10,542 matches
-
putea ascunde nimic de Chira, știrba asta cu toane și c-o gură trăncănind fără încetare de câte toate, mai puțin de ce-ar fi vrut ea anume să afle. E drept că tot încerca s-o tragă de limbă pomenind de Rică, dar ar fi preferat ca zgripțuroaica să nu bage de seamă cât de mult o interesa subiectul, și să creadă-n schimb că venise vorba de el doar așa, întâmplător. Dar mai era și altceva ce-i sporea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Chira. Bun, ea nu vrea azi, nu vrea mâine, dar nici vrerea asta nu-i de fier. Și chiar dac-ar fi, nu zicea baba că văzuse cu ochii ei lingura de metal îndoită de Rică la cinci ani? De câte ori pomenea de asta, vocea i se domolea și se oprea din trebăluit, ca din respect pentru lucrurile ce-i depășeau înțelegerea. "Iote ia! Să te caci în gura cui te minte!" își autentifica ea preliminar mărturia. "Cu mâna asta am luat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pierdut incisivitatea proprie numai surprizei. Cum poate încăpea atâta nepăsare în ticăloasă? Câtă moarte lasă viața să transpară cu impudoare și impunitate? Și de ce moarta chemată afară nu răspunde, cu toată ploaia de înjurături și pumni abătută asupră-i? Te pomenești c-ar vrea tandrețe, și flori, și jurăminte, și scene de cinema, ca o mare doamnă! Târfa asta era viața lui. Corolele mohorâte de pânză ale corturilor aveau ceva de imortele carnivore, ce se hrăneau fără mofturi și cu prezența
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ale corturilor aveau ceva de imortele carnivore, ce se hrăneau fără mofturi și cu prezența, și cu absența unor de-alde Rică, dar o făceau atât de fățiș și nepatimaș încât gestul friza inocența copilărească. Așa că, de obicei, el se pomenea năpădit de sentimente vag paterne pentru această floră incorigibilă a noroiului, dependentă total de el - viu sau mort, puțin conta. Neobișnuiți să se ia pe ei înșiși atât de în serios pe cât o făceau oaspeții, nomazii exasperaseră, așa că, recunoscându-se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe fugă. Știa că pământul estului european fusese îmbibat de ropotul atâtor năvăliri barbare încât, probabil, locuitorii lui trăiau încă la pândă, cu urechea încordată în așteptarea unui nou val devastator. În secolul al XIII-lea, William de Rubruck îl pomenea ca făcând parte din proaspăt întemeiatul Imperiu mongol. Localnicii clădeau, desigur, dar pe undeva în expectativa necesității de a reclădi, și totodată poate - de ce nu? - de a descoperi fertilitatea aluviunilor existențiale aduse de ultima viitură sumbră a istoriei. Neîncrederea în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pătrunzător în imaterialitatea-i. Mintea noastră ia prima taurul de coarne, și-l conduce către platoșa de bronz fără răsunet a zădărniciei. De faptul că gândul însuși ar putea întârzia fatal, plumbuit de splendoarea formei plonjate în el, meșterul nu pomeni nimic; printre cretanii simandicoși de la curte, ce-l priveau ca pe-un barbar, trebuia să pară mai stăpân pe meșteșugul lui decât era în realitate. Însă omisiunea cu pricina îl denunță îndeajuns de elocvent reginei. − Așa, deci? Care va să zică, trupul vostru
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sustrăsese un dar destinat inițial să se întoarcă la zeu sub forma fumului sacrificial; nu era prima dată când muritorii cei mai de vază făceau cu pricea în schimburile lor cu olimpienii. Fu cât se poate de atentă să nu pomenească nimic de mânia zeului împotriva Labirintului și de latura expiatorie a ofrandei pe care intenționa să i-o ofere. Noblețea dăruirii depinde strict de disimularea originii ei. Știa că dușmanul de moarte al meșterilor constructori e cutremurul, și că nimic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
amenințat posteritatea că profanatorii liniștii sale postume vor avea parte de-o distrugere prin procurație cu mult peste ce izbutise el în timpul vieții. Ei, și ca un făcut, exact în ziua când arheologii sovietici i-au violat mausoleul, s-au pomenit cu invazia hitleristă peste ei. Ce exemplu strălucit de competență nesmintită nici măcar de moarte! − Sincer, mi-e că riscăm să zbârlim hectare întregi de păr prin Europa de Est, unde amintirea tătarilor medievali mai dă încă fiori reci, fu de părere Gert
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
