9,387 matches
-
curioasă ce va spune Eva despre poemele trimise. Poezie și proză, pentru mine e același lucru. Scriind poemele am jubilat „tragic”, pentru că ele au un epos venind chiar din trauma vieții mele, nefiind totuși niciodată biografie. Mi-am luat, din disperare, libertatea de a ști mai mult decât viața. Cel puțin prin libertatea imaginației sau a destrămării într-o stare de spirit „dureros de dulce”. Eposul în poeme e esențial, de la începutul lumii, integrat ca parte a memoriei care e timp
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai ales culorile ei, despre orientarea într-o altă zonă în care totul, deși pare cunoscut, e îngrozitor de nou și demn de contemplat. Agneta (Pleijel) a venit la mine. S-a schimbat deodată, nu mai suferă. Acum se pare că disperarea a trecut la soțul ei, de care nu s-a despărțit încă. Ciudat animal, feroce, e iubirea dintre ființe! Totul pare minciună în iubire, minciună cu străfulgerări de adevăr, de trăire „ireală”, de intensă viață pe care nimic altceva n-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au târșâit mobile, iar caloriferul a făcut zgomote. Ca și cum mai mulți demoni s-ar fi strâns ca să mă tortureze cu „concertul” lor. Există și zile bune - dacă nu cazi în disperare prea adânc, definitiv. Trebuie să nu uit că lucrul cel mai prețios este să ierți în loc să te răzbuni pentru că ai fost împiedicată să dormi noaptea. Iertarea te înalță și se pare că e cea mai puternică dintre puteri, sinonimă cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a primit viață de la mine, se mișcă, face ochi, mâini și picioare, dansează și chiar zboară: există! Revăzut filmul lui Bergman, „Nattvardsgästerna” (invitații la altar, la împărtășanie), drama unui preot care, după moartea soției iubite, se simte sărac, încolțit de disperare, fără puterea de a iubi și a da din acest plin al său și altora. Totul i se pare „eșec” pentru că pierduse „sursa” iubirii, prin moartea unei singure ființe, soția. O femeie simplă îl iubește, dar el o respinge brutal
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare că mă dusesem cu colegii scriitori în acel loc care pentru mine trebuia mereu să rămână un memento pentru tot ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
superior din Franța. Am trăit pe viu drama națională a României care și-a asasinat inteligența în multe feluri, extrem de ingenioase. La întoarcere, plimbare pe străzile Parisului, unde se arată lumea bolnavă a drogaților, drama exilaților din fostele colonii franceze, disperare și speranță strangulată de imposibilitatea de a se adapta unei culturi profund străine. Ziua plecării, zi cu o ploaie deasă, lăsând urme pe asfalt și pe haine. Orașul poluat, pe care ploaia și vântul încearcă în zadar să-l purifice
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din când în când ca să-l văd pe René. Totuși, René încerca mereu să-mi telefoneze și să-mi scrie, asigurându-mă că va găsi o soluție să mă scoată din infern. Astfel, eu însămi m-am liniștit, renunțând la disperare, imaginându-mă într-o poveste palpitantă din O mie și una de nopți, varianta Mardrus! Că irealul va irumpe în viața mea brusc, exact ca în povești, pentru că există o invizibilă protecție pentru cel care iubește. Scrisorile lui René erau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult îmi lipsești! Cât de mult am nevoie de tine: hic et nunc! În ultimele zile te-am visat de mai multe ori - erau vise obscure și de nedescifrat: multe elemente îmi lipsesc. Sunt disperat, cum ar spune Leo Ferré „disperarea e o formă superioară a criticii”. A început să ningă, și Stockholmul nu mi-a părut niciodată mai curat ca acum. Ceva îmi spune că vom traversa o iarnă aspră! Aștept cu nerăbdare convorbirea telefonică cu tine. Mi se spune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
știu că Rațiunea va triumfa. Cum spunea cineva: „Inima are rațiunile ei pe care Rațiunea le ignoră.” E adevărat că ți-am scris puțin în ultimul timp. Asta din cauză că am avut foarte mult de lucru, multă tristețe și o anume disperare. Dar ești mereu prezentă în mine prin absența ta. Cu cât ești mai absentă, cu atât mai prezentă în mine. Te iubesc și te aștept: vom face lucruri mari împreună: fii sigură de asta! Te îmbrățișez foarte, foarte tare și-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
