11,358 matches
-
Ceea ce dă o impresie aparte de larg spațiu și libertate este lipsa - ca În toată țara de altfel - a Împrejmuirilor. Garduri vii simple, joase, sau șiruri de flori delimitează proprietățile Înlocuind gardurile costisitoare. Nu s-a calculat cât ar costa gardurile pe tot cuprinsul Statelor Unite. În orice caz e o sumă fabuloasă. Mă gândesc la noi, cetățenii cu venituri modeste, cu case extrem de modeste dar cu Împrejmuiri care uneori depășesc valoarea caselor. A doua zi pornesc cu profesorul În căutarea unei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Street nr. 9. Strada, care poartă numele marelui om de stat englez, nu are mai mult de 150 de metri lungime. E paralelă cu șoseaua națională și foarte apropiată de facultate. Are câteva case mici, cochete, fără Împrejurimi, cu mici garduri vii, cu verdeață peste tot, În partea de vest cu un mic parc și o grădină dendrologică. Noul nostru apartament, chirie 30 de dolari, are două Încăperi, sufragerie și dormitor. Sufrageria are mașină de gătit și frigider. Evident, avem și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cum mânca coji de ceapă din gunoi cu câteva zile înainte de a fi ucis. Trecut de prima tinerețe, Simionescu nu a rezistat torturilor fizice la care era supus noaptea, după ce ziua muncea în colonie, și s-a îndreptat hotărât spre gard, conștient de faptul că santinela îl va împușca. A fost ucis pe 12 iulie 1951, iar corpul său a fost lăsat câteva zile în colonie. Printre deținuți s-a zvonit că santinela care l-a împușcat a fost avansată în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
încăpățânat în muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard și la fel de vădană, în respect pentru biserica și preotul din sat. Acuma, nu c-ar bate toată ziua știutul drum al lăcașului de închinăciune dar, pentru obligatoriile pomeniri pentru răposatul, tot la popă apelează. - Cine să-mi citească
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard și la fel de vădană, în respect pentru biserica și preotul din sat. Acuma, nu c-ar bate toată ziua știutul drum al lăcașului de închinăciune dar, pentru obligatoriile pomeniri pentru răposatul, tot la popă apelează. - Cine să-mi citească colivele, mamă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scopul principal, de a reprima pe oricine ieșea din rând. V.A. : Povestiți într-un editorial ce ați văzut trecând spre casă. Erați de gardă la spital și, reîntorcându-vă, ați văzut o lozincă împotriva lui Ceaușescu scrisă pe un gard. A doua zi, dimineață, niște bătrânei încercau să șteargă urmele. A.M.P. : Erau proprietarii, săracii. Se petrecea cu vreo săptămână înainte de căderea regimului. Niște revoluțio‑ nari făcuseră în noaptea aceea o figură îngrozitoare perechii de pensionari și scriseseră pe gardul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
gard. A doua zi, dimineață, niște bătrânei încercau să șteargă urmele. A.M.P. : Erau proprietarii, săracii. Se petrecea cu vreo săptămână înainte de căderea regimului. Niște revoluțio‑ nari făcuseră în noaptea aceea o figură îngrozitoare perechii de pensionari și scriseseră pe gardul lor : „Jos Ceaușescu !“. A doua zi dimineață n-a trebuit să vină nici Miliției, nici Securitate, nimeni, că ei, singuri, ștergeau conștiincioși gardul. MĂ rog, Ăsta-i un exemplu inocent, dar nebunia regimului atinsese proporții maxime. Când venea un rezident
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
regimului. Niște revoluțio‑ nari făcuseră în noaptea aceea o figură îngrozitoare perechii de pensionari și scriseseră pe gardul lor : „Jos Ceaușescu !“. A doua zi dimineață n-a trebuit să vină nici Miliției, nici Securitate, nimeni, că ei, singuri, ștergeau conștiincioși gardul. MĂ rog, Ăsta-i un exemplu inocent, dar nebunia regimului atinsese proporții maxime. Când venea un rezident nou i se dădea lista de bolnavi cu câțiva însemnați cu cruce pe foaie. Întrebai : „Ce au Ăștia special ?“ și ți se spunea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Eu vorbesc în calitate de om care era în Televiziune și care făcea doar acoperirea mediatică a acestor măsuri, dar știa și teoria... La Oltchim muncitorii au aruncat cu sub‑ stanțe toxice peste echipele noastre de filmare. Nu te puteai apropia de gardul lor ca să întinzi microfonul. Ce restructurare puteai să faci în condițiile acestea ? A închis Ciorbea fermele de porci - o parte din industria grea. Pentru privatizare, ce reprezenta partea cealaltă, adică să încerci să aduci niște bani, nu numai să închizi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
conștiinței naționale, nesfârșitele greutăți întâmpinate, inclusiv încercarea de a-i pune capăt existenței în justiție... Luându-și rămas bun și zicându-i „Să-ți dea Domnul Plaiule, Românesc, și la propriu și la figurat, viață lungă și fără firul sau gardul de sârmă ghimpată ce te sfâșie” am înțeles că Vasile Tărâțeanu, fostul lui redactor șef, rămâne un optimist... Optimism pe care lam întâlnit în tot ceea ce se face la revista Glasul Bucovinei. Ca în versurile „Din una în alta” de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ani pentru judecată este puțin! Trebuie să continue! La noi au judecat (după datele publicate) aproximativ treizeci de oameni. Pe noi ne preocupă ce se întîmplă dincolo de Oder și de Rin. Dar ce este în jurul Moscovei și la Soci, dincolo de gardurile verzi, faptul că ucigașii bărbaților și părinților noștri se plimbă pe străzile noastre și noi ne dăm la o parte să le facem loc asta nu ne frămîntă, nu ne atinge, asta înseamnă "să răscolim trecutul". Dacă cei optzeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de pămînt (în acea regiune pămîntul este argilos și 3 ha nu rodește nici cît