KorAP: Find »[drukola/base=narațiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...344 345 346 ...409 >

10,211 matches

Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490

Desperado respinge analiza psihologică explicită, poate pentru că ea a fost marea descoperire a lui Henry James și apoi a Fluxului conștiinței. Mai mult decât gândurile, care nu lipsesc deloc, faptele vorbesc. Avem de-a face cu un erou drogat cu narațiune. Monologul lui interior e foarte bogat, dar el se desfășoară din incident în incident mai mult decât din idee în idee. Prins în păienjenișul acțiunii, acest personaj unic ne apare ca o inteligență hiperbolizată. Inert și nedumerit, el este un

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
autori au o perfectă decență verbală, dar desferecă urâțenii morale sau afective șocante. Fie că e vorba de limbaj ori interioritate, scriitorul Desperado e îndrăgostit de ieșirea din normă, de aberantul incitant. Orice Desperado e acut conștient că într-o narațiune ca a lui, care pune obstacole în calea înțelegerii, fiindcă se folosește de ordinea memoriei și exagerează ceea ce a descoperit înaintea lui Fluxul conștiinței, limbajul nu trebuie să fie o piedică. Limpezimea superficială e dublată, însă, de discursul indirect. Narațiunea

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
narațiune ca a lui, care pune obstacole în calea înțelegerii, fiindcă se folosește de ordinea memoriei și exagerează ceea ce a descoperit înaintea lui Fluxul conștiinței, limbajul nu trebuie să fie o piedică. Limpezimea superficială e dublată, însă, de discursul indirect. Narațiunea nu mai e doar povestire. Henry James inaugura istorisirea ambiguă, la capătul cărei lectorul nu știa prea bine de partea cui să fie, cine are o vină și cine nu. Pentru autorul Desperado, toți eroii sunt disculpați de la bun început

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice. Toți eroii Desperado, fără excepție, sunt mari însingurați. Iubirea nu-i apropie, toate sentimentele sunt doar umbre ale patimilor din narațiunile ori poemele tradiționale. Detașați de real, dar angenați în el, inerți, dar crucificați de narațiune, mărunțiți în incidente captivante, oamenii acestor opere paradoxale sunt și ei ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise pentru a

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
rătăcește când vrea să comunice. Toți eroii Desperado, fără excepție, sunt mari însingurați. Iubirea nu-i apropie, toate sentimentele sunt doar umbre ale patimilor din narațiunile ori poemele tradiționale. Detașați de real, dar angenați în el, inerți, dar crucificați de narațiune, mărunțiți în incidente captivante, oamenii acestor opere paradoxale sunt și ei ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise pentru a rosti un ultim cuvânt neauzit. Eroii sunt veșnic apăsați. Viața e o povară, mai mult

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
la limba maternă când gândim fără voce? Adică, nu ne întoarcem oare la tradiție, la ce era odată orizontul de așteptare, intriga, cronologia, eroul, într-un cuvânt ficțiunea? Textul Desperado menține lectorul în alertă, cultivă în el dezaprobarea ordinii, a narațiunii rezonabile, a așteptărilor împlinite. Ficțiunea Desperado, joc, jurnal ori cum i-am zice, ne taie răsuflarea. Dacă pentru ficțiunea Fluxului conștiinței cititorul era ocupat să descifreze, cititorul Desperado gâfâie adaptându-se la fiecare carte nouă, învață să anticipeze diferențele care

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
timpul în care intriga se leagă și se dezleagă, eroul se nehotărăște (fiindcă prea puține sunt lămurite și precise în astfel de opere), este timpul prezent. Ca orice prezent, prezentul Desperado e o vreme amenințată. El scoate de prin buzunarele narațiunii ori ale discursului liric o cronologie contorsionată, răsturnată, confuză. Eroinele lui Doris Lessing cad în patru labe, îmbrâncite de istorisire în acest prezent năucitor. Eroii lui Ishiguro se trezesc plutind în gol, într-un prezent care le devorează ființa, îi

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
alte momente, cândva prezente și ele, pe care autorul vrea ca lectorul să le retrăiască. Așa se naște labirintul prezenturilor trecute. Acesta este punctul forte al lui Peter Ackroyd. Hawksmoor, English Music, Chatterton, sunt toate alunecări de teren ale prezentului. Narațiunea începe în ceea ce suntem tentați să credem că va fi prezentul operei, și apoi se infiltrează brusc în secole anterioare. Autorul ne urmărește cum ne scufundăm și transa aceasta a lipsei de pământ sub picioare e scopul, e maniera lui

