11,416 matches
-
aparține lui Wapowski, contemporan cu evenimentele. Lui Ștefan au început să-i vină ajutoarele de la turci, de la secui și de la unguri, de la tătari și munteni și cu ei domnul îi lovea pe cei ce încercau să aprovizioneze armata regelui. Wapowski relatează că în ciocnirile care au avut loc, polonii s-au dovedit mai bine înarmați și au provocat pierderi atacatorilor, din care cauză moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea o luptă deschisă cu polonii.” Cronicarul are dreptate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oaste de călăreți”. Aflând regele că oastea rămasă în urmă se află într-o situație dificilă, a trimis în ajutorul ei cavaleria regală. A aflat, deci, nu era în pădure, unde-ar fi fost el însuși martorul celor petrecute. Wapowski relatează „Aceasta - cavaleria regală - ieșind din pădure în marș grăbit, în sunetele trâmbițelor și al tobelor, în zgomotul luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic al călăreților îmbrăcați în fier” și sunt respinse cu mari pierderi. După fiecare ciocnire relatată de Wapowski, polonii ies victorioși și moldovenii o iau la fugă. Este interpretarea unui cronicar polon, care prezintă faptele în chip mai mult decât părtinitor. Nici n-ar fi putut s-o facă altfel, fără a jigni sentimentul național și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luat domnia Ștefan cel Mare, Grigore Ureche scria: “Deciia Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și alte curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări la locul ce se cheamă Direptate”. Tot Grigore Ureche relata că, atunci când a fost omorât Ștefan Lăcustă, deoarece îl ura “curtea toată, s-au vorbit o samă de boiari din curtea lui, anume Găneștii și Arbureștii și la așternutul lui, unde odihnia, l-au omorât în cetatea Sucevii”. Neagoe Basarab
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a devenit ienicer, adică a făcut parte din corpul de elită al armatei otomane și a luptat sub ordinele sultanului în Țara Românească, în 1462. În timpul luptelor din Bosnia, în 1463, el a fost făcut prizionier de către unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când turcii i-au spus sultanului că au ucis mulți români, sultanul a spus: „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. (Iorga a tradus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Munte), marele istoric scria că “n-avem aproape deloc scrisori politice” de la Ștefan cel Mare. Până la data respectivă nu fusese descoperită în arhivele poloneze scrisoarea pe care Ștefan cel Mare o trimitea regelui polon în ianuarie 1468, în care relata cele petrecute în campania din 1467. Nicolae Iorga avea să publice de două ori această scrisoare, traducând-o în limba franceză. A stăruit, însă, credința că, ceea ce ne-a rămas scris din vremea lui Ștefan cel Mare, sunt simple documente
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Într-o convorbire , pe care am avut-o cu un prieten de¬al meu din tinerețe, Niță Mihai, de profesie geolog, mi s-au adus la cunoștință unele lucruri legate de activitatea studențească a lui Emil Constantinescu. Prietenul meu, îmi relata că fostul președinte al României nu era un student strălucit, n-a prestat o activitate prea intensă pe tărâm științific. Aceste relatări confirmă faptul că Emil Constantinescu n-a publicat cărți de specialitatepână în decembrie 1989, ci, numai câteva articole
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dacă am face un profil moral al celui din fruntea României, am trage următoarele concluzii: - Are multă ipocrizie - Întotdeauna pus pe învrăjbire între oameni - Dușmănos - șiret, mai ales când este vorba de a-și atinge scopurile sale. Despre acest lucru, relatează cu lux de amănunte Marius Oprea, în cartea sa intitulată ” Adevărata față a lui Traian Băsescu”. În perioada cât Traian Băsescu a fost comandant de navă, el a schimbat mai multe ambarcațiuni, până când a ajuns șef de companie comercială la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât Traian Băsescu a fost comandant de navă, el a schimbat mai multe ambarcațiuni, până când a ajuns șef de companie comercială la Anvers. Isprăvile matelotului, care va urca ierarhic până la demnitatea de conducător al României sunt multe și demne de relatat. În calitate de comandant de navă, Traian Băsescu a fost întotdeauna cochet. Era îmbrăcat impecabil, uniformele militare venindu-i ca turnate, deși corpul său nu era tocmai potrivit pentru un statut de Don Juan. Ceea ce a frapat la acest personaj, a fost
