9,005 matches
-
Stilul vestimentar decadent al marchizei a inspirat sute de artiști, nenumărați imitatori și o linie vestimentară care îi poartă numele(Marchesa). Ținutele marchizei Casați arătau mai degrabă ca niște costume decît ca niște haine normale. O nobilă italianca, marchiza a făcut furori prin Europa în primele trei decenii ale secolului al XX-lea cu aparițiile sale încărcate de bijuterii și pene. Aspectul practic nu a preocupat-o niciodată pe marchiza originală, care, la numeroase dineuri, apărea cu
Luisa Casati () [Corola-website/Science/316351_a_317680]
-
un coleg de origine burgheza, care "se dă mare" și încearcă să pară și el aristocrat. Cuvântul "snobs" era atunci opus cuvântului "nobs", desemnând pe copiii din « nobility » (nobilime), "snob" provenind nu din "snab" ci din latină "sine nobilitate" (ne-nobil). Trei perioade caracterizează istoria snobismului din România. În operele sale, Ion Luca Caragiale face portretul mai multor personaje de snobi care imită fie marea burghezie, fie cultură unei țări străine. Unele dintre aceste personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
diferite specii de plante ierboase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții pentru dezvoltarea și înmulțirea mamiferelor, în special a copitatelor. Cei mai tipici reprezentanți ai copitatelor sunt Cerbul nobil ("Cervus elaphus"),cel mai mare mamifer sălbatic în fauna Moldovei; căpriorul ("Capreolus capreolus"), care se întâlnește în toate parcelele rezervației; mistrețul ("Sus scrofa"), cel mai numeros paracopitat de pe teritoriul rezervației. În limitele teritoriului dat se întâlnesc și specii rare de
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
pentru puterne în Imperiul Roman. Theodoric a profitat de situație și a încercat să captureze importanta răscruce Arelate, dar magister militum Aëtius, asistat de huni, a reușit să salveze orașul. Vizigoții au încheiat un tratat și au primit ca ostatici nobili din Galia. Următorul împărat, Avitus, l-a vizitat pe Theodoric, a locuit la curtea sa și s-a ocupat de educația copiilor acestuia. Întrucât romanii trebuia să lupte cu francii, care jefuiseră Kölnul și Trierul în 435, și din cauza altor
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
într-un miniserial de televiziune intitulat "Copiii Dunei", difuzat în premieră de Sci-Fi Channel în 2003. În 2002, Science Fiction Book Club a publicat cele două romane într-un singur volum. "Dune" urmărește ascensiunea lui Paul Muad’Dib, un tânăr nobil dintr-un imperiul feudal interstelar, care pune mâna pe singura resursă critică a universului - mirodenia drog numită melanj, care prelungește viața și extinde conștiința. Sfârșitul primei cărți prezintă triumful lui Paul; dușmanii săi sunt morți sau detronați, iar el e
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
începutul celui de-al doilea roman, "Mântuitorul Dunei", religia lui Muad’Dib și-a trimis soldații fanatici într-un jihad interstelar, provocând moartea a miliarde de oameni. Viziunea sa de pace este alterată de birocrații religioși dogmatici, iar triburile odată nobile ale deșertului, fremenii, trăiesc bine și s-au îmbogățit de pe urma prăzilor de război și a reducerii deșertificării Dunei. "Copiii Dunei" începe la nouă ani după retragerea în deșert a Împăratului Paul Muad'dib, acum orb. Transformările ecologice ale planetei Arrakis
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
lui Göring. Când Armata Roșie a ajuns la porțile Berlinului, maestrul de vânătoare a Reichului a mers personal la Schorfheide, unde fuseseră duși bouri recreați pentru a trăi în libertate, și i-a împușcat cu mâna lui, pentru ca aceste animale "nobile" să nu cadă în mâna rușilor. Majoritatea vacilor Heck au avut o soartă similară, murind fie ca urmare a bombardamentelor, fie pentru a ajunge în farfuriile populației înfometate. Doar o cireadă mică a supraviețuit războiului, și a fost crescută în
Vaca Heck () [Corola-website/Science/322456_a_323785]
-
trei laturi de steagurile celor 27 de țări membre ale Uniunii Europene. Monumentul are 8,5 metri înălțime și aproximativ 550 de kilograme și a fost realizat din rășină polimerică fixată pe textură din fibră de sticlă, patinat în bronz nobil polizat. Ea este compusă din două corpuri distincte, unite la mijloc. După cum a declarat sculptorul, statuia "„se referă la martirii din nordul și sudul Bucovinei care dorm acum sub zăpezile din Siberia, necunoscuți, neștiuți și cvasi-uitați”". Statuia reprezintă o siluetă
Statuia „Editura Bucovina înaripată” din Suceava () [Corola-website/Science/316944_a_318273]
-
