9,707 matches
-
au fost uciși soldați din Legiunea armeană și localnici turci, incident care a declanșat lupta împotriva ocupanților, care s-a transformat într-un război urban în adevăratul înțeles al cuvântului. După 22 de zile de luptă, pe 11 februarie 1920, francezii au fost obligați să evacueze orașul Maraș. Miliția turcă din Maraș a continuat luptă, reușind să elibereze câteva alte centre urbane ale regiunii, forțându-i pe francezi și aliații lor armeni să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
înțeles al cuvântului. După 22 de zile de luptă, pe 11 februarie 1920, francezii au fost obligați să evacueze orașul Maraș. Miliția turcă din Maraș a continuat luptă, reușind să elibereze câteva alte centre urbane ale regiunii, forțându-i pe francezi și aliații lor armeni să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
din 1919, trupele franco-elene au traversat râul Marița și au ocupat orașul Uzunköprü din răsăritul Traciei ca și calea ferată până la stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile İstanbulului. Pe 22 septembrie 1922, la sfârșitul războiului greco-turc, în timpul retragerii forțelor elene, francezii și-au abandonat pozițiile de lângă Dardanele, dar forțele britanice s-au arătat dispuse să-și apere pozițiile din zonă. Guvernul britanic a emis o cerere de ajutor militar din partea coloniilor sale. Răspunsul coloniilor a fost negativ, iar plecare grăbită a
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
și-au abandonat pozițiile de lângă Dardanele, dar forțele britanice s-au arătat dispuse să-și apere pozițiile din zonă. Guvernul britanic a emis o cerere de ajutor militar din partea coloniilor sale. Răspunsul coloniilor a fost negativ, iar plecare grăbită a francezilor a demonstrat că Aliații nu sunt dispuși să mai sprijine lupta grecilor. Trupele franceze și elene s-au retras pe malul apusean al râului Marița. Franța a avut relații mai bune cu naționaliștii turci în timpul Războiului de Independență al Turciei
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea tensiunilor între cele două tabere. Interesele financiare ale francezilor, care priveau datoriile otomane, au fost satisfăcute de tânăra Republică Turcă odată cu semnarea Tratatului de la Lausanne.
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea tensiunilor între cele două tabere. Interesele financiare ale francezilor, care priveau datoriile otomane, au fost satisfăcute de tânăra Republică Turcă odată cu semnarea Tratatului de la Lausanne.
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
evenimente pentru a promova sportul în rândul tinerilor, în diferite locații din țară (peluza Teatrului Național din piață Universității, Bulevadul Kiseleff, parcarea Carrefour Băneasa, plaja din Eforie, Parcul Mogoșoaia). La prima ediție în 2007, organizată în fața Teatrului Național din București, francezul Jean Galfione, fost campion olimpic la Atlanta în 1996, a onorat invitația făcută de Tiberiu, si a încântat întreaga asistență prin evoluția să, deși era proaspăt retras din activitatea competiționala. 3. http://www.iaaf.org/athletes/românia/tiberiu-agoston-172501 4. http
Tiberiu Agoston () [Corola-website/Science/321495_a_322824]
-
Franța) au promis în mod repetat că vor trimite forțe militare serioase în Șerbia, dar nu a fost îndeplinit. Dar odată cu mobilizarea Bulgariei la sud, situația în Șerbia a devenit critică. Progresul războiului i-a determinat pe britanici și pe francezi să trimită o mică expediție formată din două divizii pentru a ajuta Șerbia, dar până acestea au ajuns prea târziu în portul Greciei de la Salonic pentru avea un impact asupra operațiunilor. Motivul principal pentru întârziere a fost lipsa de forțe
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
opus cu vehemență. Armatele aliate și-au fortificat pozițiile, devenind o tabără bine fortificata, primind porecla de „Gardienii Salonicului”. Armata sârbă (aflată sub comanda Generalului Petar Bojović după ce s-a odihnit și reorganizat pe insula Corfu, a fost trimisă de francezi pe frontul din Macedonia. Între timp, situația politică în Grecia era amestecata. Oficial, Grecia era neutră, dar regele Constantin I era pro-german, pe când prim-ministrul Eleftherios Venizelos era pro-britanic. La început, Grecia a sprijinit acțiunile militare franco-britanice prin salvarea armatei
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
