10,090 matches
-
cercul său. Acum câteva luni am fost fericită alături de o familie de români. O zi memorabilă. Într-o după-amiază oarecare m-am trezit mâncând șuncă afumată din Ardeal, castraveți murați și gogoșari cu aroma soarelui din grădină. Gusturi uitate și glume despre prășit... El, zidar cu palmele grele și unghiile mâncate de ciment, povestea hâtru cum face collazione dimineața. În țară, în tinerețe, ieșea desculț pe drum. Mai ia o felie de șuncă! Și pâinea vezi că-i din țară! Scrisoare
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de spaima singu rătății ă„Nu era nimic pe care să nu-l fi preferat tristeții de a merge la culcare“, spunea Duclos despre una dintre femeile la modă), singurul lucru sfânt erau conversația, vorbele mușcătoare, înțepăturile cu aer de glumă galantă și cu intenție ucigașă. Nimeni nu era cruțat, Montesquieu avea dreptate când semnala, ca pe o caracteristică a epocii, „declinul admirației“. Totul se leagă: acolo unde nu există naivitate, nici cucernicie, nu este de găsit nici capacitatea de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sincer și pe care aseme nea lucruri îl îngrozeau și îl scârbeau, și fără ca Doamna de Saint-Simon, care suferea în aceeași măsură și pentru asemenea spuse și pentru urmările lor, să fie în stare să dea lucrurilor un aer de glumă, nici să le arate portița pe unde să iasă din astfel de nesocotită flecăreală. În ce pri vește nesocotința în a spune ce-i venea la gură, Domnul duce de Orléans avea una nemărginită, în cuprinsul vieții obișnuite și fără
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și inegală; se înfurie și se mâhnește, își iese din fire și se potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face foarte plăcută. Gluma ei este nobilă, vie, ușoară; vorbește cu elocință, dar prea vehement și prolix. Nu se poate purta o conversație cu ea; nu-i pasă dacă ceea ce spune ajunge la mintea ta: îi ajunge s-o asculți; de aceea este în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Apoi, ea a fost plăsmuită pentru a învia morții: o iubesc de bună seamă neputincioșii și o aud surzii. PRINȚESA DE TALMONT Doamna de Talmont este frumoasă și plină de spirit; are o inteligență vie, și tonul de ușoară glumă care este al nației noastre pare a-i fi natural. Înțelege atât de repede ideile celorlalți, că uneori cazi în cursă și îi faci onoarea de a crede că a produs ceea ce n-a făcut decât să audă. Imaginația ei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de teatru, din a face corecturi de tipar, într-un cuvânt, din toate. Îi spuneam într-o zi râzând că, în materie de laude, a mâncat la prânz un elefant și la supeu un struț. Puțin a lipsit ca această glumă să nu ducă la o ceartă serioasă. Istoricul Revoluției va fi poate pus în mare încurcătură în situația de a descrie caracterul public al lui Mirabeau. El a fost esențialmente monarhist, s-a opus marii operații prin care comunele au
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să-l amuze, așa cum o gură cu simțul gustului atrofiat are nevoie de o hrană picantă. Gândurile serioase, aplicate la morală sau la senti mentele naturale, îi sunt penibile, călăuzindu-l către reflecțiuni de care se teme și, printr-o glumă, caută să scape de ceea ce simte. O mulțime de împrejurări l-au făcut să se înconjoare de oameni depravați sau ușuratici, care l-au încurajat să facă nenumărate lucruri frivole; societatea acestor oameni îi este comodă, pentru că îl scapă de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu admiri îndeajuns câteva enunțuri scurte cu pretenții de adâncime, în spatele cărora nu se afla nimic, se îndepărta, temându-se să nu zăbovească până când spiritul său nu mai avea ce să dea. Ar fi știut să povestească bine, numai că glumele lui se adresau unui subaltern sau unui prost de care își râdea fără primejdie, sau unei victime atașate de persoana sa, țintă a batjocurilor sale. Nu putea sus ține mai multă vreme o conversație serioasă; la a treia deschi dere
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
felul acesta nu și-a câștigat nici una dintre calitățile ei în detrimentul alteia. Exact aceeași femeie, a cărei logică era exactă și riguroasă când vorbea despre marile subiecte privitoare la drepturile și la demnitatea speciei umane, avea veselia cea mai picantă, gluma cea mai ușoară: nu spunea vorbe frapante, care să poată fi reținute și citate în sine, și, după mine, acesta era încă un farmec al ei. Vorbele memorabile de genul acesta au neajunsul că omoară conversația; sunt, ca să zic așa
