9,643 matches
-
stradă. Când s-a deșteptat coana Marița, avea și un copil de crescut. Greu lucru! Cu ce-i mai rămăsese, cu ce-au mai ajutat-o prietenii cei vechi, abia și-a încropit două odăi în Cuțarida. Știa să facă farmece, să întoarcă bărbații la casa lor și se uita în cărți cum te-ai uita pe fereastră. Să fi privit la ea, tot mai vedeai urmele vechii frumuseți. Avea încă niște ochi negri care ardeau și mâini nemuncite, îngrijite cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de eleganță, gentili, un Epernon (Jean Louis de Nogaret de la Valette, duce d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sau Jacques de Lévis, conte de Livarot, pe care istoriile Îl pomenesc și cu numele de Quélus (ori Caylus), toți Își Împart farmecele cu fiul Catherinei de Medicis, copleșiți de onoruri, dar și de ura Întregii nobilimi. Nu altceva stârnesc În același veac - Însă În Anglia - protejații lui Iacob I, George Villiers, duce de Buckingham, contele de Somerset sau Robert Car. Eleganță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trezesc călătorind frenetic la Paris. Și nici măcar pentru că, În paralel cu Macaroni-i și Corintienii englezi, În saloanele pariziene răsar Muscadinii sau Incredibilii. Ci mai ales pentru că bunul gust, rafinamentul, șicul, cu alte cuvinte un anume stil plin de distincție și farmec, nu pot fi decât franțuzești. Charles al II-lea, sub a cărui domnie dandysmul (fără a se numi Încă astfel) Își descoperă rădăcinile, „băuse din cupele de șampanie ale Franței o licoare asemeni unui lotus adormitor, care te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Park și le Boulevard des Italiens, Între Chelsea și Passy”1, pe care l-am numi, mai În joacă, mai În serios, „țara Dandy”, populată de bărbați excentrici, năucind aristocrație și burghezie deopotrivă cu stilul lor ciudat, sfidător, plin de farmec pervers. Să Îi luăm Însă pe rând. Predandysmultc "Predandysmul" Macaroni et aliitc "Macaroni et alii" Din câte se poate reconstitui, primii care intră pe scena marelui spectacol predandystic sunt Macaroni-i englezi. Să aibă numele lor vreo legătură cu macaroanele Italiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
renăscut”1. Așadar, un gust exacerbat al eleganței, o obsesie a propriei apariții pe scena mondenă, Întreținute și de atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul budoarului. Efeminare, dulce trândăveală, arta conversației, stilizare a gesturilor, strategii ale seducției. Totul precedă atmosfera viitoarelor mari saloane pariziene din veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux, voluptate, dar nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bune dintr-o parte În alta a Canalului Mânecii: lordul Alvanley, lordul Pembroke, lordul Seymour, Scrope Davies, Lady Morgan, dar și câțiva ofițeri stabiliți temporar pe teritoriu francez (locotenentul Francis Hall, căpitanii William Jesse și R. Gronow) nu contenesc să guste farmecul saloanelor și cafenelelor pariziene, după cum contele d’Orsay, contele de Mornay, contele Wa³evski, Custine, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly contemplă, când mai rezervați, când cu Încântare, stilul high life al Londrei. Toți sau aproape toți depun mărturie În scris despre unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întregi pe care Brummell o reprezintă - burghezia -, conferindu-i aură și stil aristocratic, nimic nu poate lămuri până la capăt gloria cuiva care, În condiții similare, „ar fi devenit un alt Falstaff. Cel mai ilustru dintre dandy avea, cu siguranță, un farmec cu totul special, din păcate greu de perceput În zilele noastre. Paradoxal, chiar această aparență strălucitoare, enigmatică și contradictorie a stârnit cele mai surprinzătoare interpretări și a stat la originea mitului. Ambiguitatea sa de fond a făcut din Brummell o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unul de la altul. Prima, la Windsor, pe terasa castelului, când Brummell e Încă un foarte tânăr studios. O Întâlnire care Îl lasă pe prinț uluit (și, În secret, fascinat) de impertinența, aerul zeflemitor, indiferent chiar, ale colegianului de 16 ani. Farmecul enigmatic și ambiguu al acestui burghez necunoscut Îi dă fiori, scoțându-l din placiditate și plictis. Iar a doua oară sunt Într-un „față În față” decisiv. E celebrul bal de la Windsor. Viitorul rege, deja ușor corpolent, apare Îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se Închidă În propriile biblioteci, departe de lumea vulgară, să contemple câte un obiect prețios sau un tablou. Și totuși, ceva din spiritul dandy s-a pierdut. După unii, chiar esențialul. „Rămâne de văzut dacă acest dandysm al grației, farmecului, al eleganței vesele ține de adevăratul dandysm. Nici unii istorici ai fenomenului, ei Înșiși trăind ocazional În spiritul acestor noi dandy, nu au o convingere prea fermă.” 