Kull pentru a fi admis în trupele de elită ale regelui din Valusia, trupe numite Legiunea Dragonului. Kull nu reușește să treacă examenul după ce-i spune Generalului Taligaro că el este din Atlantida, cu alte cuvinte nu este de "sânge nobil." În timp ce Kull și Taligaro vorbesc apare un mesager de la palat care le spune că regele a înnebunit și și-a omorât toți moștenitorii. Taligaro și Legiunea se îndreaptă spre Velusia, iar Kull îi urmărește. Ei intră în sala tronului unde
Kull cuceritorul () [Corola-website/Science/328885_a_330214]
-
sale preocupări, a dat o deosebita atenție formării personalului, ocupându-se atât de tineri chimiști, dar și de laboranți și muncitori, contribuind la ridicarea nivelului lor științific și profesional prin cursuri și îndrumări zilnice. Ca o trăsătură a caracterului său nobil, este de remarcat faptul că, deși avea dreptul de a cumula pensia cu salariul de la vârsta de 52 de ani, renunță la pensie, optând numai pentru salariu, aducând statului o economie de aproximativ 300.000 lei (valoare estimată în 1963
Elisa Leonida Zamfirescu () [Corola-website/Science/328935_a_330264]
-
nume nu este cunoscut, deși există motive să se creadă că poate să fi fost Marcellus Nutenus Petrus. Ei au avut mai multe fiice, ale căror nume sunt de asemenea necunoscute, dar care s-au căsătorit cu băieți din familii nobile romane. Se spune că a avut descendenți suplimentari care au supraviețuit în secolele IV și V. O altă posibilă descendentă a Zenobiei este Sfântul Zenobius din Florența, un episcop creștin care a trăit în secolul al V-lea.
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
palatul regal de la Nijmegen, pe care aceștia îș ocupaseră. În aceeași lună, o trupă de saxoni comandată de ducele Bruno de Saxonia, cumnat al lui Ludovic, a suferit o gravă înfrângere lângă Hamburg, iar Bruno a murit alături de mulți alți nobili saxoni. În orice caz, după cum exemplul victoriei de la Thimeon demonstrează, nicio victorie militară nu putea opri incursiunile vikingilor. Ludovic s-a îmbolnăvit în 881 și a murit la Frankfurt în 20 ianuarie 882. El a fost înmormântat alături de tatăl său
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
la Belkesheim, în apropiere de Stendal. Cu toate acestea, teritorii întinse erau pierdute, iar germanii se vedeau din nou reduși la vest de Elba. Odată cu numirea ca markgraf a lui Eckard I din 985, titlul a fost deținut de către familia nobilă Ekkehardingilor. În 1002, regele Boleslau I al Poloniei a cucerit Marca Thuringiei și până la Pacea de la Bautzen din 1018 markgrafii de Meissen au fost nevoiți să cedeze teritoriul slavilor milcieni din Luzacia Superioară monarhului polon. În 1046, marca a revenit
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
a cucerit Marca Thuringiei și până la Pacea de la Bautzen din 1018 markgrafii de Meissen au fost nevoiți să cedeze teritoriul slavilor milcieni din Luzacia Superioară monarhului polon. În 1046, marca a revenit contelui Otto de Weimar-Orlamünde, iar din 1067 familiei nobililor saxoni Brunonen, al căror reprezentant, Egbert al II-lea, a fost depus în timpul Luptei pentru învestitură, în 1089. Împăratul Henric al IV-lea a acordat atunci Meissen contelui Henric de Eilbenburg, membru al Casei de Wettin, dinastie sub a cărei
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
Gunther (d. 13 iulie 982) a fost markgraf de Merseburg de la 965 până la moarte, moment în care Marca de Merseburg a fost unită cu cea de Meissen. Gunther a făcut parte din nobila familie a Ekkehardingilor, prima dată menționată în jurul Naumburgului, fapt care poate marca o conexiune cu Dinastia Ottoniană. În 962, Gunther este deja consemnat ca markgraf în nou creata dieceză de Magdeburg, alături de contele Wigger de Bilstein și de markgraful Wigbert
Gunther de Merseburg () [Corola-website/Science/325384_a_326713]
-
În cărți, se afirmă că prin 1892, omul care a devenit mai târziu Fantômas își zicea arhiducele Juan North și opera în Principatul german de Hesse-Weimar. Acolo i s-a născut un copil, Vladimir, dintr-o relație cu o femeie nobilă neidentificată. În circumstanțe nedezvăluite, el a fost arestat și trimis la închisoare. Prin 1895, Fantômas a fost în India. Acolo, o femeie europeană neidentificată a dat naștere la o fetiță, Hélène, al cărui tată ar putea fi Fantômas sau un
Fantômas () [Corola-website/Science/325454_a_326783]
-
care îi poartă numele mai puțin de o săptămână înainte de moartea sa. Ca’ Foscari este un exemplu tipic de reședință a nobililor și negustorilor venețieni: parterul era folosit pentru a depozita mărfurile, la primul și al doilea etaj, numite “etaje nobile”, se țineau balurile și tot aici se găseau camerele nobililor, ultimul etaj era al servitorilor. Arcadele centrale de la etajul doi sunt modelate cu grijă după aspectul lojei de la Palatul Dogilor. Structura clădirii este una dintre cele mai maiestuoase din Veneția
