9,297 matches
-
tigrului. Toți erau de părere că el e puternic, frumos, inteligent și că nu greșește. Nu-i scăpa niciodată prada. Eu sunt mai distrat, mai îngăduitor. Mie mi-ar scăpa prada dacă aș fi tigru. Nici nu mai vânez, ca pisicile, șoareci sau șobolani. În locul meu vânează PAM. Cu totul altceva. Ea îmi prepară masa din ce vânează. Iar eu mănânc tot ce-mi dă, ca să n-o supăr. Voi ce credeți că pot vâna? Gândiți-vă puțin: eu sunt reporter
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei în balcon? Un om deștept spunea odată că oamenii, ca să fie fericiți, au nevoie de 5 lucruri foarte importante. Cele 5 sunt: oxigenul din aer, apa, hrana, iubirea și informația. Subliniat: informația. Adică noutățile, știrile. Eu cred că și pisicile tot de oxigen, de hrană, de apă, de iubire și de informații au nevoie Iar eu, dacă sunt reporter, deci jurnalist, e normal să vânez informații. Sunt un jurnalist normal dar sunt chiar mai mult decât normal, sunt „para- normal
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
informații. Sunt un jurnalist normal dar sunt chiar mai mult decât normal, sunt „para- normal”, așa zice PAM, pentru că eu pot să fac și ceea ce alți jurnaliști nu pot să facă. Să vă explic cum vine asta: eu, ca toate pisicile, văd extraordinar de bine noaptea și, în plus, mă pricep și la vise. Ghiciți acum când, unde și ce vânez eu și nu poate vâna oricine ? Eu pot să vânez noaptea, poveștile din visul oricui. Adică eu chiar vânez poveștile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe poveste și să v-o aduc ! Pentru voi fac asta dar și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot ce se întâmplă și să vă spun și vouă tot ce aflu. Nu uitați: reporterul e curios ca o pisică. Dacă spui „reporter”, spui „pisică”. Invers e la fel: dacă spui „pisică”, spui „reporter”. Dar, să vă mai învăț câte ceva, repede-repede, înainte de poveste. De câte ori vă întâlniți cu jurnaliștii, trebuie să vă pregătiți, copii. Asta ca să nu vă toarne careva verzi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o aduc ! Pentru voi fac asta dar și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot ce se întâmplă și să vă spun și vouă tot ce aflu. Nu uitați: reporterul e curios ca o pisică. Dacă spui „reporter”, spui „pisică”. Invers e la fel: dacă spui „pisică”, spui „reporter”. Dar, să vă mai învăț câte ceva, repede-repede, înainte de poveste. De câte ori vă întâlniți cu jurnaliștii, trebuie să vă pregătiți, copii. Asta ca să nu vă toarne careva verzi și uscate. Adică să nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot ce se întâmplă și să vă spun și vouă tot ce aflu. Nu uitați: reporterul e curios ca o pisică. Dacă spui „reporter”, spui „pisică”. Invers e la fel: dacă spui „pisică”, spui „reporter”. Dar, să vă mai învăț câte ceva, repede-repede, înainte de poveste. De câte ori vă întâlniți cu jurnaliștii, trebuie să vă pregătiți, copii. Asta ca să nu vă toarne careva verzi și uscate. Adică să nu vă păcălească. Pentru că și jurnaliștii sunt de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a grăbit să vină „la fața locului” ca să vadă cu ochii ei cum stau lucrurile. Nu vrea doar să culeagă informații, vrea să facă și ea tot ce poate ca să-i alunge degrabă pe zmei. E curioasă ca o pisică. Ca mine, adică. Dar nimic din ce află nu ține pentru ea. Exact ca mine. Sper că n-ați uitat că și eu sunt reporter. Un reporter vrea să știe nu numai pentru el ci pentru toată lumea. Ori de câte ori află