al Ierusalimului (respectiv al Acrei) pe Amaury de Lusignan, regele Ciprului (Amaury al II-lea), știută fiind importanța strategică a insulei, resursele ei materiale și în oameni. Rezultatul s-a văzut imediat. În octombrie 1197, în timp ce germanii atacau pe Ayubizi, francezii recucereau Beirutul, o compensație deocamdată suficientă pentru pierderea Jaffei, până aveau să le vină ajutoare din Europa, unde, chiar în același an, Foulque de Neuilly își reluase în Franța, cu știrea papei, propaganda de cruciadă, promițând, pentru a da exemplu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
un caracter pregnant politic, cel religios estompându-se de început, în ciuda eforturilor papei de a-l menține. Nobilii, întruniți la Compiegne, au adoptat un prim plan de acțiune. Mai întâi trebuia desemnat un conducător. Cum participanții la sfat erau toți francezi, alegerea s-a oprit asupra lui Thibaud de Champagne, cel mai mare senior dintre cei prezenți, om de vază, dispunând de resurse bănești, puse la dispoziție de bogata sa provincie. Apoi, baronii au hotărât să trimită la Veneția o solie
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
a 4500 de cai și 33500 de oameni, obligându-se totodată să le furnizeze hrana timp de nouă luni, evident și după debarcarea pe coasta Egiptului, nu numai cât dura călătoria. Pentru aceste servicii, determinante de altfel privind mersul cruciadei, francezii trebuiau să plătească 4 mărci de argint pentru fiecare cal și 2 mărci de argint de persoană, în total suma importantă de 85 000 mărci de argint. Târg în toată regula, neavând nimic comun cu credința. Ca totdeauna, la orășenii
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
capăt zarvei, s-a urcat în amvon și a proclamat cruciada. De data aceasta nu a mai plâns nimeni. Cuvintele înghețaseră pe buzele credincioșilor, care, ca treziți dintr-un vis, se întrebau în sinea lor ce vor face. Dogele, împreună cu francezii, s-a întors la palat, a întocmit cartele privizoare la înțelegerea dintre Veneția și cruciați, apoi, la rândul lui, a îngenunchiat jurând în fața solilor să le respecte cu sfințenie. În port au început pregătiri febrile, lunile treceau, dar cruciații nu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
dovedi că pentru ei hotărâtor era elementul politic de moment, nu problemele religioase cu perspectivele îndepărtate ce le implicau. De aceea, ei au acceptat noul târg cu venețienii, care, se pare, uitaseră, cu totul, de episodul din biserica San Marco. Francezii, convinși că fac un lucru util, au pornit spre cetatea creștină Zara, fără să țină seama că erau cruciați și nu puteau ridica sabia împotriva creștinilor, mai ales când aceștia nu manifestau nici un fel de intenție războinică, fără să se
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
văzuse cine și când îl înfipsese acolo. Momentul însă a fost decisiv. Grecii derutați au luat-o la fugă, porțile au fost deschise și orașul cucerit. O ultimă rezistență a împăratului în dreptul porților Blacherne a fost și ea înfrântă. Cu francezii mereu pe urmele lui, uzurpatorul nu a mai avut decât timpul necesar să ia din tezaur o parte din bijuterii și, însoțit de câțiva oameni, să fugă din cetate. Isaac al II-lea a fost reînscăunat cu toată pompa, dar
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Aceste modificări teritoriale, impuse de primul consul Bonaparte erau menite să transforme Bavaria într-un stat compact, avanpost al intereselor franceze, în apropiere de porțile Vienei. În urma războiului celei de-a Treia Coaliții și victoriei franceze împotriva austriecilor la Austerlitz, francezii impun austriecilor Tratatul de la Pressburg, prin care Împăratul Francisc renunță la titlul de Împărat al Germanilor și devine doar Împărat al Austriei. Bavaria devine regat, primind Tirolul și Vorarlberg. Printr-o Convenție secretă, Imperiul Francez îi ceda și marchizatul de
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
a fost un conflict social și politic major din timpul celei de a Treia Republici franceze, izbucnit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acuzației de trădare îndreptată împotriva căpitanului Alfred Dreyfus, francez de origine alsaciană și de confesiune mozaică, care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
