9,213 matches
-
14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF, 1983, 25; H. Zalis, „Iarna când au murit cangurii”, RL, 1985, 41; Sultana Craia, „Iarna când au murit cangurii”, LCF, 1985, 41; Sultana Craia, Sentimentalism și ironie, LCF, 1985, 49; Regman, Nu numai, 241-242; Dicț. scriit. rom., II, 523-524; Bogdan Ghiu, Un roman despre o actualitate posibilă, „Jurnalul național”, 2001, 17 decembrie; Mariana Ionescu, Note de lectură, „Jurnalul de București”, 2002, 463. D.Mr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
celor cinci decenii de comunism românesc erau ilegalistul, muncitorul, pionerul și haiducul. Pe acestea le analizează competent și subtil Gelu Teampău în partea a treia a cărții sale. În același timp, banda desenată a fost și un subtil mijloc de ironie subversivă și de critică mascată a multor patologii mentale și sociale din perioada comunistă. Accentul era pus pe vorbirea de tip telegrafic. Așa cum scrie autorul cărții, această vorbire ,,este o trăsătură proprie benzii desenate, unde cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și a enormelor supermarche-uri, când în România el făcea foame, stătea umilitor la cozi interminabile, trăia pe cartele și se culca în frig ? Fiindcă trebuia nu-i așa ? să se sacrifice pentru... edificarea industriei socialiste. În fața acestei realități teribile, orice ironie sau sarcasm, fie ele și filozofice, se prăbușesc. penibil și ridicol, ca orice utopie absurdă. Să respingi Germania sau Europa untului, când în patrie se suferea de foame așa cum a făcut-o C. Noica, într-un text antologic prin irealismul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a mai spus. Am păstrat o bună imagine: distincție și demnitate personală, ținută, o liniște superioară. Era, fără îndoială, un tip rasat, fără nimic proletar în el. Mâini îngrijite, de intelectual. Mi-a lăsat uneori să înțeleg, cu o vagă ironie, că era în atenția favorabilă a... autorităților. Este una din cele două-trei figuri legionare care mi-au rămas plăcut în memorie. Altele nu. Deloc. Exactă, în esență, mi se pare mai ales analiza structurii mișcării (grupul întemeietorilor, mica burghezie, muncitori
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
freamătul din voce, contribuie la aceasta. Emoția este stârnită și de contemplarea propriului abis, energia căutării se alimentează din tensiunea produsă la întâlnirea dintre entuziasm și scepticism, dintre vitalitate și oboseală. Criticul este un afectiv, dar și un ironic, iar ironia o îndreaptă spre sine ca și spre alții, textul critic fiind, nu de puține ori, subiacent polemic. Toate aceste trăsături se exprimă nespectaculos, într-o frază aparent ternă, prin mici inflexiuni, prin străluciri mărunte care pot încânta. Ele sunt reunite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu noua boemă. Aceasta Își păstrează numele poate În virtutea inerției vocabularului, compusă din grupuri vioaie de artiști, Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sănătoase, ale criticii masselor cititoare. Acolo ar fi aflat nu numai cu ce, dar și cum se face critica unei creații. Căci, iată aici o altă problemă a excesului criticist de care vorbeam la Începutul acestui articol. Formula categorică, sentința, ironia, iată o parte din argumentele frecvente de care vorbeam mai sus. Iată În ele și o parte din argumentele tov. Crohmălniceanu În articolul amintit. Cu asemenea mijloace sumare și categorice, expeditive, sunt condamnate cele 5-6 nuvele de care vorbeam. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autorul Îi socotește nedemni de a scrie. Exemplele negative date În articol sunt luate aproape exclusiv din lucrările care se ocupă de lupta clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare pentru construirea socialismului. Articolul este scris cu un vădit accent de ironie, el fiind În Întregimea sa o persiflare a temei noi În literatura noastră. Și asta se cheamă, după tov. Ovid Crohmălniceanu, «lupta pentru calitate!». (Ă). Critica noastră literară are datoria de a lupta pentru calitate. Dar nu de pe toate pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cântec pentru nevastă de Cicerone Theodorescu, Gând de Gavril Mihai (Ă). (Ă). Creșterea măiestriei artistice se face simțită (Ă). Astfel Maria Banuș - de pildă, are capacitatea să exprime dragostea pentru viața plăpândă a copiilor. Cum se disting prin mușcătoarea lor ironie (Ă). versuri ca ale lui Eugen Frunză din Nu-n slujbe divine petrec monseniorii (Ă). Tot mai numeroase creații poetice reușesc să Îmbrace forma populară (Ă) ca În poemul lui Mihai Beniuc N-am putut să cânt În cântec (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de «coeficientul ridicat de descriptiv inutil», de «economie epică». Predilecție pentru o asemenea terminologie stranie bântuie În paginile Almanahului filialei Scriitorilor din Iași. La pg. 174, nr. 3-4, descoperim Într-o recenzie a tov. Ciopraga formula «Împletituri de humor și ironie», iar ceva mai departe «scriitorul cunoaște măiestria meșteșugului său În toate amănuntele». Măiestria meșteșugului este probabilă pe semne o eroareăgreșită. (Ă). Un revers al acestui păcat, ascunzând de fapt aceeași racilă, ține de formulele de șablon. (Ă). Autorul «are părți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a timpului liber Vizionarea spectacolelor de teatru și a producțiilor cinematografice În articolul intitulat „Bacăul în teatru și teatrul la Bacău”, publicat într-unul din ziarele locale în anul 1937, jurnalistul Israel A. Marcus (alias Marius Mircu), cu bine-cunoscuta i ironie, făcea următoarea apreciere cu privire la oportunitatea înființării unui teatru municipal permanent: „numai cu condiția de a fi efemer, poate exista permanent un teatru la Bacău”. Într-adevăr. În pofida existenței unor elemente favorizante - un realtiv interes din partea publicului, o susținută activitate pe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
poem epic!î Veacul vostru de glorie au sosit sub figura unui tom în 8o plin de versuri sucite și de idei încă și mai sucite. Bucurați-vă, patrioților" etc..., după care urmează o bătaie de joc, căreia îi lipsește ironia și conciziunea, iar nu tendința și punctul de plecare, ca să fie maioresciană. În 1867, la apariția Convorbirilor, Alecsandri le felicitează, pentru că pe steagul lor e scrisă și lupta împotriva prostuluigust 1 . * Vasile Alecsandri are un loc special între criticii din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe un minim de adevăr luat chiar din datele mitului. Eseistul pune patimă și iscusință în astfel de lecturi subiective, mereu în acel stil războinic - un stil al deciziei și al ultimatumului -, eliminând spațiile de respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să fie găsit un model românesc pentru aceste reflecții în care obiectele sunt privite totdeauna dinspre partea universalului, încărcate de sensurile unei grandori tragice, poate fi citat Vasile Pârvan. El a impus în cultura română modelul spiritului condamnat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
stimulul inițial. În liceu, fiindcă tânărul Tudor Vianu, „mai aparent genial”, compune și traduce poeme, B. încearcă să-l imite și se gândește să înceapă traducând din Baudelaire. Efectul nu e, din nefericire, cel scontat, dimpotrivă, Vianu îl „mortifică” prin ironii; și atunci novicele se va încăpățâna să-i demonstreze că poate „la rigoare simula poezia” atât de bine, încât să-l oblige pe ironicul prieten să scrie o carte despre el. Astfel că, peste ani, pe deplin consacrat și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
religioasă, dar spațiul cântat este sacralizat, totul pare străluminat de semnele grației, așa cum simțea Sfântul Augustin. Nu e vorba de o lirică mistică în înțelesul comun, ci de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică, dar are, ca miză de profunzime, un conținut existențial cu totul străin de istoricitate. Se produce acum o „întoarcere acasă”, universul poetic, ce amenința să se pulverizeze în abstract și simbolic, își recapătă consistența, emoția se încarcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
revoluția marxistă și a transformat-o până la urmă într-o "ideologie", în sensul pe care Marx îl atribuie termenului, poate chiar într-o ideologie mult mai dogmatică decât și-ar fi imaginat Marx că ar putea exista vreodată și, culmea ironiei, tocmai în numele ideilor sale. Din acest motiv, pe lângă faptul că reprezintă scheletul conceptual al întregii lucrări, leninismul va fi tratat într-un capitol separat, nu ca o simplă continuare a marxismului, ceea ce de fapt nici nu este. Gândirea lui Marx
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care merg până la ura personală față de tovarăși", în "influența puternică mic-burgheză, burgheză chiar", în raport cu care acesta "s-a arătat foarte receptiv" (Tudor, Cătănuș: 2000, 152; vezi și Tănase: 2004, 66-70). Discursul nu l-a scutit pe Constantinescu de sarcasmul și ironia mușcătoare a foștilor săi colegi, care i-au pus întrebări tendențioase despre paralelele existente între erorile comise de el și cele prezente, ajungându-se până la insinuarea, gratuită, dar de efect, că ar fi jucat un rol în organizarea și coordonarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
