11,589 matches
-
religioasă. Acest caracter profund respiră din problematica spirituală a cărților sale. Ca personalitate omenească. Dostoievski e nedesăvârșit și are ca puțini creștini conștiința nedesăvârșirii sale morale, precum are în proporții apocaliptice conștiința nedesăvârșirii acestei lumi. Afară de Dante, poate nici un alt geniu n-a dat nedesăvârșirii din viața pământească proporții mai uriașe, dar nici o imagine mai sublimă a desăvârșirii posibile. Viziunea artistică a lui Dostoievski e extremistă. El s-a definit singur ca un „realist fantastic” Intuiția lui străbate de-a dreptul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aprofundezi sensul acestei viziuni dostoievskiene, îi descoperi elementele esențial bizantine. Atât cele negative cât și cele pozitive, personajele sale sunt stilizate după modul misticii bizantine și prin aceasta, Dostoievski e în istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seamă al geniului ortodox. Ortodox nu, numai prin atitudinea sa de o neîndurată intransigență față de catolicism, de protestantism și de ateism, dar prin stilul și sensul integral al concepției sale despre om și lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a lumii sub păcat, Dostoievski plăsmuiește în nuvela Visul unui om ridicol, care e un mare poem filosofic, imaginea paradisului posibil. Un om în culmea deznădejdii adoarme cu revolverul pe masa de noapte și visează că s-a sinucis. Un geniu necunoscut îl scoală din mormânt și-l poartă prin spații stelare până într-un tărâm, care aduce cu Arcadia fabuloasă ori cu Edenul biblic. E țara fericiților. O armonie neschimbată îmbrățișează pe oameni și natura cu flora și fauna ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai fie nevoie de nimic: imediat veți ști cum se rezidește paradisul!” Dar Dostoievski știe de asemenea ce adâncă e rana patimii în făptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace, nu știm dacă a mai fost om pe lume torturat ca de o sete grozavă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o indicație”. Ce altă indicație sunt ei decât aceea rostită limpede în Visul unui om ridicol: amintiri ale paradisului, pe care îl căutăm? în ierarhia personajelor lui Dostoievski, copiii reprezintă, ca în Evanghelie, treapta cea mai de sus a nevinovăției. Geniul lui descoperă fărâmele frumuseții veșnice în frunzele fragede, în flori, în raze, în păsărele, dar mai ales în făptura fără păcat a copiilor. Lumea noastră nu se poate schimba în icoană a paradisului nici prin bătrâni, nici prin adulți, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura primordială a copilului. Nostalgia paradisului inspiră arta unui geniu ca Dostoievski și-l face să descopere în razele soarelui, în verdeață și în culorile florilor, în nevinovăția vietăților, în ciripitul păsărelelor și mai ales în neprihana copiilor, urmele primăverii și ale frumuseții veșnice. Ideile pedagogiei celei noi, care se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ochi nespus de vii fârâmiturile frumuseții edenice din lume, le adună cum ai aduna cioburile unui vas de mare preț ce s-a spart și încheagă din ele imaginea perfecțiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace. Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustrează acest adevăr. SIMBOLUL ANDROGIN Nostalgia paradisului, ca impuls fundamental al creațiilor de cultură, care le împrumută totdeodată o finalitate religioasă, se vădește cu deosebire în acea categorie de plăsmuiri ale geniului artistic, pe care o vom numi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
paradisiace. Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustrează acest adevăr. SIMBOLUL ANDROGIN Nostalgia paradisului, ca impuls fundamental al creațiilor de cultură, care le împrumută totdeodată o finalitate religioasă, se vădește cu deosebire în acea categorie de plăsmuiri ale geniului artistic, pe care o vom numi, în lipsa altui termen, categoria androginului. Androginul e o idee de limită extremă, care a torturat nu o dată mintea filosofică și nu mai puțin fantezia artiștilor. Categoria lui nu face parte din lumea noastră. El
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toată poesia, lumina fragedă a neprihanei veșnice și învăluie acest simbol în nu știu ce bură de aur și în nu știu ce prestigiu de paradis. Categoria androginului e, după cum am observat, un gând de limită extremă. Plăsmuirile artei, determinate de puterea naturală a geniului, culminează în el ca în vârful cel mai înalt al posibilității. Tocmai de aceea sunt puțin artiștii care, idealizând prin analogie frumusețea făpturilor lui Dumnezeu, au izbutit să se ridice până la această regiune a enigmei în care se închide viața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