La 13 octombrie, fără a avea vreo probă tangibilă și cu dosarul gol, generalul Mercier a cerut convocarea căpitanului Dreyfus pentru o inspecție generală, în „ținută burgheză”, adică în civil. Obiectivul statului major era de a dobândi dovada perfectă în dreptul francez: mărturisirea. Acesta urma să fie obținut prin efectul surprizei, punându-l pe presupusul vinovat să scrie o scrisoare inspirată din borderou după dictare. La 15 octombrie 1894 dimineața, căpitanului Dreyfus i s-a administrat acest test, dar nu a mărturisit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
despre români, izvoare turcești despre români, izvoare referitoare la armenii din România, izvoare despre istoria și cultura armeană, lucrări în limba armeană tipărite la București, periodice tipărite la București, lucrări în limba armeană publicate în străinătate, traduceri din poeți turci, francezi, ruși, studii publicate în Armenia sovietică și in alte reviste armenești din lume, conferințe și comunicări susținute la București și Erevan, alte lucrări inedite . În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
spre Franța sub numele de "Conții de Livorno". Pe 24 mai când au ajuns la Paris, Napoleon i-a primit cu mari atenții. La început, cuplul nu a făcut o bună impresie. Erau îmbrăcați demodat cu haine în stil spaniol. Francezii au găsit-o pe Maria Luisa urâtă dar deșteaptă și agreabilă; soțul ei a fost descris ca arătând bine, cu inima bună dar prost. Infanta spaniolă nu s-a bucurat de vizita ei la Paris. Bolnavă în cea mai mare
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
Franceze au început, monarhii englezi și ruși l-au convins să se alăture de partea lor în Războiul Primei Coaliții. Ferdinand a oferit aliaților săi suport pasiv și fără entuziasm și după ce a asistat un an la victorii răsunătoare ale francezilor, a devenit primul membru al coaliției care a renunțat. Prin proclamația dată 1 martie 1795, el a abandonat alianța și a declarat neutralitatea Toscanei. Normalizarea relațiilor cu Franța a ajutat la stabilizarea domniei sale timp de câțiva ani însă în 1799
Ferdinand al III-lea de Toscana () [Corola-website/Science/322381_a_323710]
-
similar cu motorină este creația lui Rudolf Diesel. Un alt german, Christian Friedrich Schönbein creează, în 1838, motorul care funcționează cu pila de combustie cu hidrogen. Automobilul electric își datorează apariția maghiarului Ányos Jedlik (unul din inventatorii motorului electric) și francezului Gaston Planté (care a inventat bateria cu acid și cu plumb). Primul vehicul acționat de abur poate fi considerat cel realizat în jurul anului 1672 de către călugărul iezuit flamand Ferdinand Verbiest. Acesta era un fel de jucărie pentru împăratul Chinei, deci
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
Verbiest. Acesta era un fel de jucărie pentru împăratul Chinei, deci incapabilă să transporte pasageri. Adevăratele vehicule cu acționare prin forța aburului au apărut în Europa din perioada revoluției industriale, când mașinile încep să joace un rol tot mai important. Francezul Nicolas-Joseph Cugnot realizează, în 1770 și 1771 (după unele surse în 1769), un fel de cărucior propulsat prin forța aburului și destinat să transporte greutăți, invenție care totuși s-a dovedit ineficientă. Ulterior, acest dispozitiv a fost preluat și dezvoltat
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
vehiculul propulsat prin forța aburilor și realizat de J.W. Carhart în 1871. În perioada ce a urmat, printre alte realizări similare, putem menționa vehiculele construite de cehul Josef Božek, cel realizat de englezul Walter Hancock și cel realizat de francezul Amédée Bollée. Acesta din urmă realizează în 1873 primul automobil cu 12 locuri ("L'Obéissante") și care putea atinge 40 km/h. De asemenea sunt aduse o serie de îmbunătățiri și inovații, cum ar fi: sistemul de frânare, de ghidare
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
serviciu pe cel mai faimos dintre supișii săi: compozitorul Ludwig van Beethoven. Închisoarea, condamnarea și executarea cumnatului său, regele Ludovic al XVI-lea al Franței și a surorii sale Maria Antoaneta l-au revoltat. El a primit mai mulți ecleziastici francezi care au refuzat să jure credință față de Constituția civilă a clerului. A fugit din fața trupelor evoluționare franceze și s-a refugiat în țara sa natală, condusă de nepotul său, împăratul Francisc al II-lea. A murit la Viena în 1801
Maximilian Franz al Austriei () [Corola-website/Science/322436_a_323765]