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
alunecă în trecut și prezentul operei are puterea să înainteze, fie chiar și cu pași mici, încărcat de amintiri. Pe scurt, se întâmplă ceva în prezent. Cu autorii Desperado avem două căi: fie se întâmplă ceva, dar cu mare ironie narațiunea e zeflemisită (v. Huxley, Orwell, Burgess, Lodge, Bradbury), fie prezentul nu mai contează ca prezent (fiindcă nu aduce nicio schimbare, niciun viitor), ci ca un prezent trecut, o retrăire perfectă (v. Ishiguro, Swift, Ackroyd, Barnes, Lessing, Gray, Ondaatje, Rushdie). Mai

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
Desperado este despletit și trage lectura ca o mlaștină. Singurul care are acces la realitatea din miezul trecutului, adică la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, este autorul. Acesta alege o poziție neutră: îi dă lectorului incidente, îl hrănește cu narațiune, strict prin intermediul eroului. Autorul pare să demonstreze lecturii că romanul se scrie sub ochii ei, cu ea împreună, fiindcă trăirea e importantă, nu convenția. Romanul nu mai e oglinda vieții, ci viața însăși, iar autorul cere să fie luat drept

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
eroului. Autorul pare să demonstreze lecturii că romanul se scrie sub ochii ei, cu ea împreună, fiindcă trăirea e importantă, nu convenția. Romanul nu mai e oglinda vieții, ci viața însăși, iar autorul cere să fie luat drept reporter. Frâiele narațiunii sunt bine ascunse, convenția trebuie aflată. Iată cum se transformă romanul dintr-o traducere a unei acțiuni cronologice într-un final de obicei de cuplu, plasat în viitor, într-o vânătoare de convenții, la capătul căreia nu mai e nici

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de pildă, creează un suspans greu de suportat, care nu se încheie nicicum. Narațiunea a murit, dar trecutul autorului găsește mereu convenții noi. Din cauză că autorul nu se poate desprinde de timpul trecut, romanul Desperado pierde până și ideea de cronologie, finalul de orice fel, (ne)fericirea cuplului, ideea în sine de roman, de literatură

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Eroii lui Kazuo Ishiguro, de pildă, îndură toate eșecurile la care îi supune destinul lor: o mamă japoneză are două fiice care o lasă pradă singurătății (una

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
a-și dezvălui teza, de a dicta sensul. O ilustrare a acestei afirmații ar putea fi "flecăreala" din Rămășițele zilei de Kazuo Ishiguro. Ea apare pe prima și ultima pagină a romanului, dar e prezentă constant și pe tot parcursul narațiunii. Majordomul Stevens începe prin a o detesta, ca opusul idealului de perfecțiune, conform căruia orice majordom de seamă trebuie, înainte de toate, să-și îmbogățească, să-și rafineze constant vocabularul, pentru a se putea ridica la nivelul stăpânului (în cazul de

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
ca orice autor, în fond, are și el un proiect în minte. Diferența între Fluxul conștiinței și autorii Desperado este că, la moderniști, planul era înțelesul ascuns în stil, în vreme ce autorul Desperado își face un plan din a complica mecanismele narațiunii. Cu alte cuvinte, în vreme ce moderinștii reduceau firul narativ și încâlceau cuvântul, autorul Desperado mizează (ca pe vremuri, înainte de răsturnarea modernistă) pe simplitatea verbală a unei istorisiri complicate. Noutatea textului Desperado este, în mare parte, discreția, neutralitatea lui afectivă, libertatea de

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât o filozofie (socială, individuală) a fericirii ori nefericirii: tehnica lui romanescă a fost printre primele care au dat de bănuit că narațiunea se pregătea să treacă de la incident la psihologie. Scurtele lui schițe (pregătiri ale viitoarelor personaje din romane) ne arată clar că experimenta fluxul conștiinței. Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, scriitorii se plictisiseră să tot aștepte ce se va

