8,836 matches
-
aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc - refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul istoriei și claustrarea în sine a fost posibilă salvarea duhului etnic românesc de suflul distructiv al istoriei. Sub aceste auspicii s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ortodox stătea la baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox pășește pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale, este o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
127). Eliade este preocupat să distingă net între eternitatea individuală, cucerită sau cerșită de către persoane ca ființe solitare în fața Istoriei și a lui Dumnezeu, și "eternitatea colectivă, a neamului întreg", prin care întreaga comunitate de dragoste și destin a neamului pășește "peste și dincolo de istorie" (ibidem). Stabilind că "națiunile sunt realități voite etern de Dumnezeu" (p. 45), Stăniloae purcede mai departe la demonstrarea superiorității împletirii între națiune și ortodoxie (cazul românesc), întrucât "singură ortodoxia oferă sinteza și în această privință ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata să își dea viața pentru patriile lor, pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Odată cu renegarea periodizării clasice, simțul istoric românesc pășește în condiția postmodernă. Drept consecință, istoria - devenită deșirată din punct de vedere cronologic - își pierde din funcțiile de legitimare politică pe care le-a îndeplinit de-a lungul timpului. Simplificând lucrurile, liniaritatea cronologică sugerează teleologie (un țel final al istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestuia, nu lipseau însă cu desăvârșire. Erau prezentate, de cele mai multe ori, în postura de mame, soții, surori și iubite ale protagonistului.39 Romanele surprindeau maturizarea sau preluarea libertății de către un tânăr, eliberarea lui de sub dependența și autoritatea parentală, pentru a păși într-o viață autonomă, independentă.40 Derek Brewer remarca pertinent că romanele sunt, în general, „povestiri despre tinerețe și maturizare”41. Personajul feminin, în calitate de mamă sau soție, avea un rol formator pentru erou: „Personajele feminine erau judecate dacă erau bune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi caracterizează individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară că îl iubește, deși aplică femeii corecții usturătoare, este apreciat. Jankin este cu douăzeci de ani mai tânăr, meșter în arta dragostei, cunoaște din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
oricărei căsnicii ține de înțelepciunea bărbatului de a se supune consoartei: „De vrei să-ți faci văleatul fără teamă/ Fă cum te-nvață dânsa și se cheamă,/ Cred eu, că nu mai poți să rătăcești,/ Ci îndrăzneț cu fruntea sus pășești,/ Așa-i de credincioasă și-nțeleaptă./ Tu dacă vrei să umbli cale dreaptă/ Ascultă totdeauna vorba soații...”883, aducându-se în acest sens argumente livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inițiale.”893 Trădarea, suntem înclinați să opinăm ca fiind firească, vine din universul intim al celor doi. Femeia nu avea nici măcar libertatea de a ieși din casă, abia a patra zi de la cununie i se permite, conform uzanțelor vremii, să pășească în sufrageria locuinței pentru a lua masa. Pajul Damian, apreciat de Ianuarie pentru calitățile de slujitor vrednic, își mărturisește în ascuns dragostea pentru soția stăpânului și aceasta acceptă favorurile tânărului, ca alternativă la mascarada pe care o trăia. Motivul grădinii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să-și țină ochii în pământ, ci, înfumurată cum era, îi învârtea cu tâlc la dreapta și la stânga”925, ține totuși să aibă o imagine impecabilă în societate: „femeie fiind, sunt nevoită să-mi păzesc cu strășnicie cinstea, ca să pot păși cu fruntea sus printre celelalte femei”926. Donna demonicata poate fi chiar miloasă și generoasă cu cei aflați în dificultate, și acest lucru o salvează de la o catalogare total negativă din partea cititorilor, cum este cazul văduvei din povestirea lui Filostrato
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
