9,079 matches
-
la sud valea Bicazului, iar la vest văile JidanuluiBistrelor și a Pinticului. Cel mai apropiat oraș este Bicaz. La poalele lui, la circa 800 de m altitudine se află stațiunea turistică Durău. La est și nord DN15 pe porțiunea Bicaz - Poiana Largului - Tulgheș, la sud DN12C pe porțiunea Bicazu Ardelean - Bicaz. Din DN15 se desprinde calea rutieră secundară DJ155F între Izvoru Muntelui - Durău - Ceahlău - Bistricioara. Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt diferențiate două etaje determinate de
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
Suflu cer peste voroave, / din luceferi fac potcoave, / că în grajdurile mele / roibii-s potcoviți cu stele / și ocale mari de vise, / pentru drumurile-nchise. Noaptea, dorm pe-un braț de joarde / lângă sufletul ce arde. / Și prin somnul cu poiene / ies, din lacuri, Sânziene. / Vin, uitându-și apele, / să-mi sărute pleoapele / și să-mi dea comorile: / umerii cu zorile, / ochii cu livezile, / sânii cu zăpezile, / gura cu mărgelele, / coapsele cu stelele..." («Vlagă», "ibid.," 135 sq.; "slodun" = "gorun" / "stejar brumăriu
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
032.9 km². În nordul acestei regiuni trăiește cea mai mare comunitate de români din Bulgaria (români timoceni). La câțiva kilometri de Vidin se află ruinele unei mănăstiri săpate în stâncă de pe vremea lui Stratsimir și a țarinei Ana. La poiana Albotina, aflată la poalele stâncilor, se întâlnesc românii din satele din preajma Vidinului în fiecare an, a doua zi de Paste, venind unii de la zeci de kilometri. cuprinde 11 obștine (comune): Structura populației după religie conform recensământului din 2001:
Regiunea Vidin () [Corola-website/Science/297181_a_298510]
-
format prin construcția și darea în folosință a liniei ferate și a gării de la frontiera dintre România și Austro-Ungaria, Gara Predeal. În anul 1882 s-a făcut la Predeal joncțiunea liniei ferate Ploiești-Predeal-Timișu de Sus-Brașov. În anul 1908 Buștenii și Poiana Țapului s-au desprins de Predeal, iar la 20 mai 1912 s-a desprins și Azuga, Predealul devenind comună autonomă, în plasa Peleș a județului Prahova, având în 1925 un număr de 1524 de locuitori. Parohia ortodoxă din Predeal a
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
iar primul locuitor care s-a stabilit în actualul oraș Azuga a fost ciobanul Gheorghe Zangor, care avea în jur de 500 de oi, acesta construindu-și prima casă în jurul anului 1800. În anul 1884 localitățile Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului au format împreună o comună, sub numele de Predeal, iar în anul 1889 reședința Primăriei s-a mutat de la Predeal la Azuga, într-o clădire pusă la dispoziție de regele Carol I. De-a lungul timpului s-au construit
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
Izvorul Arany János (în parte de jos a stațiunii la cîțiva m de biserica romano-catolică, cu debit scăzut și care a dispărut în anii '70 când în parcul stațiunii s-au efectuat foraje), Izvorul Păstorului (lîngă Arany János), Izvorul din Poiana Zânelor, Izvorul străvechi/ Osforrás/ Dögleszti, Izvorul Caprelor. Față de caracterele generale ale apelor minerale enunțate mai sus, Izvoarele Boldizsár (Nr. 3), László (Nr. 5), Pierre Curie, Caprelor sunt în plus sodice, iar Izvorul străvechi feruginos. În anii '60-'70 au fost
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
și tragicul prinț de coroană Rudolf, în 10 iulie 1887, cel care avea să moară la începutul lui 1889 la Mayerling, “drumul împărătesc” (Storojineț, prin ambele Vicove, Voitinel, Horodnic, Marginea, Solca, prin Cacica, Păltinoasa, până la Dorna și, de aici, prin Poiana Stampei și Pasul Tihuța, spre Transilvania) fiind construit, între 1783-1808, sub conducerea inginerului genist Hora von Ozelowitz, pentru a pune Solca, izvoarele sale sărate și ocnele într-un circuit economic european. În sanatoriul de la Solca au poposit pentru tratament Ștefan
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
