12,214 matches
-
de neurologie la Harvard University și membru fondator al Societății Americane de Neurologie. Este membru fondator al Asociației Americane de Psihanaliză. Devenit președinte, îl invită pe Freud să conferențieze la Boston și îl lansează în America. 146 Stefan Zweig (1881-1942), filosof, romancier, scenarist, jurnalist și biograf austriac. Seria cărților sale este încheiată de autobiografia terminată în ziua sinuciderii sale, Lumea de ieri. Amintirile unui european. Prieten cu Romain Rolland, Sigmund Freud, Richard Strauss și Theodor Herzl, editorul lui Neue Freie Presse
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
au permis progresul în aceste domenii. 158 Marius Barnard (1927), chirurg sud-african și politician, pune bazele asigurărilor de boală și participă, împreună cu fratele său, chirurgul cardiac Christiaan Barnard, la primul transplant de inimă din istoria medicinei. 159 Gaspare Tagliacozzi (1545-1599 ), filosof, anatomist și chirurg italian, pionierul chirurgiei plastice reconstructive. Ca anatomist, executa disecțiile pe cadavrele prizonierilor condamnați la moarte, în spitalul morții din Archiginnasio. Ca chirurg dezvoltă "tehnica italiană de reconstruire a nasului" , pe care o descrie în cartea sa De
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
169 Mihail Vasilievici Lomonosov (1711-1765), chimist, fizician, naturalist, mineralog și scriitor rus. Descoperă existența atmosferei pe Venus și stabilește, înaintea lui Lavoisier, că materia este compusă din corpusculi și molecule care totalizează o masă stabilă, constantă. 170 Henry Cavendish (1731-1810), filosof, chimist și naturalist englez. Descoperă hidrogenul și explică de ce aerul este inflamabil și formează apă prin combustie. Descrie densitatea aerului inflamabil în articolul On Factitious Airs, publicat în 1766. Lavoisier îi reproduce axperiențele și le confirmă. Stabilește, pentru prima dată
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nu descresc niciodată masa și mențin un echilibru termodinamic - entropie maximă -, sistemele neizolate pot descrește entropia. 172 Maximilien François Marie Isidore Robespierre (1758-1794), avocat și politician francez, figură reprezentativă a revoluției franceze. A fost arestat, judecat și executat. Influențat de filosofii epocii Iluminismului Rousseau și Montesquieu, cunoscut prin descrierea istoricului Albert Mathiez ca "demagog, dictator și fanatic", supranumit "Incoruptibilul". Între victimele ghilotinate din ordinul lui se numără Lavoisier. 173 Joseph-Louis Lagrange (1736-1813), matematician și astronom. A avut o contribuție semnificativă în
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
traduce pe Homer. Scrie epitaful rămas celebru de pe mormântul lui Isaac Newton: "Natura și legile ei stau ascunse în noapte. Dumnezeu a spus "Să fie Newton !" Și s-a făcut lumină". 183 Jules Henri Poincaré (1854-1912), inginer, fizician, matematician și filosof al științelor francez. Contribuie la dezvoltarea matematicii teoretice și aplicate și la mecanica celestă. Formulează "conjunctura Poincaré", rămasă o problemă matematică nerezolvată până în 2003. Descoperă sistemul deterministic haotic care stă la baza teoriei haosului. Discuțiile dintre el și Albert Einstein
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Poincaré", rămasă o problemă matematică nerezolvată până în 2003. Descoperă sistemul deterministic haotic care stă la baza teoriei haosului. Discuțiile dintre el și Albert Einstein au rămas o delectare pentru știința fizicii. 184 Ernst Waldfried Josef Wenzel Mach (1838-1916), fizician și filosof austriac, devine, la 29 de ani, șeful catedrei de Fizică experimentală la Universitatea Carolină din Praga. Descrie și fotografiază umbra undelor de șoc balistice, explicând că o mișcare mai rapidă ca sunetul creează o compresiune a aerului înaintea ei. Ca
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dintre stelele fixe și mișcările terestre. Pentru Mach, numai senzațiile sunt reale. El neagă existența atomilor, fiind sever criticat de Max Planck. Einstein intervine în dispută, vorbind despre existența și fluctuația atomilor. 185 David Hume (1711-1776), istoric, economist, eseist și filosof scoțian, aparține iluminismului prin empirismul său, împreună cu John Locke și George Berkeley. Este în același timp sceptic. Scrie A Treatise of Human Nature ("Un tratat despre natura umană"), în care descrie natura omului subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian. Dorința, și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
David Hume. 186 Alfred Kleiner (1849-1916), fizician suedez, profesor de fizică experimentală la universitatea din Zürich. Este conducătorul tezei lui Einstein. Are cercetări în domeniul modificărilor atracției gravitaționale 187 Bertrand Arthur William Russell (Third Earl Russell, 1872-1970), istoric, matematician, sociolog, filosof, logician și politician. Adept al filosofiei analitice, împreună cu Gottlob Frege, G. E. Moore și Ludwig Wittgenstein. Creează baza logică a matematicii în cartea sa Principia Mathematica. Considerat pacifist, conduce lupta contra războiului: este arestat în timpul Primului Război Mondial. Ulterior, antihitlerist și antistalinist