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
mult. Colecționarul, Iubita locotenentului francez, Daniel Martin, Magicianul toate nu sunt altceva dcecât meditații asupra trecutului, pentru care viitorul intrigii nici nu contează. Prezentul lui Fowles e mai mult o demonstrație de tehnică narativă decât un punct de sprijin al narațiunii. Julian Barnes recurge la istoria Biblică ori literară (Istoria lumii în 10 capitole și 1/2, Papagalul lui Flaubert), așa că eroii lui nici măcar nu invocă un trecut individual. În Nemângâiații, Kazuo Ishiguro se înneacă în amintiri care nu se leagă

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
un prezent sărac. Ei sunt animați de o mânie care e, de fapt, o față a memoriei. Și ceea ce nu putem ține minte doare, cu atât mai mult cu cât prezentul e sărac în incidente. Teoria Virginiei Woolf descria astfel narațiunea modernistă: ... atomi nenumărați; cad, se transformă în luni, în marți, și totul depinde de ce a fost; esențialul nu e acum, ci atunci; iată de ce, dacă autorul ar fi liber, iar nu robul convenției, dacă ar putea scrie ce-i place

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy din punctul de vedere al narațiunii bine rânduite. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) derutează lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
ce ar fi putu să fie dar nu va fi niciodată continuat. Amintirea viitorului. E evident, la acest punct, de ce intriga Desperado n-are nimic de-a face cu așteptarea viitorului. Chiar din contră, sentimentul cu care se încheie o narațiune Desperado, în ce privește existența acestui viitor, este mai degrabă exclamația "Nu încă!" Viitorul nu e așteptat, el este chiar terifiant, iar eroul nu-și dorește decât să-l țină departe. Până la Fluxul conștiinței, viitorul era o creație a prezentului. Prezentul era

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
de fapt, absența ei). Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu convingerea că ceva din trecut va face să ajungem la o încheiere în viitor. Martin Amis, cu Săgeata timpului e cea mai bună dovadă. Narațiunea se încheie cu înțelegerea întârziată a trecutului, privind viitorul ca pe o simplă amintire. Ne amintim că eroului urma să i se întâmple ceva ce avea să-l ducă într-un oarecare viitor, dar, în comparație cu intensitatea cu care el își

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
Ordonarea cronologică a intrigii e un lucru de bun simț. Iată însă că încercarea de a o reînvia, în romanul Desperado, ne nemuțumește. Dacă-l luăm pe Joyce și repunem ordine în confuzia plănuită a vârtejului de incidente (nu există narațiune fără ca ceva să se întâmple, fără incident), ne trezim în lumea captivantă a geniului etimologic, a ironistului, a literatului prin excelență. Autorul Desperado e primul care decide, Sunt altfel decât tot ce fost, sunt liber de literatură. Ce face un

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
dispar nici cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar se mută, aș zice de la verbal la pre-verbal. Eroii sunt mai vii și mai atașanți ca niciodată. Narațiunea se fărâmă dar în Fluxul conștiinței proiectul ascuns al autorului e în cele din urmă descifrat. Și Joyce și Eliot lasă în urma lor frânturi de sens, firimituri verbale care ne conduc în final la sensul pe care îl intenționau de la

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
literare anterioare, refuză micile revolte și începe să multiplice refuzul în progresie geometrică. După Fluxul conștiinței, a doua etapă a refuzului este epoca Desperado. Refuzul intrigii este de fapt refuzul povestirii clasice. Incidentul rămâne. Literatura n-ar exista în absența narațiunii. Doar că noile romane nu se mai pot repovesti. Experiența lecturii s-a însingurat, în sensul că nu poate fi comunicată, ci doar analizată, decodată. Eliot detesta ideea că poemele lui ar putea fi parafrazate, explicate altfel decât prin ele

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
de Modernism. Revoluționarea scriiturii și lecturii este modernistă. O trăsătură Desperado este exacerbarea, răstălmăcirea, răsucirea și complicarea ei. Romanul britanic contemporan e poate exemplul cel mai reprezentativ. El pornește de la un discurs uscat, care implică o maximă detașare de propria narațiune. Cu o falsă indiferență și resemnare, vechea sfidare modernistă (căreia îi clocotea sângele în vine) se blazează. Elanul inovator devine o pricepere de a combina inovații, de a îmbina petece de tradiție și noutate. Nu uneltele se înnoiesc la autorii

Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]