2 Autorii la care se referă Emilien Carassus sunt cei doi frați Boulenger, P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale povestirii Remember. Chiar dacă, deranjat de „metoda monografică”, G. Călinescu se arată surprins de succesul romanului („mai degrabă narațiune”, „compunere... lipsită de compoziție”); chiar dacă substanța sa Îi pare rarefiată, iar personajele abia creionate, nu se poate Împiedica să nu recunoască „farmecul indefinit”, „savoarea ciudată” a cărții. Nu știm dacă, Întors prin miracol din cealaltă lume și văzând cum Craii de Curtea-Veche s-a instalat spectaculos pe locul 1 În Top 10 al romanului românesc din secolul XX2, Călinescu ar retracta ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Italia; Jean Cocteau, copilul genial și precoce al avangardei franceze, Îndrăgostit neconsolat de strălucitorul Raymond Radiguet, cel dispărut atât de devreme. Sau ofițerii englezi Francis Hall, William Jesse și R. Gronow, Îmbătați la Începutul veacului al XIX-lea de farmecul saloanelor franțuzești, ținându-și jurnale ori simple carnete cu Însemnări despre ce va să Însemne stilul dandy; Thomas-Henry Lister, autorul de romane fashionable, Între care, inspirat de Brummell, cunoscutul Granby; Paul Gaschon de Molènes, ofițer de carieră și prozator minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
saloane pariziene. De atunci datează legătura Delphinei cu Chateaubriand, pe care micul Astolphe Îl venerează. Din 1811 cei doi Custine Încep să călătorească. Educația sensibilului tânăr prin ore private capătă abia acum amploare, la capătul unor lungi și pline de farmec peregrinări În Germania, Elveția, Italia. Restaurația Îi aduce lui Astolphe gradul de maior și Îi satisface dorința de a intra În diplomație. E alături de Talleyrand la Viena, În 1815 și, ca să se sustragă mariajelor plănuite de mamă (cu fiica Doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de succes. Dar apartamentul său din strada la Rochefoucauld 6 Îi primește ca pe niște prieteni pe Stendhal, Gautier sau Balzac. Toți Îl Încurajează, cuceriți nu de stilul celor scrise, ci de felul lui de a fi curtenitor, plin de farmec. O nouă turnură ia viața marchizului din clipa Întâlnirii (În 1835) cu tânărul conte polonez Ignacy Gorowski, la Îndemnul căruia pornește spre Rusia. Îndelungul lor voiaj (În care e Însoțit de amândoi prietenii) se va dovedi providențial. Trădat de Igancy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îl fascinează definitiv. Nu doar o corespondență Înflăcărată, nu doar Întâlniri pline de emoție, ci mult mai mult decât atât: o forță aproape magică de a le transfera personajelor din În căutarea timpului pierdut, cu precădere lui Charlus sau Swann, farmecul decadent, estetismul idolatru al contelui de Fezensac. Dacă ar fi să facem portretul-robot al unui dandy „clasic” (deși am contrazice - a câta oară? - specificul Însuși al dandysmului), s-ar vedea că Marcel Proust ar intra ușor și firesc În tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
narcotizat " Tânărul și frumosul Narcis Îndrăgostit (prin blestem) de propriu-i chip (sau, scrie Pausanias, de cel al surorii sale gemene, dispărută de timpuriu) Împlinește profeția lui Tiresias. Refuzând dragostea nimfei Echo, dar (spun câteva legende beoțiene) nepăsător deopotrivă la farmecele Înfocatului Amenias, cauzând moartea acestora, Narcis e condamnat să nu se mai poată desprinde de imaginea oglindită În unda apei. Se privește Îmbătat de iubire și, povestește Ovidiu, i se adresează dublului său ca și cum acesta ar fi aievea, Îl mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
său muștar, veston negru, cămașă albă cu guler albastru, botine galbene, bine ras, cu părul blond, lins, cu dinții stricați, miop, cu buzele groase”: așa Îi observă, plin de cruzime, Paul Morand. Să fii Alma Mahler și să te copleșească farmecul de netăgăduit al lui Ravel: „Era un Narcis. Tot ce făcea se lega de fizicul lui și de marea sa frumusețe. Deși era mic de statură, avea un corp admirabil proporționat, așa Încât silueta lui elegantă și delicată degaja o extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