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pus-o aiurea pe spătarul fotoliului, iar eu era să cad când m-am suit pe spătar ca să mă așez pe draperie și astfel să demonstrez că mie nu mi-e frică de nimeni și de nimic. Se spune că pisicile cad mereu în picioare. Poate mai târziu, după ce voi împlini un an. Deocamdată eu cad cum se nimerește. Acum n-am căzut. PAM a ținut cu mâna ei draperia. Pentru că nu cădeam singur ci împreună cu ea și draperiile chiar nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sus. Coada mea e un fel de antenă. Ne îndreptăm spre palatul lui Verde Împărat. Eu văd tot dar pe mine nu mă vede nimeni. Așa ar trebui să fie toți jurnaliștii - invizibili. Ca să nu creadă lumea că sunt pisicile cuiva. Dar, vai, în visul ăsta, acum, pe aici pe unde mergem noi, nu există nici o frunză verde. Pretutindeni văd numai frunze uscate, galbene- maronii, pământ pârjolit, fără flori, fără păsări... Munții cei bogați în păduri au cam chelit și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fântâni și de răcoare, nici urmă de oameni care să se bucure de dărnicia pământului. ...De unde știu eu povestea asta - mă întrebați? De la părinții mei care o știu de la părinții lor și de la părinții părinților lor.. Pentru că în ținuturile acelea pisicile erau adorate ca niște zei iar ele vedeau tot, aflau tot, știau tot ce se întâmplă cu grădinile și cu oamenii. Așa se face că au aflat și nenorocirea care s-a abătut asupra grădinii înfloritoare care era Sahara și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
gând la mine. Iată ce gândesc: Nu știu de ce risipește PAM atâta apă. La duș, la cadă, la chiuvetă și - evident - pentru scaunul acela alb, cu capac, toaleta, care în loc să aibă în el nisip, ca la noi, la pisici, funcționează tot cu apă. Se vorbește peste tot, toată lumea știe că e criză de apă, că trebuie să economisim apa, dar unii o risipesc fără să le pese. Dacă s-ar lua exemplu de la pisici, care sunt foarte curate pentru că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nisip, ca la noi, la pisici, funcționează tot cu apă. Se vorbește peste tot, toată lumea știe că e criză de apă, că trebuie să economisim apa, dar unii o risipesc fără să le pese. Dacă s-ar lua exemplu de la pisici, care sunt foarte curate pentru că își ling singure blana zilnic, fără duș, fără cadă și alte forme de risipă, oamenii ar fi, oricum, mai curați. Dar ce tot spun eu?! Cu toată mintea lor, de care fac atâta caz, oamenii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele dispar în Triunghiul Bermudelor și nu plânge mai nimeni după ele, eu trebuie să miorlăi după niște biete jucării pentru pisici ?! Ba nu. Deci alerg, sar. Fac salt înainte și salt în sus. Sunt un foarte bun săritor în înălțime. Dar și în lungime. De fapt, sar peste obstacole. Nu chiar peste toate, că sunt mic. Dar mă antrenez. Numai așa
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să se termine bine. Voi vă gândiți? Putem sări împreună peste obstacole? ...Scuzați, acum mă duc în baie. Am transpirat la fitness și trebuie să mă spăl. În cadă mă spăl, dar nu cu apă. Știți doar cum se spală pisicile și cât de econoame sunt ele nu numai cu apa. Dar ...apropo de apă: voi ați văzut cum se poate găuri apa? Eu văd în fiecare zi chestia asta. Dimineața, după ce dereticăm, mergem cu PAM la baie și spălăm câte ceva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
A treia ghicitoare este una drăguță de tot: Ghici cine a venit cu tine la Castel și tu n-ai știut că e mereu în urma ta? Ghici cine te însoțește ca un câine credincios dar nu e câine ci pisică? Fără să mai aștepte vreun răspuns de la Ana, Prințul a luat de undeva o pensulă și a desenat cu ea, prin aer, ochii, nasul, gura, urechile, mustățile, coada și picioarele mele. Am înțeles: Prințul a folosit Culoarea Culorilor pe mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
