9,551 matches
-
rozete mari, bogat ornamentate. Pronaosul este tăvănit, formând o tribună. Cu ocazia reparațiilor din 1930, în peretele plin dintre naos și pronaos au fost tăiate deschideri, concomitent mărindu-se și ferestrele. Prin lărgirea ferestrelor s-au tăiat porțiuni ale unor inscripții. La fereastra nordică întâlnim cuvintele „... anul domnului ...”, parte probabil a unei inscripții de datare, iar la fereastra de pe latura de sud „s-au zugrăvit cu cheltuiala lui Moga”. În naos, pictura pereților laterali a fost acoperită cu placaj. Pe bolta
Biserica de lemn din Strugureni () [Corola-website/Science/316621_a_317950]
-
reparațiilor din 1930, în peretele plin dintre naos și pronaos au fost tăiate deschideri, concomitent mărindu-se și ferestrele. Prin lărgirea ferestrelor s-au tăiat porțiuni ale unor inscripții. La fereastra nordică întâlnim cuvintele „... anul domnului ...”, parte probabil a unei inscripții de datare, iar la fereastra de pe latura de sud „s-au zugrăvit cu cheltuiala lui Moga”. În naos, pictura pereților laterali a fost acoperită cu placaj. Pe bolta semicilindrică a naosului au fost pictate scene din ciclul minunilor și patimilor
Biserica de lemn din Strugureni () [Corola-website/Science/316621_a_317950]
-
pe la anul 1740, ca fiind adusă din marginea satului și sfințită cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. După cum reiese din documentele vremii, în anul 1884 se sfințește și clopotul bisericii. Biserica a fost rând pe rând renovată, astfel o inscripție de pe peretele interior al bisericii vorbește despre o primă renovare a picturii în 1791, acoperirea cu eternit în 1959 și a doua renovare a picturii în anul 1962. În patrimoniul acestei biserici nu se găsesc obiecte de valoare artistică sau
Biserica de lemn din Apatiu () [Corola-website/Science/316622_a_317951]
-
și instalațiile sanitare. În 1975 a fost înlocuită pardoseala din plăci de piatră cu o pardoseală din mozaic roman și a fost refăcut prezbiteriul. Interiorul bisericii a fost renovat în 1980 de către Candit Sava și Romi Loghin, după cum atestă o inscripție pictată în colțul de nord-vest al lăcașului de cult (""RENOVAT în anul 1980. CANDIT SAVA ROMI LOGHIN""). Din cauza faptului că autoritățile laice din vremea regimului comunist nu acordau autorizații de construcție pentru biserici, pr. Johann Proschinger a făcut în 1981
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
pentru activitatea unor parohi ai acestei biserici. Cele cinci plăci sunt dedicate următorilor preoți-parohi: În partea dreaptă a bisericii, la mică distanță de ziduri, se află o cruce de fontă pe un postament de piatră, pe care se află următoarea inscripție în limbile poloneză și germană: ""PAMIATKA MISSJI 1883 ANDENKEN MISSION"" ("În amintirea misiunii din 1883"). Ea a fost amplasată în semn de amintire a exercițiilor spirituale din 1883. În anul 2007, Decanatul Catolic din Bucovina, prin Parohia Romano-Catolică Suceava, s-
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
de fețe bisericești în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților și cu Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Pe piatra de marmură ce se află deasupra criptei unde este înmormântat Alexandru Șandru Alboi a fost săpată următoarea inscripție: ""Aici odihnește întru așteptarea învierii ctitorul bisericii, inginerul diplomat ALEXANDRU ȘANDRU ALBOI, cetățean de onoare al Câmpulungului Moldovenesc. 4 august 1914 - 23 aprilie 2006"". Reîntors în România după mulți ani de muncă în străinătate, inginerul diplomat Alexandru Șandru Alboi a
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
Cultelor și Patrimoniului Național, precum și oaspeți din Germania. Cu acest prilej, arhiepiscopul Pimen a conferit o distincție de vrednicie post-mortem ctitorului Alexandru Șandru Alboi, precum și pr. paroh Teodor Giosan. Pe fațada vestică a bisericii se află o placă cu următoarea inscripție săpată: Biserica „Izvorul Tămăduirii“ din Câmpulung Moldovenesc are statutul de filie a Parohiei „Nașterea Maicii Domnului“ din municipiu.