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Manhatan și al Institutului de Studii Avansate al Universității Princeton. Contribuie la teoria jocului, a automatismului celular și a computerului digital. Din anul 1933 a fost colaboratorul permanent al lui Albert Einstein. 189 Kurt Friedrich Gödel (1906-1978), logician, matematician și filosof austriac, considerat unul din fondatorii logicii în filosofie și matematică. Publică Incompleteness theorems ("Teoreme incompletitudinii") și dezvoltă numărătoarea Gödel. Este logicianul nedespărțit al lui Albert Einstein. 190 Max Karl Ernst Ludwig Planck (1858-1947), fizician și muzician german de talent, cântă
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Specificul individual apare în entitatea numită creație. La Blaga, ea se află deasupra tuturor celorlalte facultăți umane. Polemizând cu Bergson și în sensul "intuiției" sale (considerată de filosoful român "o facultate de cunoaștere", nu "facultate de creație"), Blaga vede numai în actul creator adevărata independență a omului individual; până la urmă, creația nu este altceva decât materializarea destinului. Misterul, noțiunea centrală a sistemului blagian, se revelă mai curând prin
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
analizează modul în care cuvântul latin computus a devenit în română cumpăt (este vorba de același îndepărtat etimon în care a derivat internaționalul computer), ori atunci când s-a trecut, în limba noastră, de la rost "gură" (lat. rostrum) la rost "rânduială", filosoful descifrează nu atât un destin al poporului român, cât o vocație specifică acestuia. Doar într-o scriere din tinerețe, Despre noroc (singura consacrată explicit acestei teme și datând din anul 1940), Noica a remarcat paradoxul profund al norocului individual, apelând
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
întâlnirea cu Iisus. Nu știm care ne este norocul, "o entitate misterioasă"; el se poate afla în altă parte decât acolo unde îl căutăm. Un răspuns original la această problemă a fost dat de un savant care, fără a fi filosof speculativ, s-a aflat, prin preocupările sale, mereu în proximitatea filosofică: este vorba de Mircea Eliade. În Destin și istorie, Eliade răspunde la întrebarea « Cum suportă omul istoria?» astfel: "[...] prin chiar situarea lui într-un ciclu cosmic - fie că acesta
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dar îl acceptă numai pe fiul ei. Forța fatalității, autoritatea infailibilă a destinului reprezintă nodul fundamental din narațiunea Copilul ursit să se căsătorească cu mama lui [B.P. Hasdeu]. Elena Niculiță-Voronca include în Datinile și credințele... o poveste în care "un filosof" spune părinților ce anume "îi era scris" copilului în viață: "Să facă trei maice îngreunate, să-l omoare pe tatăl său și să trăiască cu mama sa." În consecință, îi dau drumul pe apă pe o răcliță, dar previziunile se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stocurile de mesaje păstrate și clasificate în memoria cerebrala. Decizia de recunoaștere (sau de nerecunoaștere) se face pe baza unor indici de recunoaștere. Gândirea europeană, datorita în special lui Aristotel, a fost dominată de o logică zisă bivalentă, descrisă de filosoful grec Chrysippos of Soli și care nu admite pentru o funcție logică decât una dintre valorile: adevărat sau fals. Gândirea orientală a folosit și o logică trivalentă, în care o funcție logică poate avea și valori pe jumătate adevărate și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a oricărui om cu carte, adică a unui om deprins cu oarecare disciplină a gândirii. Contopirea și colaborarea experienței și matematicilor constituie substratul gândirii moderne. Din această contopire a răsărit cu succes știința naturii din care, apoi, se inspiră toți filosofii moderni. Critica raționalismului matematic s-a făcut istoricește de un al doilea mare curent al filosofiei moderne, anume de empirismul englez: John Locke și David Hume sunt reprezentanții lui de seamă. Ideea fundamentală a acestei direcții constă în: sunt două
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
distincție a fost caracterizată drept o anticipare a celebrei distincții între adevăruri analitice și adevăruri sintetice, între științe formale și științe factuale, distincție consacrată de filosofia analitică modernă a limbajului științei. Hume, în opinia lui Mircea Flonta, este considerat drept filosoful clasic care a dat formularea cea mai clară punctului de vedere empirist asupra cunoașterii. Distincția lui între relații între idei și fapte este privită ca o prefigurare a distincției între adevăruri analitice și cele sintetice și ca o respingere anticipată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
comunitate) și astfel se obține cunoaștere comună. Aceasta se transformă în cunoaștere explicită. Organizația creată are menirea să ofere informația grupului, care la rândul său să o transmită individului la modul explicit. Modelul Nonaka poate fi reprezentat grafic astfel: Celebrul filosof Karl Bühler, în lucrarea Teoria limbii (1934) identifică trei funcții/trepte ale limbajului: funcția de a exprima o stare interioară, funcția declanșatoare sau comunicativă, funcția referențială. Karl Popper, mai adaugă una, pe care o numește funcția argumentativă, persuasivă. Este vorba
