9,565 matches
-
4 septembrie 2003 Ascult un album Genesis, Invisible Touch, "vechi de când lumea", după cum îl clasifică Anna. De pe vremea în care eu eram elev la liceu. Brusc mă simt singur și îmbătrânit, un elefant solitar eșuat degeaba în limburile lumii occidentale. Farmecul discret și nostalgic al acestei lumi își găsește explicația în timpul care avansează nemilos sau în faptul că ascultam melodii "noi" de Genesis, piratate în Germania Federală, pe benzi vechi de magnetofon? Rezistam oare griului comunist din jur ? Tot atâtea lucruri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Lavinia A., în trecere prin Geneva, împreună cu soțul ei, inginer. Clasa medie superioară românească, care-și permite acum să întreprindă chiar și călătorii turistice în Occident. I-am făcut curte intens acum câțiva ani, fără succes. Pe deplin conștientă de farmecele sale naturale. Inteligentă, în tinerețe a încercat tot și a cunoscut tot (generația nebună, "cioraniană" a anilor 90, locuind prin ultimele mansarde ale Bucureștiului). Face parte din categoria femeilor care după treizeci și un pic de ani, cu fler și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
inteligenței ironice pentru a combate exasperarea („Cred că domnul Valentin Stan, când s-a născut, a supt de la mama lui laptop, nu lapte“). Iar omul acesta a ajuns în acea etapă a vieții în care franchețea devine parte integrantă a farmecului. În popas pe acoperișul vârstei, Antoaneta Ralian acceptă să-și aducă aminte cum a fost. Dacă nu pentru un volum de memorii, măcar pentru cu riozitatea mereu trează care ne însoțește între bările. RADU PARASCHIVESCU „Numai profesor de joacă n-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Crăciun, personaj notoriu în epocă, decidea elimi narea cuvântului „Crăciun“ din cărți? A.R. Era, bineînțeles, o lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să intre incognito prin biserici și să vadă care dintre funcționarii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în - nu ezit să spun - excepționala traducere a Antoanetei Ralian reprezintă un fapt cultural demn de toată atenția.“ CODRIN LIVIU CUȚITARU, România literară, iunie 2010 „Am înțeles mai târziu, când am cunoscut-o mai bine, de ce mă impresionează Antoaneta Ralian. Farmec, bună creștere, ironie, curaj, căldură, tandrețe, empatie. Toate sunt existente la doamna Ralian.“ OVIDIU ȘIMONCA, din prezentarea făcută la Gala premiilor Uniunii Scriitorilor din România, 2007 „Traducătoarea romanului Spre far de Virginia Woolf, Antoaneta Ralian, a știut să menajeze articulațiile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
OVIDIU ȘIMONCA, din prezentarea făcută la Gala premiilor Uniunii Scriitorilor din România, 2007 „Traducătoarea romanului Spre far de Virginia Woolf, Antoaneta Ralian, a știut să menajeze articulațiile fine ale acestei construcții și să ne ofere, în versiunea ei românească, întreg farmecul acestei simfonii epice.“ NICOLAE BALOTĂ, România literară, octombrie 1972 „Mă tulbură când o întâlnesc întâmplător în fața Uniunii Scriitorilor, când cu grație îmi întinde mâna și mă privește cu ochi mari și pătrunzători, mă tulbură când între noi se află hârtia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalță neîncetat aburul vieții pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare. Caut Sportul și Scânteia, și Contemporanul, și Lumea, la prima oră; spre prânz nu mai au același farmec, le cunosc prea mulți - și mă simt ca un bărbat în serie cu alți o sută în jurul aceleiași femei. Caut Le Monde-ul de la gară până la Piața Palatului și mor dacă l-am pierdut, ca după o întâlnire ratată într-un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn - totul fără gălăgie, ca prin farmec. Începusem chiar să bănuiesc că bunica ne repartiza de colo-colo prin casa cea lungă pentru că avea nevoie de cineva care s-o facă frumoasă așa, pe bucăți. Nici un soi de criză domestică nu era prea mare pentru mama, indiferent că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cineva îi reproșează că povestirea în care sora lui mănîncă găinaț e o reminiscență din Márquez, autorul protes tează : păi, sora lui chiar mînca, independent de Remedios, găinaț