le acceptă. Mai bine zis, le tolerează, intrând Într-un fel de dialog egalitar și, uneori, deloc paradoxal, căutându-le chiar tovărășia: pe de-o parte, femeia autoritară, independentă, emancipată, de tip amazoană, pe de alta, mustind de senzualitate și farmec, curtezana. Unde am mai putea Întâlni Însă amazoane În lumea modernă? La propriu, asemenea suratelor antice, respectând Întru totul mitul, În armuri, dând iama călare, mânuind spadă sau arc, numai În prozele lui Théophile Gautier, Balzac, Barbey d’Aurevilly, Villiers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rău famate ale acestuia Îi fac pe frații Goncourt să numească Parisul celui de-al Doilea Imperiu „bordelul Europei”. Roger de Beauvoir sau Max Beerbohm se căsătoresc chiar cu actrițe, În timp ce majoritatea dandy-lor, fie ei și pederaști, sunt Înnebuniți de farmecul și geniul zeiței Sarah Bernhardt, Începând cu Robert de Montesquiou și terminând cu Oscar Wilde, care compune pentru ea Salomeea. Toate acestea au fost Însă excepții de la regulă. Dandy-ul e fundamental rezervat și distant În raport cu femeile. Le respinge impasibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sex intelectual indecis”, În cazul căruia „grația devine forță, iar forța se regăsește În grație”1. Unicitatea lor stranie Îl Îndreptățește pe brummellianul francez la o frază mai mult decât decisă: „Omenirea are la fel de multă nevoie de ei și de farmecul lor ca de cei mai impunători eroi”2. Și alți dandygrafi (Balzac, Gautier, Baudelaire, Wilde, Proust, Camus) par a susține același lucru și, oarecum, au dreptate. Însă numai până la un punct. Întâi, pentru că dubla natură a dandy-lor este totuși departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Rancé a fost și el un dandy, un dandy preot, ceea ce-i mult mai mult decât un dandy matematician. Vedeți influența dandysmului? Dom Gervaise, un călugăr grav, care a scris viața lui Rancé, ne-a lăsat o descriere plină de farmec a nostimelor sale costume, ca și cum ar fi vrut să ne facă părtași la o ispită Înfrântă, stârnindu-ne pofta nemăsurată de a le purta. Ceea ce, firește, nu vrea să Însemne că autorul acestui Despre dandysm s-ar crede În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doar englezii. Își păstrase toate relațiile importante. Printre alte celebrități ale vremii, Îi primea adeseori pe Fox și Sheridan. Una dintre primele impresii ale viitorului dandy a fost deci suflul pe care-l transmiteau acești bărbați puternici și plini de farmec. I-au fost ca niște zâne bune care i-au făcut daruri; dar nu l-au Înzestrat decât cu jumătate din forța lor, cu cele mai efemere dintre toate Însușirile pe care le aveau. Fără doar și poate că, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care i le-a făcut. Totul a fost simplu, cum ai cuceri o femeie. Nu există oare prietenii ce-și află rădăcinile În tot ce ține de corp, de grația exterioară, așa cum iubirile se leagă de suflet, de acel farmec inefabil și tainic? Aceasta a fost prietenia prințului de Wales pentru tânărul cornet de husari: sentiment care era și senzație, singurul, probabil, care a putut Încolți În străfundul unui suflet obez, care fremăta de dorință. De aceea, rarele favoruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acest punct de vedere, el a fost un ofițer reprobabil. Dl Jesse, acest cronicar admirabil, cu o memorie foarte bună, povestește multe anecdote despre indisciplina eroului său. El rupe rândurile În timpul manevrelor, se sustrage ordinelor colonelului. Dar colonelul e subjugat farmecului acestuia; nu Îl va pedepsi niciodată. În trei ani, Brummell ajunge căpitan. Când, pe nepusă masă, regimentul e trimis În garnizoana de la Manchester, din acest simplu motiv, cel mai tânăr căpitan al celui mai strălucit regiment din armata britanică părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de puțin În viața acestuia locul ce le-a fost atribuit. Să-l ascultăm mai bine pe Lister. El spune același lucru: „Îi displăcea ideea că propriii croitori ar fi Însemnat ceva pentru renumele său; nu avea Încredere decât În farmecul distins al unei dezinvolturi nobile și rafinate cu care era Înzestrat În cel mai Înalt grad”. E drept, Încă de la Început, prin tendințele sale de a se exterioriza, În momentul când democraticul Charles Fox a introdus (aparent ca efect vestimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dacă voiai să rămâi tu Însuți Într-un asemenea mediu? Abia erai luat În seamă de câteva suflete Înalte, rămase necorupte și mari2. În rest - vai! - doar un biet, improbabil pudic. Dar ești vanitos, vrei confirmarea celorlalți; mișcare plină de farmec a sufletului omenesc, prea mult calomniată. Poate aici ar trebui căutată Întreaga afectare a dandysmului. De fapt, el nu ar fi decât grația care se falsifică pentru a fi mai bine percepută Într-o societate falsă 1 și, În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]