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a faptelor, a fenomenelor și proceselor sociale. Pe baza observației obiective, utilizându-se metode adecvate, sunt obținute enunțuri empirice cu valoare de adevăr. Inițiatorul empirismului și senzualismului modern care susține că prelucrarea rațională a datelor senzoriale conduce la știința adevărată, filosoful englez Francis Bacon, arăta foarte plastic rolul metodei în cunoaștere: Schilodul care șchiopăta pe un drum bun poate între ce trăpașul care aleargă pe un drum greșit. Mai mult, cu cât trăpașul care a greșit drumul aleargă mai repede, cu
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
include testarea ipotezelor, descrierea mai nuanțată și mai bogată a realității, analiza conceptelor și a indicatorilor, stabilește generalizarea rezultatelor și necesitatea schimbării teoriilor formale. Principiul unității dintre înțelegere (comprehensiune) și explicație pune în discuție relația dintre subiectul și obiectul cunoașterii. Filosoful german Karl Jaspers, autorul celebrei lucrări Filosofia existenței (1938), dădea următorul exemplu pentru a sublinia importanța înțelegerii: când asistăm la pedepsirea unui copil de către părinții lui, ne explicăm imediat ce s-a întâmplat, pentru că noi înșine am trecut prin astfel de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a discursului științific legat, spre exemplu, de categoria temporalității și un abandon treptat al categoriilor pozitiviste. La începutul postmodernității, chiar factorul "timp" a organizat unele modele logice, bazate pe explicații deductive și nomologice date istoriei - așadar inclusiv la istorici și filosofi ai pozitivismului anilor '70, din rândul cărora Danto făcuse parte. Narațiunea devine categoria principală a metodologiei "noii istorii". Mișcarea anti-pozitivistă pune în valoare tocmai temporalitatea, relativizează perspectiva asupra istoriei și susține o nouă formă în care ea ne este accesibilă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
identității. Tipul de analiză și demersul conceptual se inspiră din opera lui Paul Ricœur, în special din volumul Soi-même comme un autre (relația dintre identitate și tripleta amintire−istorie−imagine a fost mai apoi reluată pe larg și aprofundată de filosoful francez în Memoria, istoria, uitarea). Discuția se concentrează mai întâi asupra confuziei tradiționale dintre model (singurul autentic) și cópii (considerate a fi identice, dar nu "autentice"). Problema, spune Thomas, amintindu-l pe Ricœur, rezidă de fapt în relația dintre identitate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
domn, mult silindu-te și nevoind cu orice mijloc de a aduce și știință în sufletele omenești, lucru iubit de Dumnezeu și folos de obște, mai vârtos rodului nostru românesc... Deși majoritatea cărturarilor s-a folosit în construcția textelor de filosofii greci (sporadic), de lucrări parenetice bizantine (Mazilu, Recitind literatura română veche II 307) sau de "noutăți" occidentale, scriitorii nu au reușit să traseze teoretic modele funcționale de conducători, corespunzătoare liniilor concrete de acțiune. Chiar atunci când programul de domnie al lui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin rai sau infern, teritorii interzise la început, capătă funcțiile și valorile unei adevărate inițieri magico-ezoterice (și în Halima, și în Alexăndria). În aceste spații, tânărul pășește dincolo de tabu-uri, dovedindu-și puterile necunoscute anterior. Imaginarul îl suprinde chiar pe filosoful Avicena într-o aventură ce confundă alchimia cu ritualurile magice și cu demonomagia. În acest mod, pot fi provocate forțele întunericului sau poate fi cerut ajutorul divin, cum adesea face Alexandru Macedon pentru a învinge într-o manieră pur creștină
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
îl traduce pe Stagirit și îl comentează, atitudinile față de regimul imaginii aveau deja o istorie în care proaspăta filosofie neo-aristotelică se ancorează, provocând astfel decisiva cotitură socio-politică și spirituală a occidentului înspre renaștere. Cea mai importantă adeziune clericală la raționalismul filosofului grec, a lui Tommaso d'Aquino − care caută să formuleze o summa theologicae cumulând gândirea pre-creștină și "adevărul" credinței −, va provoca adaptarea scolasticii, pentru următoarele două secole, la dinamica socio-economică de la sfârșitul evului mediu, până când renașterea italiană va genera imaginarul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la problema fundamentală a filosofiei. Restul, dacă lumea are trei dimensiuni, dacă spiritul are nouă sau douăsprezece categorii, vine după aceea. Acestea sunt doar jocuri; dar mai întâi trebuie să răspunzi. Și dacă e adevărat, după cum susține Nietzsche, că un filosof, pentru a fi vrednic de stimă, trebuie să dea primul exemplul, înțelegem cât de important este răspunsul, de vreme ce el va precede gestul definitiv. Iată niște evidențe sensibile inimii, dar pe care trebuie să le adâncim pentru că mintea noastră să le
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]