cînd era mică ! Cu excepția lui Nicolae Iliescu (dar cu cît mai mult farmec !), Cezar merge pe linia aceasta mai departe decît orice autor de azi. Ar fi însă o greșeală și o simplificare să vedem în carte doar un antitext literar. De fapt, dincolo de efectele de mare ilaritate produse prin contrastul dintre normă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trăsă turi. Dar nu-mi fac iluzia că prin asta am spus totul. E în această scriere și un - nomen odiosum ! - inefabil, ceva ce criticul nu va putea să exprime, dar pe care cititorul îl va simți din plin. E farmecul ei, solidaritatea pe care-o simți imediat față de sim plicitatea ei gol-goluță, lipsită de orice izmeneală și pretenții. E o carte săracă ce te îmbogățește, o carte tristă ce te înveselește. Ce să mai zic, conferința s-a terminat, urmează
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ți se lipeau nările, te dureau gingiile și dinții, dar țigara atunci era cu totul specială, nemaipunînd la socoteală efectele speciale (și ele) - fumul care, combinat cu aburul din gură, devenea abundent sau zăpada care scîrțîia sub tălpi - toate sporeau farmecul scenei respective. Desigur, ca orice ilegaliști, aveam tot felul de strategii pentru a nu fi prinși. Să palmăm țigara și, în caz de forță majoră, s-o băgăm pe sub mînecă. Să ne schimbăm permanent traseul și, oricum, să preferăm străduțele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ălea tari ca moartea ? Simțeai cum, la fiecare fum, un ciocănel tainic te lovește în mărul lui Adam și cum ți se chircește plămînul, ca sub o caznă greu de suportat. Dacă treceai de un pachet-două, chinul dispărea ca prin farmec și, lămu rit în focul cubanez, te transformai într-un om nou. Insensibil la durere ! Un bărbat ade vărat ! Ce-i drept însă, unul care începea să gîfîie îngrozitor după doar cîteva scări urcate. țigările occidentale erau foarte rare în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a murit de cancer pulmonar. Partea proastă era că nimeni nu mai cădea pe spate cînd spuneam că el fuma patru pachete de Mărășești (ba chiar unii se strîmbau dezgustați), și astfel povestea mea cu bunicu-meu și-a pierdut orice farmec. / Moment publicitar antitabagic - chestie care asu pra lui taică-meu a avut efect. Bunică-meu din Ardeal - Moșu, cum îi ziceam și cum se zice la „bunic“ în zona de unde era el - fuma într-adevăr patru pachete pe zi. Asta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dai seama că nu ești observat de nimeni (deși ai tot sperat că ai atras atenția măcar unei persoane necunoscute, dacă nu chiar unei cunoștințe care să te privească tăcută și cu admirație), plimbarea și zbuciumul interior își pierd tot farmecul. Așa că am început să-mi caut eu însumi publicul. Pe atunci, îmi spuneam că trebuie să am și eu cu cine discuta problemele care mă frămîntă - în realitate, aveam nevoie de admiratori. Cum nici de data aceasta nu am găsit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mare. Cum țărmul insulei era stîncos, apa era de o limpezime incredibilă - vedeai fundul mării și la douăzeci de metri adîncime. Rezultatul a fost că, într-o apă astfel lipsită de orice mister, angoa sele mi-au dispărut ca prin farmec ; pur și simplu, mă duceam atît de departe în larg, încît aproape că nu mai vedeam țărmul. Am realizat, cu această ocazie, că nu rechinii mă înspăimîntau pe mine, ci necunos cutul, faptul că nu puteam să controlez locul unde
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Obștii agricole „Cănănău” din Șendriceni, cumpărată de Ministerul Învă țământului și destinată acestei școli, avea sălile de clasă la parter, dormitoarele la etaj, iar numeroasele construcții anexe se înșirau, ca prinse într-o horă, jur împrejurul clădirii principale. Ceea ce dădea farmec și tihnă acestor binecuvântate locuri erau împrejurimile: imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fiecare început și sfârșit de an era o sărbătoare pe care sufletul său de apostol o trăia intens. Invitația primită a fost o plăcută surpriză, l-a bucurat pe bătrânul dascăl. Își va revedea școala cu împrejurimile ei de un farmec tulburător, se va întâlni cu puținii colegi din vremea lui ce mai sunt în activitate și împreună cu care a lucrat îndelungă vreme, va retrăi emoțional un eveniment drag sufletului său: deschiderea unui nou an de învățământ. Ceea ce îl neliniștea și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