umbra ta - am mieunat eu. ─ Te-au trimis zmeii să mă spionezi? Am amețit de frică să nu mă facă stană de piatră și am îngăimat: Sunt reporter. ─ Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea și el. De unde știuse, oare, chiar înainte de a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea și el. De unde știuse, oare, chiar înainte de a-și pune Culoarea pe mine că „nevăzutul” era o pisică? Cred că știa și că sunt reporter de război. Nu cumva ochii Prințului au în ei Culoarea Culorilor? Prin urmare, m-au văzut, dar uite că nu m-au alungat. Nici nu i-ar fi lăsat PAM, de altfel. Că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lacrimile uscate pe obraz. Dar el acum tocmai s-a oprit, cercetează îndeaproape stâlpul porții și felul în care sunt prinse balamalele. Iată că îl interesează și balamalele, nu doar „mortăciunile” care aleargă pe drumuri. „Ia uite, Prințul are o pisică!” - exclamă toți, pe rând, când dau cu ochii de mine. Prințul îi întâmpină bucuros, apoi le spune că nu sunt pisica lui ci un reporter, colegul și tovarășul de drum al Anei. Deci știe că eu sunt reporter. M-am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
balamalele. Iată că îl interesează și balamalele, nu doar „mortăciunile” care aleargă pe drumuri. „Ia uite, Prințul are o pisică!” - exclamă toți, pe rând, când dau cu ochii de mine. Prințul îi întâmpină bucuros, apoi le spune că nu sunt pisica lui ci un reporter, colegul și tovarășul de drum al Anei. Deci știe că eu sunt reporter. M-am liniștit. Acum ei intră în Castel și eu îi urmez. Uau, ce multe sunt încăperile castelului! Câte culori și câte nuanțe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
printre mere, pentru că prea sunt mari. Toată lumea muncește și mănâncă mere. Eu mă deosebesc de toată lumea. Și eu muncesc acum, pentru că sunt reporter și transmit de la fața locului, dar nu mănânc mere. Desenați scena și continuăm. Ați mai văzut pisici care să mănânce mere? Eu n-am văzut. ...Clubul mâncătorilor de șoareci nu există? Nu încă. De fapt eu nu mănânc șoareci. Pisicile prind șoareci dar nu prea sunt dornice să-i și mănânce. Apropo: Ați auzit că vărul meu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
reporter și transmit de la fața locului, dar nu mănânc mere. Desenați scena și continuăm. Ați mai văzut pisici care să mănânce mere? Eu n-am văzut. ...Clubul mâncătorilor de șoareci nu există? Nu încă. De fapt eu nu mănânc șoareci. Pisicile prind șoareci dar nu prea sunt dornice să-i și mănânce. Apropo: Ați auzit că vărul meu, motanul maidanez Larry, a fost adus la locuința prim ministrului englez ca să curețe casa de șobolani? Ei bine, abia după patru luni de la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la ce să te aștepți. Nu poți întocmi niciun PROIECT serios dacă nu știi ce primejdii te pasc, chiar și în locuința unui prim monstru, dacă n-ai descoperit tu însuți unde se află „mlaștina cu monștri”. V-am spus, pisicilor le place mai ales să prindă șoareci, nu să-i mănânce. Eu nici nu prind. Pentru că n- am de unde. Deci, în locul „Clubului mâncătorilor de mere” n-am putea înființa, oare, pentru unii ca mine, Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vegetarian”. Și ghearele mele sau dinții mei ar putea tăia, la nevoie, mai bine ca orice cuțit. Credeți că el nu știe asta? Eu cred că e un fel de invitație, poate că ar cam avea nevoie și de o pisică în „Clubul mâncătorilor de mere”. Găsesc eu ceva de mâncare până la urmă. Ana a scos dintr-un buzunar cele două vietăți mititele, râma și licuriciul. Nu, astea nu-s de mâncare. Ana le-a pus în mijlocul cercului magic și i-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zmei. Zmeii s-au adunat într-o peșteră și nu mă văd pe mine (cred că PAM a aranjat cu Prințul să mă facă din nou invizibil), dar eu îi văd pe ei foarte bine. Așa și trebuie. Eu sunt pisică, nu sunt zmeu și pe de-asupra, sunt reporter. Ana e și ea reporter dar nu e invizibilă, așa că, deocamdată, a rămas la Castel, n-a venit cu mine. În plus, Ana știe mai bine decât mine cum e cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred că nu pot citi decât pisicile ce scrie pe fiecare. V-am spus doar că noi vedem tot. Împreună cu mama lor, care se numește Lăcomia, zmeii ăștia urâți sunt zece la număr. Ai noștri, adică cei patru fii ai lui Verde Împărat, cu Zâna Inventica și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]