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceea ce a putut să-i aducă avantaje materiale. A făcut comert cu blugi, tigări fine, cafea de bună calitate și chiar produse exotice, care-i vor aduce venituri substanțiale. Într-o declarație a sa, făcută la un post de televiziune, relata aceste lucruri într-un moment de sinceritate, aformând că era mai bogat decât Elena Ceaușescu în acel moment. Intrarea lui Traian Băsescu în politica românească s-a făcut printr-un concurs de împrejurări. În momentul când minerii au intrat prima
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
m-aș simți onorat, mai ales că documentarea a fost destul de riguroasă. Am consultat materiale apărute în presa centrală, cărți scrise chiar de persoanele prezentate în carte, cum este cazul domnilor foști președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Dacă cele relatate de cei doi foști conducători ai statului , în cărțile scrise, sunt verosimile, aceasta rămâne la latitudinea publicului cititor, care poate să discearnă ceea ce este realitate și ficțiune. Dacă, domnul Ion Iliescu , încearcă să ne introducă în familia sa, pe care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puține, se putea totuși ajunge la rezultate apreciabile"93. În ceea ce privește păstrarea și valorificarea comorilor care alcătuiesc tezaurul nostru folcloric, Gh. Rădășanu a rămas până la sfârșitul vieții un colaborator al activităților culturale din zonă. Ziarul "Zori noi" din 24 mai 1973 relatează că la spectacolele folclorice sucevene, "dansatorii din satul Bogata au adus pe scenă frumusețea nealterată, spontaneitatea, marea artă străveche a unor piese originale". Acești dansatori au avut ca instructor menționează ziarul pe învățătorul pensionar Gh. Rădășanu"94. În "România pitorească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
O VIAȚĂ DE OM AȘA CUM A FOST EA Prof. gr. I Maria Marin Mi-am permis un titlu cam îndrăzneț pentru ceea ce am de gând să relatez în continuare. Sper să nu se supere pe mine Profesorul Nicolae Iorga, pentru că eu nu am fost nici o personalitate și nici nu posed măcar o picătură din talentul de scriitor al marelui savant. Și totuși, o spun din toată inima
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
existe vreo ființă umană care, în prag de bilanț, să nu aibă ce povesti celor din generațiile tinere. Departe de mine gândul de a face o autobiografie, sau de a înfrumuseța nepermis realități mai mult sau mai puțin trecute. Voi relata câteva momente din anii petrecuți la Școala nr. 22, azi „B.P.Hasdeu”, pentru că aici am avut posibilitatea să-mi împlinesc personalitatea prin munca depusă cu elevii claselor V-VIII vreme de peste douăzeci de ani. Înainte de a veni în această
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
remarca ministrului elvețian că nu ar dori să deranjeze și la insistența doamnei ministru că i-ar face plăcere să vadă "Mărțișorul", mi-am permis să intervin și să le comunic distinșilor oaspeți că o cunoșteam personal pe Mitzura Arghezi, relatându-le organizarea la Moscova a marcării centenarului Tudor Arghezi și angajându-mă să organizez în chiar ziua următoare vizita la "Mărțișor". Oferta mea a fost primită cu plăcere de oaspeți, care m-au rugat să îi însoțesc. Am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să imortalizeze pe aparatul lor de fotografiat satisfacția oaspeților și a gazdelor, la încheierea vizitării "Mărțișorului". Fotografia color mi-a fost trimisă, după câteva luni, prin intermediul ambasadorului elvețian, care m-a invitat la un "drink", timp în care mi-a relatat despre satisfacția șefului său pentru programul și convorbirile de la