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
și dând vâlhvă oștii lui ci este de a și créderea, de vréme ce au zidit bisérică"". De asemenea, în zidul absidei nordice a fost descoperită o lespede funerară fragmentară, utilizată ca material de construcție al noii biserici, cu următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acesta este mormântul panului Anton vameșul, care s-a săvârșit...în anul 6988 (1480), luna mai 30”". Descoperirea acestei lespezi funerare a fost considerată un element de datare a acestei biserici în prima jumătate a secolului al
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile. Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură și un cap de bour cu gâtul așezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfășoară următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniță, în anul 7068 (=1560)"". Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
între 180 și 400 de cuvinte și în toponimie, dat faptul că cuceritorii romani de obicei au adaptat numele galice ale localităților din cauza apropierii morfologice a limbilor. Galica este clasificată împreună cu limba celtiberică în subfamilia continentală a limbilor celtice. Majoritatea inscripțiilor descoperite arată de asemenea că a trebuit să aparțină și limbilor P-celtice. Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat să fie o limbă separată. Cunoștințele legate
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar nota în "Comentariile sale la Războiul Galic" că versurile învățate de la druizi nu trebuie să fie scrise Totuși, inscripțiile galice au fost descoperite în aproape întreaga Franță de azi - cu excepția Aquitaniei - și în regiunile subalpine ale Italiei Documentele romane dovedesc că s-a vorbit galică și în regiunile amplasate mai spre nord și est. Se leagă distribuția geografică a
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
și în regiunile subalpine ale Italiei Documentele romane dovedesc că s-a vorbit galică și în regiunile amplasate mai spre nord și est. Se leagă distribuția geografică a limbii galice cu răspândirea culturii La Tène începând cu secolul V î.Hr.. Inscripțiile găsite conțin diverse informații, inclusiv omagii scurte, epitafuri, declarații de proprietate și expresii de sentimente, dar s-au păstrat și nite documente mai lungi de natură legală, magică și religioasă, cum ar fi Calendarul de la Coligny, care conține denumiri galice
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
de la Chamalières, care este un exemplu de defixio. Textele găsite permit să se constate că limba galică a fost vorbită de fiecare stare socială atât înainte cât și după cucerirea romană a Galiei. Cunoașterea limbii galice este datorită nu numai inscripțiilor, dar și substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au fost descoperite în regiunile centrale ale Franței. Atestările scrise ale limbii galice cel mai adesea
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au fost descoperite în regiunile centrale ale Franței. Atestările scrise ale limbii galice cel mai adesea constă în câteva cuvinte, deseori nume personale, și multe dintre ele nu s-au păstrat
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
auzind legioniștii vorbind galică în Roma. Sfântul Ieronim a remarcat în comentariul său la "Epistola către galateni" a lui Pavel că tribul treverilor, care au locuit zonele înconjurătoare ale Trierului vorbeau aproape aceeași limbă ca galatenii, o concluzie susținută de inscripții din secolul al III-lea sau secolul al IV-lea. În secolul al V-lea, galica este atestată ca limba vie în părțile germanofone actuale ale Elveției. Sfântul Gregor de Tours admite în secolul al VI-lea că un sanctuar
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Cele mai vechi atestări cunoscute au fost scrise în alfabetul etrusc modificat, cunoscut ca „alfabetul de la Lugano” adoptat de gali, cel mai probabil după cucerirea zonelor locuite de lepontini în secolul al IV-lea î.Hr.. S-au găsit aproape zece inscripții, cea mai tânără fiind din secolul I î.Hr.. Alfabetul de la Lugano a conținut următoarele caractere: A E I K L M N O P R S T Θ U V X Z Acest sistem de scriere nu a distins între