se află orașul Ștei. Vașcăul, luat împreună cu satele componente, prezintă următoarele limite: Nord - satul Șuștiu, Nord-Est - satul Sîrbești (comuna Lunca), satul Cîmpani (comuna Cîmpani), Sud - satele Leheceni, Cărpinet, Izbuc (comuna Cărpinet), Sud-Vest - comunele Dezna și Moneasa (județul Arad), Sud-Est - satele Poiana, Săliște de Vașcău (comuna Criștiorul de Jos), Est - Fînațe (comuna Cîmpani) și orașul Nucet. În componența orașului Vașcău intră satele: Suprafața totală a teritoriului orașului Vașcău împreună cu localitățile componente este de 66,135 km², ceea ce reprezintă 0,88% din teritoriul
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
a cerului este de 4,2). Vânturile cele mai frecvente sunt cele de sud, urmate de cele vestice și de cele din sector nordic. Principalul curs de apă curgătoare este râul Crișul Negru ce izvorăște din masivul Munții Apuseni (localitatea Poiana de Vașcău), străbate localitățile Săliște, Leheceni și Cărpinet, pentru a trece apoi prin Vașcău, de unde își continuă cursul spre localitățile Șuștiu, Lunca și Ștei. De pe teritoriul Vașcăului și al localităților învecinate râul Crișul Negru primește numeroși afluenți: Zarea, Beleoancea, Criștiorul
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii. Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul
Mărțișor () [Corola-website/Science/298167_a_299496]
-
dar în sălbăticie trăiesc mai puțin. Pot avea pui la vârste între 4 și 20 de ani la femele și între 6 și 12 ani la masculi. Teritoriul zimbrilor poate ocupa și 200 km², iar unele turme preferă pajiștile și poienile din pădure. În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puțin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În
Zimbru () [Corola-website/Science/297420_a_298749]
-
nordică a Depresiunii Huedinului. Crișul Repede părăsește Depresiunea Huedinului în aval de Bologa, unde primește pe primul său afluent dinspre masivul Vlădeasa, Secuieu. După primirea Călatei și Secuieului, debitul Crișului Repede crește mult, mai ales spre sectorul defileului eruptiv de la Poieni, unde și pantele râului cresc de la 0,6 până la 0,7 %. Caracterul neechilibrat al profilului longitudinal continuă în aval până la ieșirea râului în câmpie. Astfel după Poieni râul pătrunde în Depresiunea Ciucea - Negreni. Râul are caracter montan accentuat, dimensiunea bolovanilor
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
Secuieului, debitul Crișului Repede crește mult, mai ales spre sectorul defileului eruptiv de la Poieni, unde și pantele râului cresc de la 0,6 până la 0,7 %. Caracterul neechilibrat al profilului longitudinal continuă în aval până la ieșirea râului în câmpie. Astfel după Poieni râul pătrunde în Depresiunea Ciucea - Negreni. Râul are caracter montan accentuat, dimensiunea bolovanilor transportabili ating 30 - 40 cm. În această depresiune primește afluentul cel mai important, Drăganul cu lungime de 42 km, izvorăște de la altitudinea de 1500 m, de sub piatra
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
un Laborator de evaluare a calității apei lacului de acumulare. Posibilități de acces: este accesibil în primul rând rutier - circumferențial, dar și feroviar (în sud) și, de la distanță aerian. Principala cale de acces este reprezentată de DN15 pe porțiunea Bicaz - Poiana Largului. Din centrul Bicazului, drumul șerpuiește pe serpentinele care urcă pe coronamentul barajului, pentru a se angaja ulterior pe marginea stîngă a lacului. După ce revine le malul drept - trecând peste viaductul de la Poiana Largului, se intersectează cu DN17B care vine
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
este reprezentată de DN15 pe porțiunea Bicaz - Poiana Largului. Din centrul Bicazului, drumul șerpuiește pe serpentinele care urcă pe coronamentul barajului, pentru a se angaja ulterior pe marginea stîngă a lacului. După ce revine le malul drept - trecând peste viaductul de la Poiana Largului, se intersectează cu DN17B care vine de La Vatra Dornei. De aici se îndreaptă mai întâi spre sud, apoi pe valea Bistricioarei spre Pasul Creanga. Deoarece în zona Munților Stânișoarei sunt foarte active procesele de modelare a versanților - prăbușiri, eroziune
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