plastică e însă o mare deosebire. În bizantin elementul îngeresc al acestei figuri se exprimă simbolic prin aripile imense, ce cresc din umerii sfântului, pentru a-i da aceeași înfățișare stranie de personaj din această lume și de dincolo de ea. Geniul lui Leonardo da Vinci s-a încumetat să exprime supranaturalul ca o enigmă psihologică, sensibilizată în vibrația unei carnații în care feminitatea și bărbăția se îngână întrun joc de o mobilitate extraordinară, ce sfârșește prin neutralizarea și anularea amândurora. Leonardo
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Leonardo da Vinci s-a încumetat să exprime supranaturalul ca o enigmă psihologică, sensibilizată în vibrația unei carnații în care feminitatea și bărbăția se îngână întrun joc de o mobilitate extraordinară, ce sfârșește prin neutralizarea și anularea amândurora. Leonardo e geniul multiplu pentru care lumea noastră avea margini prea strâmte. Condiția umană a fost ca o, tortură pentru inteligența fabuloasă a acestui om în luptă gigantică să spargă în toate direcțiile tavanele fatalității spre nemărginire. Alături de problema aeroplanului, care l-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această lume. Același sentiment al distanței spirituale se adâncește cu proporții nesfârșite în acea capodoperă prin care culminează poesia lui Eminescu și care e Luceafărul. Poema e unul dintre cele mai înalte și mai vaste simboluri din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită de sus, dincolo și dincoace de care apar în paralelă lumea frumuseții impasibile și nemuritoare și lumea vremelniciei și a pasiunilor. Ca în mitul platonic al Androginilor, ale cărui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și „marmoreele brațe”. În tot restul poesiei lui, aceste brațe marmoreene sunt atribuite femeilor pe care le cântă poetul. În viziunea Luceafărului, descoperim, deci, același procedeu artistic pe care îl întrebuințează Leonardo da Vinci în reprezentarea simbolului androgin al veșniciei. Geniile se întâlnesc nu o dată la această limită extremă a viziunii artistice. Și e încă o notă finală, care îl înfrățește pe Eminescu în aceeași viziune cu Dostoievski și cu Leonardo. După magnifica imagine a veșniciei, pe care ne-o dă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoaște. Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe, după această descriere, care e suprema piatră de încercare a oricărui geniu artistic, Luceafărul, restabilit în nemurire, privește în jos, în adâncul prăpăstios al lumii pământene, la scena celor doi îndrăgostiți, înlănțuiți în pasiunea muritoare. Ce mici trebuie să apară din zenitul spiritual marile noastre pasiuni, în uraganele cărora gustul cald al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenească. PROFETISMUL ARTEI Natura plăsmuirilor geniale implică neapărat o viziune care dezmărginește de condiția timpului și a spațiului. Pentru capodoperele vrednice de acest nume, viața terestră, limitată între naștere și moarte, pare prea puțin ca să alcătuiască singură obiectul marii arte. Geniul e din lume, dar se simte mult mai aproape de zei sau de Dumnezeu decât de lume. Punctul din care se deschid perspectivele contemplației lui artistice e așezat într-o regiune de dincolo de lume și existența terestră e proiectată într-un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
într-o regiune de dincolo de lume și existența terestră e proiectată într-un văzduh ideal, ce seamănă cu nemărginirea și cu veșnicia, ca din largul acesta să-i înțelegem mai bine proporțiile închise în timp și în spațiu. De aceea geniul se socotește chemat și ales de sus și învocă puterile supranaturale ale inspirației. Misiunea de a ne descoperi lumea vremelnică sub unghiul eternității se pare că depășește forțele omenești. Pentru spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintre om și puterea supranaturală. în creștinism, domină aceeași credință, desfășurată însă pe alt plan. Poeții și artiștii creștini imploră ajutorul lui Iisus Hristos și al Maicii Domnului, ca unor izvoare reale ale oricărei frumuseți. Aceasta e regula generală a geniilor bizantine care, în opera de artă, săvârșesc un înalt lucru duhovnicesc pentru care se purifică prin asceză și se fortifică prin rugăciune. Chiar atunci când Dante sau Milton invocă muza, e numai un fel de a