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ei nu erau niciodată căutate; sesiza în chip admirabil adevăratul punct important al tuturor spuselor, fie ele serioase ori frivole. Spunea întotdeauna ceea ce era de spus și îți dă deai seama în compania ei că justețea ideilor este tot atât de necesară glumei, cât poate fi rațiunii. Dar ceea ce o distingea chiar mai mult decât conversația erau scrisorile. Scria cu o extremă ușurință și îi plăcea să le scrie. Anecdotele, observațiile, reflecțiile pro funde, fericitele vorbe de spirit veneau sub pana ei fără
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui ei. Cu două ore înainte de a muri, vorbea cu interes despre lucrurile care o preocupaseră întreaga ei viață, iar reflecțiile ei puternice și profunde asupra dege nerării speciei umane atunci când se află asuprită de des potism erau amestecate cu glume picante asupra indivizilor care s-au distins cel mai mult pe acest drum al degra dării. Moartea a venit să pună capăt exercitării atâtor facultăți pe care suferința fizică nu putuse să le slăbească. Chiar în timpul agoniei, Julie și-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
făcuse de timpuriu obiceiul de a scrie cât mai puțin cu putință; dar puținul acesta era de bună calitate și de o tăietură perfectă. Și vorbind avea linia netă și justă, expresia potrivită. Din amintirile ei alegea de preferință o glumă fină, o vorbă amabilă sau veselă, o situație picantă, iar restul îl neglija; își aducea aminte cu bun-gust. Asculta răpită, nelăsând să treacă nimic de preț din spusele tale fără să arate că l-a simțit. Întreba cu interes, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
legile civile ale lui Romu lus și-ar fi păstrat atâta vreme influența la Roma dacă n-ar fi existat legile religioase ale lui Numa. Ea a ridicat capul, a înțeles apelul, n-a răspuns la întrebare decât printr-o glumă și a pornit de aici pentru a fi la fel de scânteietoare și de amabilă ca de câte ori am văzut-o. Eram cu toții încântați și nimeni mai mult decât prefectul, Domnul Finot, om de duh. I-a fost adusă o scrisoare foarte urgentă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spre a lua trenul spre Iași, Dragoș era urmat de fata gazdei care plângea în gura mare "Un'te duci și cui mă lași", plâns și cuvinte cu care ne-a însoțit o bună bucată de drum ... Au fost și glume ... dar nu aprobatoare la adresa colegului ... nu-i frumos ... dar se mai întâmplă. În schimb ... a treia excursie ... a fost plină de evenimente pentru mine. Ea a avut loc în Munții Vrancei la sfârșitul anului III de facultate (iunie-iulie 1948), pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
slobozește repede privindu-mă: "A hotărât tătuca și domnii profesori că să veniți la noi la masă" și a fugit intimidată. Acum toată lumea mă privea cu subânțelesuri și în deplin acord că nu mai puteam da înapoi. În corul de glume, am plecat parcă spre cel mai ingrat lucru care putea să mi se întâmple. Să vă spun că nici nu știu ce am mâncat și dacă am scos vreo vorbă cât s-a prelungit chinul mesei, dar am înțeles că sunt în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
facultate sau pe teren ... și atunci cum să pretind un loc mai privilegiat în familie ?! Am avut însă marele noroc că și soția ... tot cadru didactic universitar ... m-a înțeles și m-a sprijinit în munca mea... chiar dacă ... mai în glumă, mai în serios ... tot cu apelativul de "aerian" mă gratulează ... Și cred că are destulă dreptate când mă gândesc la câte situații ... de care face și acuma haz ... s-au întâmplat din cauza uituceniei mele. Pentru distracție ... dar fără să exagerez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cei nealeși care doreau să joace, printre care și eu. Ce-mi vine mie în minte ... într-o seară (la orele de meditație) ... când a doua zi urma gimnastica la ultima oră de clasă ... ies la tablă și scriu ... în glumă, se înțelege, cele două echipe ce urmau să se întâlnească ... denumite: "oameni" și "animale". De unde atâtea nume de animale?... vă asigur că la "animale", în