(n. 1septembrie 1847, Ilișești, Suceava - d. 11/24 aprilie 1907, Suceava) a fost un folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al Academiei Române. a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la "școala poporală" și la "școala reală inferioară" din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903). A
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
(n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Baia, în prezent județul Suceava - d. 22 decembrie 1956, București) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generații”. A fost fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, iar școala primară o începe
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
Unele masivele muntoase bănățene constituie ramură vestică a Carpaților Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, munții Țarcu cu vârfurile Țarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) și Muntele Mic (1.806 m) precum și Munții Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m). Munții Poiana Rusca (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali . Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
ramură vestică a Carpaților Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, munții Țarcu cu vârfurile Țarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) și Muntele Mic (1.806 m) precum și Munții Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m). Munții Poiana Rusca (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali . Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul sau de la cel al Muntelui Sinai). La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnică și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comună Predeal, în vreme ce comună
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnică și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comună Predeal, în vreme ce comună Sinaia a rămas cu cătunele Izvoru și Furnică. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș. La sfârșitul
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
87,14%), cu o minoritate de romano-catolici (1,64%). Pentru 9,85% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cele mai vechi urme de locuire umană ce datează din Preistorie se regăsesc pe teritoriul actual al orașului în așezarea de la Poiana Cireșului (pe culmea Cernegura - spre gura de vărsare a pârâului Bâtca Doamnei), datată din mezolitic (cca. 12.000 î.e.n.). Antichitatea este reprezentată inițial prin fragmente de ceramică, obiecte de piatră și silexuri aparținând civilizației Cucuteni (cca. 3.600 - 2.600
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
vestul orașului în cartierul Sărata. După incendiul din 1992 care a distrus biserica de lemn a Schitului Draga, a fost mutată pe amplasamentul acesteia. Actual, se poate vizita pornind din centrul orașului spre Tîrgu Neamț. Schitul se află într-o poiană de pe malul drept al Cuiejdiului, pe versantul Dealului Cozla, către limita nord-vestică a cartierului Dărmănești lângă DN 15C. Punctul de reper este la 1,5-1,6 km anterior de ieșirea DN din oraș, unde un indicator arată o străduță aflată
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
1863, satul Adâncata a intrat în proprietarea statului, devenind parte componentă a comunei Hănțești din județul Dorohoi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Hănțești cuprindea satele Hănțești (centru de comună), Adâncata și Mitoc. Adâncata era cunoscută sub denumirea de Poiana Pustie. În anul 1890 se înființează comuna Adâncata, aceasta fiind formată din satele Adâncata și Mitocași, care se desprind din comuna Hănțești. Aflată mai aproape de orașul Suceava decât de orașul Dorohoi (reședința de județ), comuna Adâncata a fost trecută în
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
de arhivă din secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea. În anul 1744 preotul Dumitru Ungureanu a construit aici o biserică de bârne cu hramul „Sf. Voievozi“, care a fost strămutată în 1851 în satul învecinat Poiana (astăzi în comuna Zvoriștea). În anii 1803-1810 căpitanul Grigore Costrăș (călugărit sub numele de Ghenadie) a ctitorit o biserică de zid în centrul satului în locul bisericii de lemn mai vechi. Noul lăcaș de cult a primit hramul "Sf. Ioan Botezătorul
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]