vorbi tradițional poetic, pentru că în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu are sens păgân, ci unul pur creștin. Acesta e modul teandric al culturii creștine, la temelia căreia stă permanent o rugăciune de chemare a harului dumnezeiesc. Concepută fie mitologic, fie haric, ideea inspirației implică un plus de puteri adăugate geniului, o depășire a omenescului, o dilatare a viziunii ca să poată considera obiectul concret și limitat al artei în lumina nemărginită a veșniciei. Toate operele prin care culminează cultura omenirii respiră aceste aderențe la cealaltă ordine de existență ce transcende condiția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca să poată considera obiectul concret și limitat al artei în lumina nemărginită a veșniciei. Toate operele prin care culminează cultura omenirii respiră aceste aderențe la cealaltă ordine de existență ce transcende condiția terestră prelungind destinul omului peste limitele acestei vieți. Geniul adevărat se cunoaște după forța gigantică cu care sparge tavanele și podelele închisorii unde se zbate mizeria umană, și proiectează pe om între lumina paradisului și bezna iadului, cele două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
orice caz, antropomorfismul poetic-religios al Olimpului, intuire genială a unui plan de existență dincolo de timp și spațiu, e locul ideal după care suspină sufletul greco-roman. Fruct al libertății haotizate de păcat, Olimpul e imaginea foarte aproximativă a veșniciei, dibuită de geniul antic deasupra lumii noastre, dar nu mai puțin o imagine frumoasă de sub a cărei boltă eterică se puteau înțelege mai limpede, prin contrast, proporțiile și semnificația vremelniciei omenești. Condiția terestră trăită de omul antic cu atât mai dureros cu cât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Omul e slab, omul nu e puternic ca zeii iată leit motivul acestei arte! Și sâmburele arzător, ce ne atrage și ne mișcă, e adâncul suspin omenesc înălțat spre alte forme, superioare, de existență. Dacă fraternizăm cu acest suspin al geniului antic e fiindcă el răspunde acelui sentiment pe care îl numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără pereche. Aproape nu există capodoperă literară, picturală, muzicală și arhitecturală, care să nu-și moaie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care îl numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără pereche. Aproape nu există capodoperă literară, picturală, muzicală și arhitecturală, care să nu-și moaie creștetul în lumina paradisului. Dincolo de expresia formală perfectă, geniul e torturat de imaginea perfecțiunii substanțiale, pe care, negăsind-o în lumea concretă, o caută în ordinea transcendentă, lucru pe care l-am văzut studiind simbolul androgin. Pentru artă, paradisul creștin reprezintă icoana perfectă spiritualmente, transpusă în veșnicie, a lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care, negăsind-o în lumea concretă, o caută în ordinea transcendentă, lucru pe care l-am văzut studiind simbolul androgin. Pentru artă, paradisul creștin reprezintă icoana perfectă spiritualmente, transpusă în veșnicie, a lumii noastre devastate de durere și de moarte. Geniul nu se mai trudește acum să inventeze această imagine, ca în păgânism, căci e dată în revelația credinței ca un triumf final al vieții în nemurire. Aderând la revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri: anteistoric, ca început al lumii și postistoric, ca triumf final peste veac, amintirea celui dintâi întreținându-se în sufletul omenesc cu aspirația către cel din urmă, prin Milton geniul creștin a dat expresie începutului, iar prin Dante sfârșitului, precum prin Dostoievski a dat expresie amândurora fuzionate în realitatea psihologică. Orb ca și legendarul cântăreț al Olimpului antic, Milton e poetul Genezei, al Edenului și al căderii omului. El constituie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dante sfârșitului, precum prin Dostoievski a dat expresie amândurora fuzionate în realitatea psihologică. Orb ca și legendarul cântăreț al Olimpului antic, Milton e poetul Genezei, al Edenului și al căderii omului. El constituie pentru noi exemplificarea tipică a adevărului că geniul reproduce în plăsmuirile sale chipul Creatorului lumii și că, atunci când se conformează voii lui Dumnezeu, opera lui capătă un sens teandric în spiritul cel mai creștin al artei. Fabulația Paradisului Pierdut e identică cu revelația biblică, iar înțelesul lui spiritual
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]