particulară, că îi va susține candidatura, n.m.). Dar Ceaușescu a spus-o: n-ai nici o șansă. Și Maurer, în principiu, fusese de acord cu Ceaușescu. Până la convorbirea cu președintele Americii, când n-a mai avut ce spune (Betea: 2001a, 177). Ironia situației: România va fi apreciată de către Occident în cadrul ONU pentru politica sa disidentă cu acordul explicit al Moscovei, care avea însă în vedere prestigiul taberei pe care o conducea, nu pe cel al statului al cărui reprezentant va fi ocupat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sesizând pericolul auto-imolării ideologice și politico-instituționale subdiacent acestui demers. Putem spune că a pus în practică ante-spectiv mesajul care reiese din titlul memoriilor fostului legionar și rezistent anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu: "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc". O altă ironie a istoriei? Numai istoria știe... Anul 1980 s-a deschis din perspectivă externă pentru RSR cu vizita ministrului de externe sovietic Andrei Gromîko la București. "Vizita a fost evident conectată cu criza din Afghanistan", scrie Patrick Moore, "iar România a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cult? �nzestrat? cu sensibilitate. � Dezbaterile publicate ale Parlamentului rom�n con? în c�teva epitete vulgare memorabile. Iorga era numit �femeia cu barb? � sau chiar mai r? u (A.�C.�Cuza vorbea despre �menopauză� lui Iorga). Iorga tr? ia �ntr? o relativ? izolare. Ironia soartei const? �n faptul c? du? manii lui cei mai �nver? una? i erau colegii lui din domeniul literaturii ? i al politicii na? ionaliste care �nc? lcaser? principiile na? ionalismului s? u cultural. Iorga n? ar fi acceptat �n veci s? se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ilor �n Transilvania. Cartea a fost bine primit? de istoricii occidentali. Era bine organizat? ? i documentat? , Iorga ad? ug�ndu? i un caracteristic capitol final despre politica Rom�niei contemporane scris mai mult ca ziarist dec�ț ca istoric. �n el �i critică cu o ironie mu? c?toare pe adversarii lui politici ? i politicianismul. A trimis prompt cele dou? volume la Palatul regal. B?tr�nul rege a fost at�ț de furios �nc�ț nici m? car nu i? a mul? umit232. A urmat Inscrip? îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
1909): din p? cate, modul �n care trateaz? Iorga literatura rom�n? de dup? Societatea �Junimea� sufer? de pe urma implic? rîi sale emo? ionale �n �S? m?n? torul�. Critică ? i istoria literar? a lui Iorga dup? scrierea acestei opere voluminoase vor fi constituite numai din ironii dictate de opiniile lui s? m?n? toriște. Gheschichte des Osmanischen Reichs (5 volume, Gotha, 1908? 1913) se ocup? de istoria Imperiului otoman de la ascensiunea lui p�n? la R? zboaiele balcanice ? i la pr? bu? ire. Lucrarea această a fost inspirat? de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
intransigent. Dac? s�ntem de acord cu acest aspect, gradul s? u de toleran?? devine semnificativ. Iorga ? i?a dorit �ntotdeauna s? aib? evrei la cursurile lui de văr? de la V? leni; trata �doctrina� lui Cuza (antisemitismul intransigent al acestuia) cu ironie ? i dispre?. Totul este relativ, chiar ? i antisemitismul. Chiar ? i �n timpul perioadei sale antisemite, l? tratul lui Iorga p? rea s? fie mult mai r? u dec�ț mu? c?tură să. Prin 1918, antisemitismul lui Iorga disp? ruse82. Prin 1920
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
uț? de Iorga din momentul într? rîi lui �n lupta politic? p�n? unde se afl? ast? zi�. Notă era nesemnat? , dar scrisul lui Cuza era inconfundabil. BARSR, Coresponden? a lui N. Iorga, vol. 284, doc. 162 102�Iorga �? i amintea cu ironie sarcastic? cum: ��? i fr�ngea profesorul Cuza disperat m�inile� �n Adunare, �n timp ce se discuta problema drepturilor egale ale evreilor. O via?? de om... , vol. III, p. 36 103�Partidul Comunist aflat �n ilegalitate nu prezenta nici o atrac? ie pentru evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de nobila sa pasiune acuzatoare, el descoperă, inventează, creează situații noi, relații noi, schimbă traiectoria unor personaje și chiar subiectul comediei. Căci în final, căsătoria între Rică Venturiano și Zița nu mai are loc, înfocatul amorez dispărând ușor, râzând cu ironie de interesul subit manifestat de toți ceilalți pentru citirea ziarului "Vocea patriotului naționale". Final gogolian, care continuă, ce-i drept, scena precedentă, de admirabilă satiră politică... (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion propune alături de echipa Teatrului Giulești o cu totul altă lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]