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
juriul urmăresc întrecerea. Aici se găsește linia de sosire a regatei și tot aici are loc și premierea. Sala festivă este dedicată profesorului Mario Baratto (profesor de literatură italiană, antifascist, decedat în 1984) și se găsește la al doilea etaj nobil al palatului. Cele mai relevante caracteristici ale sălii sunt: În 1936 Carlo Scarpa a restaurat unele părți ale palatului, inclusiv sala festivă. În 1956 lui Scarpa i s-a cerut să se întoarcă la Ca’ Foscari și să transforme sala
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
pe baze religioase - „milleturile”. Teritoriile cucerite au fost împărțite de către sultan nobililor otomani, care au devenit deținători de fiefuri - "timar" sau "ziamet" - și supuși direct monarhului. Aceste terenuri nu puteau să fie vândute sau moștenite, fiind înapoiate sultanului la moartea nobilului deținător de fief. De-a lungul întregii lor vieți, nobilii otomani, care serveau în general ca ofițeri de cavalerie în armata sultanului, duceau o viață îmbelșugată pe pământurile distribuite lor, lucrate de cele mai multe ori de țărani. Sistemul feudal otoman s-
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
provocat noi revolte populare. Cercul vicios al revoltelor și represaliilor militare, care generau noi rebeliuni, a dus la prăbușirea vieții economice și la accelerarea declinului populației. În această perioadă, fiefurile deținute direct de sultan și date de acesta în folosință nobililor otomani au devenit proprietăți ereditare, ("chiflik"), care puteau fi vândute sau lăsate moștenire. Noua clasă a moșierilor otomani au reușit să transforme țăranii eleni în iobagi. Iobăgirea populației din câmpii a dus la sărăcirea acestor zone și depopularea lor. Atena
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
dinastiei Shang. Abilitatea cu arcul era foarte apreciată la curtea imperiala și competiții de tip sportiv deja erau organizate. La sfârșitul secolului al VI-lea i. Hr. tirul cu arcul a fost identificat de Confucius că unul dintre cele șase arte nobile. Arcurile prețioase, acoperite cu lac, erau moștenite din tata în fiu. În Japonia tirul cu arcul s-a dezvoltat în Perioada Yayoi cu un arc specific ("yumi"), cu 2 m lungime și priză asimetrica, care este folosit încă în prezent
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
al IV-lea a conferit în mod nominal restul teritoriului mărcii istriene către Patriarhatul de Aquileia, în timp ce titlul markgrafal și teritoriile Istriei propriu-zise erau încă deținute de Carniola. În 1173, împăratul Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor a înfeudat familia nobililor bavarezi Andechs, care a atașat Istria posesiunilor lor din Ducatul de Merania. Aquileia a redobândit Istria în 1209, atunci când markgrafii din familia Andechs au fost alungați din cauza implicării lor în asasinarea fiului lui Frederic "Barbarossa", Filip de Suabia. Până la jumătatea
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
gol care mânuiește un topor dublu. Toporul dublu este interpretat ca reprezentând puterea regală, omul gol îl reprezintă pe Zalmoxis, zeul solar trac corespunzător lui Zeus. Un graffito (inscripție) din cameră inscripționat cu numele trac "Kozemases" indică fie pe patronul nobil al mormântului, fie pe artistul său. Mormântul tracic din Alexandrovo este datat la începutul secolului al IV-lea î.Hr.. Picturile murale prezintă modificări ale aspectului, datorită influenței grecești. Mormântul ar putea fi al tracilor tribali.
Mormântul tracic de la Aleksandrovo () [Corola-website/Science/324955_a_326284]
-
mărcii torineze, pe care a creat-o prin cuceriri și obținerea de concesii regale. The "Chronicon Novaliciense", realizată în abația de Novalesa, constituie sursă primară pentru viața sa. Arduin a fost fiul mai mare al contelui Roger de Auriate, un nobil frânc ajuns în Italia de la începutul secolului al X-lea. Comitatul Auriate cuprindea regiunea mărginita de Alpi, râul Pad și departamentul Stura, corespunzând astăzi regiunilor Saluzzo și Cuneo. Succedând lui Roger, contele Arduin ("Ardoino comes") este atestat pentru prima dată
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
surorile ei, regina Louise a Prusiei, regina Frederica de Hanovra și Prințesa Therese Mathilde de Thurn und Taxis, erau considerate cele mai frumoase femei ale acelor vremuri. Jean Paul Friedrich Richter a dedicat romanul său "Titan" celor "patru frumoase și nobile surori de pe tron". Charlotte a crescut la Hanovra, unde tatăl ei servea drept guvernator în numele cumnatului său, regele George al III-lea al Regatului Unit, care trăia la Londra. Când Charlotte avea 12 ani, mama ei a murit iar ea
Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324985_a_326314]