol anterior se confirmau din plin, anume câțiva milimetri dintr’un primordiu de sol, care umplea locul excavat de mușchi. Sarcina
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu-i altceva decât un polimer al glucozei, zahăr fermentescibil. Și, dacă socotim și grâul care, și În alți ani decât acum va fi mult dar cu metehne, precum greutatea hectolitrică de care se face atâta caz, dar care nu deranjează fermentația... Deci problema se transferă pe tărâmul tehnologic. Altă problemă e că multe țări, În special industrializate, nu pot face acest lucru: Germania de pildă, Își poate asigura combustibilul necesar numai cultivând jumătate din Întreaga sa suprafață, nu doar cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
succesul naturii. Evident, dacă dorim să evităm un astfel de deznodământ, nu e nevoie neapărat să blocăm acea invazie, căci a te opune naturii e o cauză pierdută din start, ci chiar să stimulăm invazia, dar prin specii care nu deranjează. E o atitudine ceva mai inteligentă sau, dacă vreți, negentropică. Un exemplu Îl avem În Iași: ciorile care invadaseră Piața Unirii au dispărut de acolo prin anii ’60, atunci când a fost stimulată, prin adăpost și hrană, popularea cu porumbei. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iar Viața, pentru perpetuare și evoluție, are nevoie de diversitate, cât și ca sărăcire a genofondului biosferei, a biodiversității. E drept, În decursul timpului, la noi au poposit plante care sunt astăzi mai mult decât folositoare și, mai ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută de hectare cu sută de hectare, neagresând stabilirea echilibrului În ecosistemele În care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acvatice etc.; o poluare mai ocultată deci. Cât despre atomocentrale, poluarea lor e Încă mai ocultată, căci se manifestă doar accidental, deci imprevizibil. Deci, ce-ar trebui făcut? Să semănăm pe maluri stuf? Nicidecum. Vine el singur, dacă nu-l deranjăm cu agricultura dusă până la firul apei. Deci să Împiedicăm accesul tehnologiei În ceeea ce trebuie să devină o luncă, plantând arbori, adică făcând ceva oarecum invers decât a făcut altundeva natura, dar cu aceeași finalitate. După ce stuful Își va lua
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
paranteza. Ca și alte heterotrofe, ciupercile trăiesc folosind energia chimică oferită de autotrofe, plantele adevărate, indiferent dacă aceasta se cheamă humusul din sol, frunzarul putred ori biomasa, lemnul arborilor, neavând ce face cu energia solară; mai mult, această energie le deranjează. Ca și animalele, ele trebuie să scape de o energie care nu ar face altceva decât să le mărească excesiv temperatura. De altfel, majoritatea vieții ciupercii se petrece la Întuneric, În sol, sub frunzar ori În adâncul lemnului, ca o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu "predă", ea îl ajută doar pe copil să-și dea seama de materialul din jurul său și de întrebuințarea lui; ocupația și-o alege el singur, educatoarea intervenind numai cînd i se cere și cînd constată că un copil este deranjat de altul. Limitîndu-și activitatea, renunțînd la autoritatea sa, educatoarea asigură condițiile pentru activitatea liberă a copilului. Materialele didactice nu sînt utilizate de educator, ci de copii, după înclinațiile și interesele lor; folosindu-le în modul acesta, aprecia Montessori, copilul își
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]