învățător. Viața de zi cu zi timp de opt ani într-o familie cu câteva sute de suflete, așa cum era cea a Școlii Normale din Șendriceni, cuprindea și zone mai puțin expuse vederii șefilor, aspecte și manifestări hazlii care dădeau farmec și culoare existenței noastre gri și izolate. Plecările în oraș erau strict controlate printr un sistem riguros de evidență, și numai cu bilet de voie semnat de director. Învoirile generale se dădeau o dată pe lună, dar dacă aveai de rezolvat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spiritul său tradiționalist, orientat mai mult spre trecutul îndepărtat, Dumitru Dascălu face o incursiune mentală în anii de început ai vieții sale, care îi trezește nostalgii și-l predispune la comparații. Îi răsar în memorie practici și obiceiuri care dădeau farmec și culoare vieții simple, dar curate, a trăitorilor din acele vremuri. Își amintește că pe când era copil, mama sa, la fel ca toate gospodinele din sat, torcea, țesea, ghilea pânză, împletea, cosea, pregătea zestrea pentru fete și îmbrăcămintea pentru toți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și mai plăcut pe fondul cântecelor îngânate în grup sau solo, al ghicitorilor, snoavelor sau povestirilor spuse cu meșteșug și har de băieți. Reprizele de dans, susținute de melodiile în vogă produse de un patefon răgușit întregeau buna dispoziție și farmecul șezătorilor. Băieții mai îndrăzneți și cu intenții de a pune capăt holteirii furau câte o sărutare codanelor ale căror inimi doreau să le cucerească. Spre miezul nopții, întâlnirea se încheia într-o atmosferă de voie bună cu stabilirea locului viitoarei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
este Cosmin, un tânăr student începător în deslușirea tainelor numerelor spiritualizate. De înălțime ce depășește binișor media, zvelt, cu chip luminos și ochi vii, pătrunzători, Cosmin are o înfățișare plăcută, atrăgătoare. Zâmbetul permanent care-i însoțește vorbirea îi conferă un farmec aparte, cuceritor, mai ales pentru codane. Așternut la drum întins pe o arteră de circulație europeană nu prea aglomerată la acea oră, motorul automobilului toarce cuminte, silențios, ceea ce ne permite nouă, călătorilor, să stăm de vorbă în voie, să țesem
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lăsat cea mai mică umbră peste relațiile noastre. La ele, de altfel, luau adesea parte și celelalte elemente ale galeriei, care aduceau, în felul acesta, nu numai un spor de bună dispoziție, dar o notă nouă, caldă, și de un farmec deosebit. * Unul din succesele operetei de la Craiova, în seria de care vorbesc, a fost "Vânzătorul de paseri" a lui Zeller, a cărui muzică ușoară și melodioasă și al cărui libret, vesel și vioi, încântă și azi. În "Vânzătorul de paseri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar mai putea adăoga mare lucru. Iașul nu e decât un biet oraș sărac și trist, părăsit încă de la începuturile formațiunei sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care i-ar fi permis să înfrunte secolii cu demnitate, dar fără care n-o poate face nici măcar cu decență. Iașul e un adolescent care și-a pierdut surâsul și cu el farmecul vârstei. E o floare lipsită de sevă care se ofilește înainte de a se fi realizat pe sine însăși. Asemănarea e astfel numai la suprafață, la ceea ce ochiul poate privi de la înălțime și din depărtare. Și încă, numai ochiul atent, plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nobilă, ciudată dar aproape elementară trebuință a spiritului uman, care ne îndeamnă mereu să evadăm din mediul, din timpul, din condițiile existenței noastre și cărora li se datoresc, deopotrivă, plăcerile voiajului, ale lecturei și ale reveriei; în al doilea loc, farmecul și atracția pe care știu bine că faima locurilor și lucrurilor aceste care nu mai sunt (care nu mai sunt și nu vor mai fi așa cum au fost) o exercită nu numai asupra celor ce le-au cunoscut odată dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]