carte de memoriidocument despre durerile simple dar adânci ale populației de pe ambele maluri ale războiului, de pe ambele maluri ale sărăciei, de pe nenumăratele maluri ale viețuirilor. În acest context biografia familiei de învățători Constantin și Steluța Brumă prezintă atât cronicizarea disperării ( două refugii falimentare pentru starea lor materială), deschiderea generoasă a educatorilor spre lumea eteroglotă fără nici o reținere social-politică dar și drama satului interbelic din ținuturile sud-estice ale României, mereu supuse presiunilor de interes geo-politic. Cu dragoste și respect fiul scriitor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Bucovina. Că atâția refugiați, unii locuitori de generații într-un teritoriu străromân dar primitor și darnic pentru atâtea etnii, aleseseră refugiul, în sine țara speranțelor necomunisteă Nimic, nimic. Totul se reducea la profit de afaceri, cadouri. Abia în octombrie din disperare dar și lehamite am ajuns și la comandantul sovietic al căii ferate. - De ce să vă dau tocmai eu un vagon? - Fiindcă sunt și eu, ca și dumneavoastră, ofițer. Lupt și încă mai am de luptat pe front. - Împotriva noastră. - Am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în clapa lemnului. Un minut-trei. Afară mașina, aceeași mașină sau una asemănătoare cu cele care, sub perdeaua nopții se opreau în porți stârnind disperarea. - De ce nu răspunzi la chemările partidului? - Am avut ore la școală. - Ce ore, tovarășe? Noi suntem școala. - Da, dar nu școala de la care îmi îmi câștig pâinea. - Greșești. Pâinea ți-o dăm noi, partidul! Iar partidul te obligă să intri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de sărăcie, cu toate că bieții țărani își făcuseră lucrările de întreținere a culturilor. Doar prin locurile unde se iriga avea să se facă porumb. O ploaie scurtă, cu piatră, venită ca din senin, a distrus și bruma de recoltă irigată spre disperarea tuturor. Secretarul Țăpoi într-una din zilele în care a poposit la primărie ne-a spus mai în glumă, mai în serios: Măi, tovarăși, ați auzit de icoana aceea de la Poeni, care aduce ploaia? N-am auzit, i-am răspuns
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primăriță. Ore în șir, fără a-mi permite să ies din birou mi-a tot pus aceleași întrebări, notând mereu răspunsurile și spunând într-una că mint și că voi avea necazuri mari dacă nu sunt cooperantă. Ajunsesem aproape la disperare, am început să plâng, nervii îmi cedau. Îi repetam mereu și mereu că nu știu nimic și că îl rog să mă lase în pace. I-am sugerat să meargă să discute cu cei care au reclamat. Îmi era foame
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ulei și zahăr, având grijă să aibă destui bani pentru cele două femei, dar și pentru familia sa. Într-o zi, fiica 140 sa, care tocmai terminase liceul, a fugit în lume cu un șofer brunet din satul învecinat, spre disperarea președintelui. Pe la colțuri se șoptea că fata ar fi gravidă și că iubărețul președinte va fi bunic, ceea ce s-a și întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-au întâlnit cele două amante
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
curge soarta pentru Aromâni... Gogu Padioti (Atena) 24.I.1993 ... din conținutul scrisorii primite se vede interesul vostru pentru Ginta Latină din peninsula Balcanică și care a avut o soartă aspră Împărțită În statele Balcanice fără drepturi. Suntem in pragul disperării contopirii și asimilării În poporul dominant care nu vede cu ochi buni menținerea noastră ca minoritate culturală ... În care se vede o licărire vie și sperăm să obținem și noi drepturi.... După părerea mea să ajutăm toți pe Aromânii din
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