trebuie să mănînce), analfabet, este arătat, de materialul informativ, că ar fi condus manifestații la alegerile din 1946 și că ar fi scris lozinci pe garduri. Pentru toți aceștia am dat dispoziție să fie puși în libertate, după ce am stat de vorbă cu fiecare în parte. Pentru ceilalți am cerut să se continue cercetările și să se raporteze, făcînd propuneri concrete". La Concluziile din finalul Raportului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în loc să ajungă spre un câmp liber, cum programase, este purtat spre un sat, atât de mic că nici nu fusese trecut pe blestemata de hartă, și nu are cum să evite impactul direct la aterizare cu vârful ascuțit al unui gard. Numai inspirația de moment îl face să-și întindă piciorul stâng și să și-l sacrifice astfel, cu prețul de a rămâne în viață, însă cu oasele zdrobite. Acum te-ai potolit ? era exasperat Cristi, lângă patul său de spital
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu trebuia să fii atât de atent la detalii. Poza perfectă nu mai constituia o necesitate. Mă așteptasem să fiu plictisit, să mă înfurie spleen-ul, însă n-a existat un astfel de moment. Trecând pe lângă cineva care își tundea gardul viu, nu mi s-a aprins butoiul de pulbere al regretelor, la care m-aș fi așteptat. Îmi contramandasem abonamentul la I Want That! și o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august, treceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brazilian, un aragaz Thermador, un frigider Sub Zero, două mașini de spălat vase, două aragaze cu hote silențioase, două chiuvete, o frapieră, un congelator și un întreg perete de sticlă glisant care dădea spre o piscină de dimensiuni olimpice (fără gard de protecție din moment ce Sarah și Robby erau deja niște înotători experți) și un jacuzzi, apoi o peluză vastă, cu un gazon mătăsos de un verde intens care dădea într-o grădină uriașă și bine îngrijită, cu flori ale căror nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casă, acum. Dar când mi-am întors privirea spre casă, am știut că nu putea să mă protejeze de ce mă păștea. Orice ar fi fost, putea să vină după mine. Iar atunci am observat piatra de mormânt. Ușor lateral spre gardul grădinii, puțin într-o rână, răsărind dintre buruienile care împânzeau grădina, iar scurtul meu moment de iritare față de decoratorii care uitaseră parte din recuzită se transformă în spaimă când m-am pomenit îndreptându-mă spre ea. Solul de sub piatră părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mai joace Doom. - De ce? întrebă cineva. - Zice că e un joc de care se folosește armata Statelor Unite ca să-i instruiască pe soldați. Un oftat din rărunchi. Singurul lucru care separa casa noastră de cea a lui Allen era un gard viu foarte scund, dar casele erau atât de îndepărtate una de alta, încât orice reclamație privitoare la o eventuală lipsă de intimidate devenea nerelevantă. Încă îi puteam distinge pe copii în camera media, dar privirea mea călători mai departe, luminile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se transformă în cea în care ai crescut când erai copil. M-am deplasat în fața casei, unde năpârlirea continua să-și enunțe avertismentul și unde mirosul de mortăciune, rânced dulceag, era instantaneu ușor de detectat. Mai jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar bucățele din viscerele pe care Terby din spintecase din pisică stropiseră gardul înflorat, colcăind de muște. Mi-am imaginat că trebuia să existe un martor al descoperirii mele, întorcându-mă brusc de jur împrejur, în același timp cu o pală întunecată de vânt care dădu colțul casei. Scriitorul îmi promise că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi fost ultimul lucru văzut de pisică mutra contorsionată a păsării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
singurul din familie care va mai intra în casa asta. Și totodată știam că familia mea - chiar și în afara casei - nu era în afara pericolului. Brusc, m-am întors să mă uit dacă pisica pe care o descoperisem ieri putrezea în dreptul gardului viu. Când ofițerul Boyle i-a văzut pe Mitchell și pe Nadine Allen stând în dreptul intrării lor din granit negru, în halate de casă identice și făcând gesturi spre el, Boyle ne-a rugat să „nu ne mișcăm“. Lumina din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vrea să fac, În măsura În care pot, unele completări. Printre altele, În ultima vreme am umblat după locuințe cu plan circular. Norocul sau păcatul a făcut să fie așa ceva la Probota - deci casă cu pereții Împletiți din nuiele, dispuse orizontal, ca la gard, realizând un plan circular, ca la poiata de păsări. Dar era casă, locuința omului care era crescător de păsări multe, În curtea lui existând mai multe adăposturi pentru orătănii, după modelul cărora și-a construit și casa, În momentul când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
words really enjoyed me. Omul - un ins robust, în costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
căruia îi fuseserăm juruiți în această călătorie. Câte trei fâșii de circulație, de o parte și alta, foarte aglomerate, în special cu TIR-uri. Încerc să deslușesc mai bine împrejurimile prin geamul aburit de ploaie al autocarului: șosele flancate de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe o ploaie măruntă, consecință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să deslușesc mai bine împrejurimile prin geamul aburit de ploaie al autocarului: șosele flancate de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe o ploaie măruntă, consecință a furtunii din ajun, plecarea ne-a fost întârziată cu vreo 20 de minute (și ce plăcut suna muzica în sala în care ne luaserăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]