8,704 matches
-
pe care Îi cunoaștem din relatarea ramsidă: Cât despre câinele al cărui chip este alb, ale cărui ????? sunt negre iar partea dinapoi e roșie, este un animal În Întregime negru și nu mai există altă culoare În el. Este o ipostază a lui Horusxe "Horus"... Veghează asupra oamenilor și este cinstit În cetăți și nôme ca un zeu pe care toți Îl respectă ș?ț pentru culoarea pielii sale. Coada este pe spatele său sub forma Sufletelor din Apus. Setshaxe "Setsha
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
furtunii"! (IBoT I 30 rândurile 1-8)*. În fragmentul de mai sus divinitatea supremă este reprezentată de zeul furtuniixe "zeul furtunii", care uneori este numit „tată” al suveranului; În alte ritualuri apare ca divinitate solară, iar În altele apare sub ambele ipostaze. După cum șbăuturaț marnuwan și berea sunt complet amestecate pentru divinitatea solară a zeilor, șiarț sufletul și inima lor au devenit una, la fel și sufletul și inima divinității solare a zeilor șși a luiț Labarna să devină una! Ca berea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o caracterizare a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și „Mamaxe "Mama"”, care de curând s-au dovedit a fi zeități titulare ale templului acropolei din Volterra, ar putea fi și niște ipostaze ale cuplului suprem ceresc sau, mai degrabă, ale celui htonian. Chiar dacă există largi (și, În unele cazuri, foarte largi) limite de siguranță În caracterizarea fiecăreia, multe dintre aceste divinități care nu au fost grecizate sunt evident situate sub pământ, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romană, foramina, „găuri” care pun În legătură lumea infernală și pe cea a oamenilor, au fără Îndoială aceleași rădăcini comune străvechi și lingvistice cu cele ale credințelor etrusce analoage; tot paralel cu latinul genius pare să fie etruscul Farqanxe "Farèan", ipostază a capacității generative a străbunului nobiliar și a lui pater familias. Cu toate acestea, și În acest caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dea un fundament sub aspect rațional. Obiectivul său pare revitalizarea păgânismului Înțeles ca un creuzet comun al unor tradiții grecești și orientale, Înzestrându-l cu o solidă bază teoretică inspirată din ontologia plotiniană. În acest scop, propune o multiplicare a ipostazelor metafizice pusă În paralel cu multiplicitatea ființelor supraomenești din politeismele tradiționale, toate avându-și originea din rădăcina unică a Ființei, Unul absolut transcendent. Dacă În Viața pitagoreică, prima dintr-o serie de zece cărți ce alcătuiesc o operă despre pitagoreism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai semnificative ale limbajului psihiatric românesc, deși În psihiatrie limbajul constituie un element capital incontestabil; În domeniul psihologiei normale și patologice lingvistica, prin terminologia și evoluția sa, este expresivă În mod particular. Cele mai multe structuri psihiatrice, sănătoase sau morbide și diverse ipostaze aferente pot fi desprinse Încă din literatura veche. Ele au evoluat, firesc, odată cu evoluția limbajului, dar sinteza lor a contribuit la formarea terminologiei psihiatrice. Mă refer, cu precădere la aceste aspecte, așa cum se prezintă ele În Țările românești: Un termen
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au Împăcat cu craiul leșesc” și „cu ce inimă și cu ce sfat au făcut acea casă” (Neculce). Cealaltă ipostază a pishozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai sus) era o excitație maniacală. „Frecventa mișcare a ochilor săi, din agitația capului său, din ușurința gesticulațiunilor sale” etc. Criza
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
a timpului, un produs și un exponent al epocii și nu-i decât o noutate stilistică, nu una de fond, când afirm că acest personaj s-a instalat atât de temeinic În structura socioantropologică actuală Încât Îl Întâlnim În toate ipostazele vieții, În veghe și somn, În vis și chiar În boala sufletului. E un fel de a spune, dar nu o derogare de la adevăr, că trăsăturile caracteristice omului de tip nou modifică schizofrenia și melancolia actuală, Întreține nevrozele sau le
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
lui B. au, de regulă, o stare materială solidă sau se îmbogățesc; ele nu sunt totdeauna credibile, nu „trăiesc”, rămân numai niște fantome. B. este fascinat de universul feminin, dar, pentru că nu îl înțelege decât superficial, își plasează eroinele în ipostaze apăsat dezavantajoase, imorale chiar. Intriga se desfășoară rapid, previzibil, trădând preferința pentru un anumit tip de acțiune și anumite caractere. B. scrie și literatură pentru copii, chiar una reușită. Scriitorul mai publică și câteva plachete, unele omagiale, arătându-se același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
Vest a unui agent secret, având ca misiune asasinarea lui I. Agentul se predă poliției la Frankfurt și evenimentul ajunge în primele pagini ale ziarelor franceze („Le Monde”, „Le Matin”, „La Croix”ș.a.). Mai puțin cunoscut este I. în altă ipostază: aceea de poet. Versurile sale au fost reunite în câteva dintre antologiile exilului: Vintilă Horia, Poezie românească nouă (Madrid, 1956), Ștefan Baciu, 11+11 poetas rumanos contemporáneos (1976), Nicholas Catanoy, Modern Romanian Poetry (1977). I. a tradus în limba franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
adaptate firesc exilului („Gârboviți de mers și de-așteptare,/ Gândul ni-i cu spini și ciumăfăi,/ Hăulind a dor din zare-n zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
j, și a patru stări alternative (mutual exclusive) ale lumii, și descompunem fiecare alternativă în x variante , e.g. za este egală cu două aspecte ale sale, i.e. . De aici mai facem patru presupuneri: p1: este o j-variantă <footnote Adică, fixând ipostaza i în ambele alternative, ipostaza j variază. Spre exemplu, dacă a2: i citește și j ascultă muzică și a1: i citește și j citește, (a1, a2) sunt x-variante deoarece variază cu privire la comportamentul unui singur individ. Fiind vorba, în acest caz