învățat de la Frege și Russell. Problemele lui au fost, în parte, problemele lor. După părerea mea, Wittgenstein din perioada mai târzie nu a avut predecesori în istoria gândirii. Opera lui semnalează o îndepărtare radicală de acele căi pe care a pășit până atunci filozofia.“6 Este subliniată astfel nu numai ruptura dintre filozofia tinereții și cea mai târzie, ci și îndepărtarea celei din urmă de tot ceea ce a fost până atunci filozofia. Și Rush Rhees, executorul testamentar al lui Wittgenstein și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
recunoașterea greșelilor din Tractatus discuțiile sale cu Frank Ramsey și îndeosebi cu Piero Sraffa. Von Wright susține că sub impulsul acestei critici Wittgenstein ar fi abandonat crezurile filozofice de care s-a lăsat condus în opera de tinerețe și a pășit pe căi noi. „El (Wittgenstein) spunea că discuțiile cu Sraffa l-au făcut să se simtă ca un copac căruia i-au fost tăiate toate ramurile. Că acest copac a putut deveni din nou verde s-a datorat propriei sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
au atins-o cele mai înaintate științe.“4 Această metodă este metoda logic analitică. Noua dezvoltare a logicii, pe care a prilejuit-o cercetarea fundamentelor matematicii, oferă instrumente puternice pentru clarificări conceptuale, care au lipsit până atunci filozofilor. Cunoașterea filozofică pășește acum „pe drumul sigur al unei științe“ într un alt fel decât credea Kant, și aceasta deoarece pot fi distinse, pentru prima dată, în mod clar, problemele ei reale, acelea care pot primi soluții controlabile ce întrunesc consensul celor avizați
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din viața reală. Într-o lume virtuală, limbajul real al trupului rămâne cel mai prețios mijloc de care dispunem în fiecare zi. 1.2. Limbajul gestual un spectacol la care participăm zilnic Modalitatea în care o persoană deschide ușa și pășește într-o încăpere, întinde mâna celui care se prezintă și-i zâmbește, îi oferă cartea de vizită, își aranjează părul și accesoriile, își îndreaptă spatele și ridică umerii, întoarce capul spre interlocutor și îl privește, se așază pe scaun etc.
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
trupurile bărbaților rămân aproape imobile în privința șoldurilor, iar brațele se leagănă foarte mult pentru a contrabalansa picioarele, femeile își mișcă șoldurile destul de mult, deoarece șoldurile lor sunt mai late din punct de vedere anatomic și, prin urmare, sunt învățate să pășească grațios așezând un picior în fața celuilalt. Pe de altă parte, fustele strâmpte, pantalonii mulați și pantofii cu toc înalt pun în evidență șoldurile feminine care se leagănă în mers, oferind o notă de atractivitate pentru cei din jur. Dacă realizăm
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ridicate, gata de atac, exprimă o pregătire parțială de atac)47. Comportamentul de dominare este mediat printr-o serie de semnale vizuale, auditive și chimice atât la animale, păsări, cât și la oameni. Poziția corporală încrezătoare a unor șefi atunci când pășesc în instituția unde dețin acest statut se aseamănă cu cea a unui lup care se apropie într-o manieră sfidătoare, cu capul, urechile și coada ridicate, de ceilalți membri ai grupului său. Recunoașterea naturii animale a omului a condus la
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
spre atitudini asemănătoare la cei care îl utilizează și la cei care reacționează la el. Putem vorbi despre un proces de instituționalizare a limbajului gestual, în care oricărei persoane îi sunt permise/interzise anumite gesturi în funcție de instituția socială în care pășește sau se găsește. În felul acesta interacțiunile sociale devin previzibile, predictibile, iar actorii sociali pot regla, dirija și remedia conversațiile. Însuși actorii sociali contribuie la instituționalizarea socială a gesturilor permise și interzise (de exemplu, în biserică s-au instituționalizat gesturi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de pe un picior pe altul din cauza neliniștii, pierderea controlului muscular într-o situație stresantă etc.), analiza profundă a propriului comportament reprezintă un prim pas către dezvoltarea competenței nonverbale. Încă de la începutul lecției, prin felul în care profesorul deschide ușa clasei, pășește în sala de clasă, se așază la catedră sau se aproprie de elevi, răsfoiește catalogul sau indică elevii pentru a răspunde la lecție etc., întreaga regie gestuală reflectă mentalitatea, afecțiunea și atitudinea acestuia față de elevi, față de tematica abordată și mai