afară de cei unsprezece, au mai rămas și rezerve ! S-a râs mult în clasă în acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care Academia m-a onorat ulterior. Iar colectivul de pe teren, care mă aștepta cu o masă festivă antecomandată, a trebuit să plătească taxa de renunțare. Și uite-așa ... am încălcat pe-o șea ... și v-am spus ... sub formă de glumă ... niște realități care au pigmentat o viață de muncă cu părțile ei albe și cenușii ... căutând ... așa cum am promis de la început ... să fiu cinstit cu mine însumi ... să nu mă îndepărtez de "adevăr". IX. Geografia ieșeană a secolului 20 Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
uit niciodată biroul său de la subsolul Facultății, pe care-l domina, nu neapărat prin statura sa impozantă, ci prin zâmbetul care părea că învăluie totul. M-a ascultat cu răbdare; din când în când întrerupea șirul vorbelor mele cu o glumă. Nu știu dacă o făcea pentru plăcerea glumei sau pentru a-mi testa coerența în expunere! De atunci drumurile noastre s-au întâlnit de multe ori eu veneam la Iași, dânsul la București îi expuneam ce am mai făcut, ce
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
care-l domina, nu neapărat prin statura sa impozantă, ci prin zâmbetul care părea că învăluie totul. M-a ascultat cu răbdare; din când în când întrerupea șirul vorbelor mele cu o glumă. Nu știu dacă o făcea pentru plăcerea glumei sau pentru a-mi testa coerența în expunere! De atunci drumurile noastre s-au întâlnit de multe ori eu veneam la Iași, dânsul la București îi expuneam ce am mai făcut, ce lucruri noi au apărut, ce direcții noi se
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
am putea să nu știm că orice lucru devine convenție și că orice convenție (ca orice altă lege pe pământ) e făcută pentru a fi dărâmată? Ceea ce e totuși înspăimântător la acest joc secund contemporan este că undeva, la rădăcina glumei cu convenția, încolțește și certitudinea filozofică tema esențială a trans-romanului Desperado că viitorul (și nu e vorba de viitorul fericit din basm) viitorul omului pe pământ s-a rupt, a murit. Acest tragism tematic este cauza neîncrederii formale a trans-romanului
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gândește așa. Crearea acestei solidarități a lecturii n-a fost ușor de realizat. A fost nevoie de un cod. Comunismul e cunoscut pentru "limbajul de lemn" folosit în orice împrejurare și care, în ciuda totalei lui lipse de inteligență, a iscat glume sclipitoare, pierdute în acest moment. Autorul Desperado comunist trebuia să revitalizeze codul care se ofilea rapid sau era descoperit, deci trebuia înlocuit pentru a putea din nou să amâne (nu putea spera la mai mult) cenzura. Îndârjirea de a scăpa
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Una dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise publicul. Era în 1967. Nu știu dacă s-au schimbat de atunci. Chiar erau la haină de nurcă și costum. Bani, nu glumă. Iar când a început piesa, le-a displăcut din primul moment. "Sfinte Sisoe, la ce naiba ne uităm noi aici?" Eram acolo, ostilitatea față de piesă era evidentă. Se vedea cu ochiul liber. Partea extraordinară a fost că actorii au simțit și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cred. Nu mă folosesc de termeni ca Modernism ori postmodernism fiindcă ei n-au înțeles pentru mine. În ce privește, însă, conștiința istoriei, mie mi se pare că istoria nu face decât să crească. Atunci când am scris Hawksmoor, s-a considerat o glumă, un artificiu că am scris un roman plasat în trecut și prezent concomitent. În ultimii douăzeci de ani, însă, au apărut o mulțime de romane istorice cu un picior în trecut și altul în prezent. Acum e chiar un gen
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să închege elementele non-narative. LV. Ești, cred, un Desperado al narațiunii scânteietoare. Mesajul tău, însă, este mai profund decât atât. Unde consideri că se oprește umorul (dacă se oprește vreodată) pentru a ceda locul unei seriozități grave? JB. Consider că gluma e un mod de a fi serios; dar poți fi serios și cu seriozitate. În fond, cultura britanică nu e un monolit, ori, cum e cultura franceză, împărțită pe genuri. Comparați-l pe Shakespeare cu Racine. Noi toți romancieri și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]