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alternative (mutual exclusive) ale lumii, și descompunem fiecare alternativă în x variante , e.g. za este egală cu două aspecte ale sale, i.e. . De aici mai facem patru presupuneri: p1: este o j-variantă <footnote Adică, fixând ipostaza i în ambele alternative, ipostaza j variază. Spre exemplu, dacă a2: i citește și j ascultă muzică și a1: i citește și j citește, (a1, a2) sunt x-variante deoarece variază cu privire la comportamentul unui singur individ. Fiind vorba, în acest caz, despre comportamentul lui j, avem
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
convingător dimensiunea spirituală, deseori magico-religioasă, încorporată (încă?) în viața socială a comunităților exotice, așa-zis primitive. Nefuncționând social sub semnul democratic al separării puterilor în stat și al exercitării diferențiate a autorității, societățile neeuropene sunt în continuare sensibile și la ipostazele simbolice și spirituale ale realităților cotidiene. De exemplu, antropologul sosit ,,Să studieze, de pildă, concepțiile despre rău și nenorocire printre aborigenii din Australia, el va fi condus, cu multe eforturi, să înțeleagă complexitatea organizării clanului și procesul de denumire a
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Foucault) și rudenia,economia și ecologia, politica și religia, filmul etnografic și antropologia interpretativă și, nu în ultimul rând, cu cea aplicată. 3. Reconfigurări actuale în antropologie Două dintre subiectele clasice ale antropologiei aplicate (rudenia și practicile economice) cunosc astăzi ipostaze actuale pe care autorii cărții le pun foarte bine în evidență. Astfel, relațiile de rudenie sunt, în fond, un subiect clasic și mereu actual. În termenii celor doi autori, rudenia rămâne și acum un veritabil cod al tuturor relațiilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
condiționarea purului fapt de a fi își pierde acum puterea asupra lui. „A fi liber“ devine mai puternic decât faptul de a fi și dovada acestei puteri se face, la limită, prin moarte. Iată de ce moartea poate să devină suprema ipostază a ființei. Alegerea nimicului în locul ființei se face nu de dragul nimicului, ci al unei alte calități a ființei: aleg să nu mai fiu, pentru a fi cu adevărat. Dar frica - și deopotrivă frica învinsă - este un concept de relație. În
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limitele“) sociale de exersare ale libertății mele. În spațiul social, alții mă întreabă în privința unei porțiuni a vieții, pe care, în virtutea unui contract scris sau nescris, am angajat-o în această întrebare și în obligația unui răspuns. În toate aceste ipostaze ale răspunderii sunt confruntat cu trei instanțe care întreabă și față de care sunt răspunzător: alții (societatea); eu, ca primitor al libertății și ca modelator al eului meu; Dumnezeu, ca donator al libertății și ca sursă a ei. În primul caz
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc : orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază a răspunderii, se află în joc ceva. În cazul răspunderii sociale este în joc onorabilitatea mea. Profesional, etic ori juridic pot reuși sau pot da greș, pot fi deci stimat, mă pot bucura de considerație în ochii celorlalți sau, dimpotrivă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din limitele vieții în care obișnuiam să fiu întrebat și să răspund. Cine sunt „eu“ în condițiile în care totul se mută „în altă parte“, pe un alt tărâm, ale cărui „contururi“ sunt imposibil de trasat? În această a treia ipostază a răspunderii, eu care sunt chemat să răspund nu mai sunt decât libertate; eu nu mai sunt și nu mai sunt întrebat decât în postura de purtător al libertății primite. Printre elementele fondului intim-străin se află, desigur, libertatea, dar nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
privirea prealabilă, este deopotrivă glaukopis, dotată cu o incandescență și cu o claritate a ochiului care fac cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întâmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, „cea care meditează“. Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptându-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. „Depășirea limitei“ este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care eroul avansează imperturbabil către
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cel Mare. De altfel, el numea primul deceniu al secolului al XX-lea "încheierea (stabilirii) crezului meu politic și social", un crez de care nu s-a despărțit nicidată. A sosit momentul să ne familiarizăm cu Iorga în multiplele sale ipostaze: cu naționalismul, gîndirea istorică, jurnalistica și idealurile sale estetice și critice; cu maniera sa de lucru și cu viața lui de familie; cu ideile sale asupra moralității și a banilor; cu Nicolae Iorga omul. Naționalismul constituie un element esențial în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atacat pe francezi la Hanoi, declanșând astfel primul război din Vietnam. Efortul Franței de a-și restabili după război autoritatea În Indochina a fost o catastrofă politică și militară. Ho și Min era apreciat de stânga franceză În dubla lui ipostază de luptător pentru independența națională și revoluționar comunist - două identități tot atât de indisolubil legate În propria-i gândire pe cât erau de inseparabile În poleita lui imagine internațională 4. Pentru electoratul francez, era absurd să trimiți la moarte oameni tineri Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
seduși de perspectiva funcțiilor oficiale. Iar Republica Irlanda, care a suferit În anii ’90 o transformare socioeconomică fără precedent, nu mai semăna nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare dintr-o altă epocă. Dacă ne gândim la istoria anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
românești, efectele comice fiind nu o dată la limita decenței. O prezență constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent, refugiat la berărie pentru a scăpa de teroarea consoartei. Inventivitatea jovială caracterizează majoritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]