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
-lea, ca să scape de ceremonie, a ordonat să nu se țină discursuri, și ca întreaga curte, indiferent de poziția pe scară ierarhică, să intre pe o ușă și să iasă pe alta. Printre ei a venit și episcopul de Gap, pășind săltat, hohotind de plâns, cu lacrimi mari curgându-i pe obraz, și în același timp zâmbind, lucru care îi conferea chipului său cea mai grotească fizionomie imaginabilă. Doamna, Delfina, și cu mine am fost primele care nu ne-am putut
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
al doilea război mondial. Avea o familie mare și săracă În responsabilitatea sa și ăsta ar fi trebuit să fie un motiv suficient de Întemeiat pentru a fi angrenat doar În jocuri serioase. Cu toate acestea, Moromete Își permite să pășească În afara jocurilor existențiale obișnuite, să ia distanță de convenții, de reguli. El Își permite să și mediteze asupra lucrurilor nu doar să le perceapă și să le folosească În scopuri materiale. Și asta se Întâmplă prin jocuri de limbaj. Acestea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
manifestare. Jocurile lui Bălosu sunt cele ale ființei “absorbită Într-o lume a preocupărilor existențiale continue” <ref id="44”> Heidegger 1995, p. 216 referință </ref> (traducerea mea). De aceea, el nu Înțelege limbajul lui Moromete care, din când În când, pășește În afara acestei lumi, se distanțează de ea pentru a și-o apropia prin cunoașterea, prin Înțelegerea ei. Este o lume a “flecărelii” și a curiozității. Moromete Își ia câte un “răgaz odihnitor” În această lume pentru a o cunoaște “În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
faraonului în urma lor și văzând noianul de apă în fața lor, au fost cuprinși de spaimă și au strigat către Dumnezeu, după ajutor. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise, conducătorul lor: „ce rost au strigătele acestea? Spune fiilor lui Israel să pășească înainte” . Adică: „Eu sunt cu voi, Vă ajut. Dar faceți ce sunteți datori, înaintați! împliniți lucrul vostru!” Iată o poruncă valabilă pentru noi în orice împrejurare. Să nu stăm cu mâinile încrucișate, ci să ne facem datoria, să muncim cinstit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întru slava Ta cu suflet curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune și de a fi totdeauna pătruns de prezența Ta. în nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără de păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu Care cercetezi inimile, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, vezi necredincioșia și rătăcire mea; dar Tu cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fatal limitate, rezultă că sfera cunoașterii devine și ea nelimitată. Întotdeauna va mai fi ceva de cercetat și de descoperit, iar o mică descoperire va Însemna un mic pas În cercetarea științifică. Se știe ce a spus Armstrong când a pășit pe Lună: „E un pas mic pentru om, dar unul uriaș pentru omenire!”. În general, există trei tipuri de cercetare: a) cercetarea fundamentală; b) cercetarea aplicativă; c) cercetarea tehnologică. Fiecare tip va avea metodele sale specifice. Pe noi ne va
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Astfel, În ziarul Timpul se afla pe prima pagină un clișeu pe două coloane Înfățișându-i pe cei doi dictatori ai momentului și purtând sub el următoarea legendă: „Generalul Antonescu, conducătorul Statului, și dl. Horia Sima, comandantul Mișcării Legionare, au pășit pe peronul gării Timișoara”. Numai că, la cuvântul al treisprezecelea, În loc de p (de la „pășit”) se culesese b... și așa a rămas. În același ziar, sub un clișeu pe trei coloane, arătându-le generoase printre paturile mutilaților, generoase și elegante, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]