misterelor: ființei i se pun coarne și la propriu, și la figurat! E cel puțin victima, dacă nu chiar și autoarea, unei înșelătorii de proporții. Cât se poate de semnificativ, în Creta, adică la el acasă, mitul Labirintului nici nu pomenește de Minotaur, care nu-i decât o bazaconie simplistă, de gust alexandrin, pentru a explica voracitatea intrinsecă a spațiului vital. − He-he! Am vrea noi să apară de undeva o bestie mugind, care să ne justifice teama, dar peste tot numai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
asta, dar chiar incinta ca atare generează panica în felul unei mari oglinzi concave, care ne distorsionează grotesc propria reflecție. Găsesc frustrant că povestea lui Platon cu peștera nu elaborează problema lanțurilor ce ne leagă, chipurile, cu fața la perete, după cum nu pomenește nici de maleficiul optic al peretelui; cred că de fapt suntem prinși într-o înlănțuire laoconică a însuși spațiului vital, strangulat în primul rând de spasmele noastre isterice. Cu alte cuvinte, mitul ieșirii din peșteră se confundă cu cel al
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cum semnalul de atac fusese dat, dintr-o dată alaiul dispersat, ce gravita în expectativa lui la oarecare distanță de Rică, se condensă ca prin farmec într-o ceată compactă, pătrunsă vizibil de conștiința unității de cauză, spre a nu mai pomeni de motivația superlativă. Se lansară pe urmele fugarului pe nisipul fierbinte, ce făcea orice pronosticuri clădite pe el să tremure ca simple miraje. Cum pe plajă nu existau obstacole naturale în calea urmăritorilor, Rică se îndreptă instinctiv spre un grup
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
caritabil singular, neîncadrat de o campanie susținută, e sortit eșecului. Dacă oamenii ar fi în stare să primească așa cum se cuvine ajutorul oferit de la chiar prima încercare, atunci n-ar mai avea nevoie de el. − Sper că telefonul n-a pomenit nimic de plata cuvenită companiei noastre... − Nu, și lipsa de vești e-o veste bună, bineînțeles. Dar ai perfectă dreptate, nu e vorba numai de bani. Și eu mă simt afectat de zădărnicirea frauduloasă a unui act civic în care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fiind stimulată din exterior. Avem de-a face cu o „reconstrucție internă a activității externe”, după cum zice VÎgotski. Modelul lui VÎgotski a avut un efect hotărâtor Într-un spațiu științific privilegiat, la universitatea din Geneva Între elevii lui Piaget (Îl pomenesc cu insistență pentru că a avut și are Încă o influență importantă În școala românească, multe generații de profesori și Învățători s-au format Învățând teoria sa). La Geneva s-a dezvoltat Însă o nouă școală de psihologie socială, care se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fost scoase din bibliografii și biblioteci, o tăcere comandată de Înalți academicieni se Întinde asupra numelui său. Nici la sărbătorirea a o sută de ani ai Academiei Române, În 1966, și nici la centenarul nașterii sale, În 1992, nu a fost pomenit. Este reintrodus În circuit târziu, cu timiditate, iar acest raport e publicat integral În lucrarea la care ne referim. Ar mai fi de amintit că George Emil Palade, elevul său, Îi scrie În ianuarie 1947 o emoționantă scrisoare, În care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de condiția lor, de lefuri și sporuri, de parcă ar face nu știu ce efort creativ ca să completeze o hârtie. Când scriu aceste rânduri, se dezbate la televiziuni despre efectul discursului antisistem al unui doctor care vrea să devină președinte și nimeni nu pomenește nimic despre dosarul său de profesor universitar: ziarele au dezvăluit că a introdus În dosar titluri de articole care n-au apărut nicăieri, niciodată. Pentru mai puțin de atât, doar pentru preluarea unor pagini, la universitatea ieșeană au fost eliminați
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și așa, unii cred că...”. Iritat, rigurosul domn Bârsănescu i-ar fi Închis ușa la fel de intempestiv. Această Întâlnire a două personalități total diferite trebuie interpretată și prin procesarea unei informații cunoscute În epocă: nu se prea Înghițeau reciproc. L-am pomenit adesea pe Serge Moscovici, cunoscutul psihosociolog francez de origine română. Deși a fondat o teorie frecventată astăzi de specialiștii de pe toate continentele, mă refer la teoria reprezentărilor sociale, nu a dat niciodată o definiție definitivă a fenomenului. În urmă cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Un fel de dare se seamă din 1956 consemnează 653 de piese În patrimoniu (se pare că acesta este ultimul text semnat de Ion Chelcea). În cartea de onoare În care scriu vizitatorii, Începând cu 1958, numele său nu este pomenit. Și sunt aici Mitropolitul Iustin, Ștefan Pascu, rectorul de la Cluj, Petre Comărnescu, un specialist din RFG, Mihai Pop, directorul Institutului de Etnografie și Folclor... Nimeni nu știa cine făcuse totul, până de curând. Acest fiu de moșneni din Botenii Muscelului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