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
oclusivele sonore și surde, ce înseamna că semnele "P" reprezintă atât cât și , "T" stă pentru și , iar K — pentru și . "Z" probabil stă pentru , "Θ" pentru iar "X" pentru . Deosebirea între "U" și "V" se face numai într-o inscripție timpurie. În teritoriul Provenței de azi au fost descoperite inscripțiile scrise în alfabetul grec. Atestările arheologice limitează zona de uz a acestui sistem de scriere la delta fluviului Ron, Camargue, care a înconjurat orașul grec Massalia (Marsilia de astăzi). Deși
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
atât cât și , "T" stă pentru și , iar K — pentru și . "Z" probabil stă pentru , "Θ" pentru iar "X" pentru . Deosebirea între "U" și "V" se face numai într-o inscripție timpurie. În teritoriul Provenței de azi au fost descoperite inscripțiile scrise în alfabetul grec. Atestările arheologice limitează zona de uz a acestui sistem de scriere la delta fluviului Ron, Camargue, care a înconjurat orașul grec Massalia (Marsilia de astăzi). Deși se consideră perioada scrierii galo-grece ca fiind începutul alfabetizării galilor
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Δ "Χ" a reprezentat , "Θ" și "Δ" — („tau galic”), "ΟΥ" — , și , "Η" — și , "Ω" — și , "Ι" — , iar "ΕΙ" — . Literele grecești fi și psi nu au fost folosite. Odată cu cucerirea Galiei, limba galică a început să fie scrisă cu alfabetul latin. Inscripțiile galice scrise cu alfabetul cuceritorilor au fost descoperite în aproape întreaga arie vorbitoare altădată de galică, dar mai ales în partea centrală a Franței actuale. A B C D Ð E F G H I K L M N O
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă toate modelele de declinare atestate. Rubrica goală înseamnă că forma declinată pentru acest grup de declinare nu este atestată în surse. Inscripțiile păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular al substantivelor cu tema pe ă a fost "-ăi" în cele mai vechi, dar "-ī" în cele mai târzii, schimbare paralelă cu irlandeză veche. De asemena, formele instrumentalului și
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
s-au găsit atestări care ar confirma existența timpurilor compuse în limba galică. Ca și în limba latină, perfectul și imperfectul au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a fi" păstrate arată niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se știe mult de declinarea lor, s-au păstrat până în ziua de azi mai multe numerale cardinale și ordinale. Toate formele atestate sunt prezentate
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se știe mult de declinarea lor, s-au păstrat până în ziua de azi mai multe numerale cardinale și ordinale. Toate formele atestate sunt prezentate în tabelul de mai jos. Majoritatea inscripțiilor păstrate dovedește că ordinea subiect-predicat-obiect a fost cel puțin posibilă, dacă nu chiar preferată de vorbitori. Iată un exemplu (abrevierile folosite sunt explicate în caseta la dreaptă): Unele inscripții arată însă șabloane deosebite: predicat-subiect-obiect, așa cum în irlandeză și galeză de
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Toate formele atestate sunt prezentate în tabelul de mai jos. Majoritatea inscripțiilor păstrate dovedește că ordinea subiect-predicat-obiect a fost cel puțin posibilă, dacă nu chiar preferată de vorbitori. Iată un exemplu (abrevierile folosite sunt explicate în caseta la dreaptă): Unele inscripții arată însă șabloane deosebite: predicat-subiect-obiect, așa cum în irlandeză și galeză de azi. Datorită caracterului flexionar al limbii, celelalte combinații apar și ele, spre exemplu ordine „latină”, cu verbul la sfârșitul prepoziției, trăsătura împărtășită cu celtiberică. Sunt atestate și prepoziții cu
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția inscripțiilor galice" (). Cel mai lung text păstrat, plombul de la Larzac a fost decoperit în 1983 în jurul satului
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]