toate aceste rațiuni, pe coperta volumului, am gândit inițial să pun reproducerea unui tablou celebru, "ȚIPĂTUL", al norvegianului Edvard MUNCH, cea mai valoroasă pictură contemporană, licitată recent pentru 120 milioane de dolari, cartea mea reprezentând și ea un țipăt de disperare, de ură, dar și de atenționare și speranță că asemenea vremuri și fapte nu se vor mai repeta! Mi s-a propus de editură și am acceptat o nouă variantă de copertă și aceasta ilustrând, convingător, "vremuri și fapte" pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a unui act făcut În asemenea condițiuni, și oricât de slab ar fi glasul meu, sunt sigur că În aceste priviri el va răzbate dintr-un unghi al țării În altul”. A văzut În discursul regelui un „lung țipăt de disperare prin care se zicea țărei că, părăsită de toți, am fost siliți să ne aruncăm În brațele Rusiei.... De suntem deci sau nu părăsiți nu o putem ști decât după război și țipătul de durere care l-ați aruncat În
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
dorință de umanizare. Aceasta este o dramă sufletească, nu un spital, nu o clinică. Nu prea găsim, de altfel, la Dostoievschi, oameni bolnavi în sensul științific al noțiunii, adică nu ne aflăm în marea psihiatrie; dar ne aflăm în marea disperare, într-o agitație care sugerează o posibilă, nesperată, salvare. S-a scris enorm despre această capodoperă. A fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spune că, de câteva ori, când vede o fată frumoasă, îi bate inima și simte că se sufocă. La Ciric a căscat gura la fetele care se antrenează pentru concursuri internaționale de caiac și canoe. Și, dintr-un fel de disperare, a tot aruncat cu pietre în apă, apucat de ciudă. * Alte după-amieze le-am petrecut sus, la Repedea, de unde se vede panorama albastră a Iașului, unde am aprins și focul. Acolo miroase a pelin, se aude din vale, dinspre Vișan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
afla pe graniță (mai târziu am regăsit-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă "deportare", nu văzuseră o execuție, nici nu fuseseră străpunși de fiorul cântecelor de noapte, cântate pe patru voci, ca o disperare, ca o eternă chemare, neîncetată și nelămurită dorință. * Școala nu mi-a plăcut; încă de la început nu mi-a plăcut. Dar, ceva mai târziu, m-a fascinat Cartea. Se întâmplă adesea ca între Școală și Carte să fie o mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poezie", a decis el, cu autoritatea deținătorului de capital. Când am înțeles că poezia trebuie "făcută" de mine (nu poate fi luată orice poezie pentru că iubita mea, știau toți elevii, era foarte tare la literatură), am simțit un fel de disperare. Am decis atunci să-i cumpărăm o carte de la "Librăria Corpului Didactic", librărie condusă de unchiul lui Panaitescu, fratele tatălui său. Cu inima îndoită, neavând ce face, am fost de acord. Dar la librărie, cărți ursuze, cu aspect didactic, manuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ni s-a spus răstit, că este un ceas de aur, foarte scump, un ceas elvețian, "Longines", cu diamante încrustate, cu o diademă, în jurul capacului interior, capacul superior având gravat, ni s-a explicat, două litere, A.S. Fiindcă negam cu disperare, am fost confruntați încă o dată cu bijutierul care a repetat exact ceea ce afirmasem și noi: că am stat mult, că după ce am plătit elefantul, "ăsta" (adică Panaitescu) i-a făcut cu ochiul "ăstuia" (adică eu), că am avut un comportament ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care știa că era pe masa de lucru, la vedere. Cum amândoi am tăgăduit în continuare, ba chiar cu oarecare aroganță, s-a tocmit un proces verbal, urmând să ne prezentăm, după amiaza, la Poliție. Eram așteptați la ora trei. Disperarea noastră era totală. Cinstea însemna, în acei ani, ceva mult mai important decât astăzi. Un elev hoț era condamnat la disprețul public, nemailuând în seamă exmatricularea, arestarea și procesul. Ezitam, disperați, să semnăm ceva, refuzam chiar orice declarație. "Faceți cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se făcea noaptea. Alteori luam drumul mahalalelor: atunci a început dragostea mea pentru grădinile ascunse după garduri vechi. Am descoperit străzi cu nume ciudate: "Semnului", "Fericirii", "Disperarea de jos" (!!), "Stradela Cublondine" (exact așa!!!) și ne amețeau poveștile pe care le inventam. Târziu am aflat că stradela "Cublondine" era o eroare (foarte ispititoare, dar o eroare de transcriere), de fapt era "strada Amandinei". Când ne întorceam din "aventură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]