-l ia pe tânăr cu binișorul și să-l liniștească. Acesta a țipat de mai multe ori "Lasă parașuta" sau "lasă-mi dracului parașuta. Am dreptul să trăiesc". Echipajul a făcut exact ce trebuia și în cinci minute ne-am pomenit la bord cu echipa de intervenție a poliției. L-au scos pe tânăr afară pe ușa din spate. Ăla urla în drum spre ieșire: "Știu io că aveți cu toții parașute acolo în față!" Trebuie cu adevărat adus un elogiu personalului
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cu banii, când n-are niciodată ocazia să-i numere? Părinții acționează de bună credință, ei vor ca băiatul să aibă "un ban pus de o parte pentru când o să crească". Nu am înțeles cum stau lucrurile și ne-am pomenit pe un teritoriu necunoscut", declară părinții referitor la situația creată. Dacă la pubertate se ivesc situații de criză și tinerii par să se îndepărteze de casă, pentru părinți începe uneori o dificilă perioadă de autoanaliză. Este posibil ca în unele
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
a găsit pe listă un fost coleg de școală, dr. Stenhagen. Sper să-i fie de ajutor. 28 iunie Parcurg primul raport împreună cu Kling. Foarte conștiincios, dar fără sclipire. De regulă cenușiu, îmbrăcat fără gust, tăcut. La cafea te poți pomeni cu el că spune "bancuri porcoase" chiar în prezența doamnelor. Proastă creștere? (Mai degrabă pare nesigur pe sine. O fi împrăștiat?) Sacrificările merg îmbucurător: 318 porci, 1153 purcei. Secția I e gata în curând, au mai rămas numai câteva ferme
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o proprietate particulară. Sunt singur pe terasă împreună patru domni între două vârste, cu whisky-uri și pahare înalte cu gheață pisată. În cele din urmă comand piccata 1 cu orez. Sunt nevoit imediat să mai cer orez. Brusc mă pomenesc cu unul din domni, care zice "Salut, pot să mă așez?" Era Curt Johnsson, pe care nu-l mai văzusem de 20 de ani. Ce ciudat totuși să-ți poți recunoaște un prieten de joacă într-un om între două
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
a provocat o dezbatere aprinsă. Toate materialele radioactive au o extrem de mare "încărcătură emoțională". Îl sun pe Gård care se întreabă mai întâi dacă n-am înnebunit, cică nu contează opinia specialiștilor că n-ar fi niciun pericol. Dacă ne pomenim cu o dezbatere în presă chestiu-nea ajunge direct la nivelul cabinetului. E de părere că ISA nu are voie sub niciun motiv să facă experiențe cu marcarea radioactivă. Pe de altă parte nu-i interzis să "insufli" unei alte instituții
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ultima farfurioară de lapte de azi. Trist dar adevărat. Va trebui să-și caute alt binefăcător. E un obicei prost să adopți pisici și alte animale domestice pe care să le dai când se termină concediul. (Mai demult ne-am pomenit cu Malin că aduce acasă un pisoi, a trebuit să punem piciorul în prag.) 22 august Estimările sunt în sfârșit gata. (Numai să le dăm la multiplicat.) Discuții telefonice în ultimul minut cu Gård. Anul trecut a fost o adevărată
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Rydz zice că s-a exploatat sălbatic fondul de vânat, "guvernul e ahtiat după valută". Pruszkowski e mult mai puțin vorbăreț, la toamnă pleacă în Siberia ca să studieze vânarea lupilor din avion. Incident foarte ciudat după masa de prânz. Ne pomenim că ies din pădurea de mesteceni două tinere doamne îmbrăcate în blănuri și machiate strident! Se dovedesc a fi fotomodele de la revista Bonniers, aflate în timpul unei ședințe foto. Fotograful foarte entuziasmat de vechile haine de piele ale domnilor Rydz și
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să priceapă că nu putem termina înregistrările până când terenul nu-i curățat. Ăștia n-au porci la FOA? Să fie atât de remarcabil faptul că câțiva purcei amărâți s-au descurcat câteva luni de capul lor? În curând o să ne pomenim în Året runt1 cu un reportaj melodramatic gen "război bacteriologic împotriva porcilor de pe Gotland". Să nu ne mire dacă au să calce în picioare și au să distrugă tot spiritul de good-will2 pe care a reușit să-l impună ISA
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]