București, despre impresia lăsată de muzeul din casa poetului Tudor Arghezi și, în final, mi-a înmânat fotografia, care mie îmi aduce în memorie, de câte ori o privesc, trei momente din viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sufletește de anii apostolatului meu, cu experiențele lui care mă făcuseră mai matur, mai responsabil, mai apropiat de tânăra generație. A doua era întâlnirea cu foștii colegi de la Liceul "Andrei Șaguna", după 30 de ani de la absolvire. Aici aveam să relatez, alături de ceilalți, despre avatarurile personale, despre anii de activitate intensă la Ambasada României din Moscova, despre satisfacția de a da replici ferme unor diplomați ruși, când aceștia continuau să uite multe adevăruri, denaturând în folosul lor și în dezavantajul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
necesitate. Cum era firesc, doamna ambasador s-a arătat interesată de experiența mea diplomatică, la început punându-mi multiple întrebări despre consultările de la Dipoli, despre rolul statelor nordice, mai ales al Danemarcei, în acel context. Apoi, m-a îndemnat să relatez despre experiența celor aproape opt ani de activitate la ambasada noastră din U.R.S.S. și mi-a pus numeroase întrebări despre Olimpiada de la Moscova, care, în 1987, era încă relativ proaspătă în memoria multor cetățeni din România. Pe măsură ce ne apropiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
șofer. Fusesem informat de la minister că nici el nu știa limba finlandeză. Nu mi-am închipuit că reducerile de personal diplomatic, pe care le simțisem cu suficientă brutalitate la ambasada din Moscova, aici erau cu mult mai dureroase. Colegul îmi relată că în ambasadă locuiau ambasadoarea singură, familia lui și cifrorul tot singur, că eu urma să locuiesc în apartamentul colegului de la M.A.E. care plecase în dimineața zilei respective. El avea cheile de la apartamentul respectiv, dar primise instrucțiuni de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
punct al ordinii de zi, la fel ca toate celelalte delegații, am participat la tot programul desfășurat conform propunerii gazdelor, aprobate de participanți la prima ședință în plen. Mi-a rămas în minte un singur eveniment, pe care îl voi relata pe îndelete. Programul sesiunii conținea și o seamă de vizite la unele obiective cu caracter cultural, turistic și economic, la care eram hotărât să particip, chiar dacă unele îmi erau destul de bine cunoscute, ca: Palatul Prezidențial, Parlamentul, Finlandia Hall, monumentul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acelor colegi, care par a fi mai înțelegători. Eram într-o agitație continuă, deși fusesem liniștit de Aurelian că pe fond totul se poate aranja. El s-a angajat că va da un telefon reprezentantului TAROM de la Madrid, îi va relata situația și îi va da instrucțiuni să acționeze pentru schimbarea rezervării peste o săptămână. Dacă se va acționa în acest sens și de la ambasadă, chestiunea va fi ca și rezolvată. De când mă întorsesem de la aeroport, informasem cabinetul ministrului și solicitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
făcusem cunoștință la recepția de la sârbi, prilej cu care mă interesasem de Hiroshi Ota, fostul meu coleg la conferința Quaqerilor de la Montreaux, din 1972. La întrebarea mea, ambasadorul nipon nu îmi putuse oferi un răspuns precis, dar, în context, îmi relatase despre rolul important al coloniei japoneze din Peru și de posibilitatea ei de a juca un rol mai activ în viața Perului, pregătind chiar și un posibil candidat la alegerile prezidențiale. În ziua următoare, am scris vreo trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înțelegea, îl ferisem pe ambasador de riscul de a fi ridicol. Oricum, marcam primul eșec în relațiile stricte cu persoana pe care nu o puteam respecta ca om, dar trebuia să mă supun ca slujbaș. În mod firesc, nu am relatat nimănui din ambasadă cele întâmplate la Ministerul de Externe, după cum nimeni nu știa despre orele de spaniolă predate de mine, în afara orelor de serviciu, familiei șefului de misiune. Concluzia de atunci a fost că nu aveam ce îmi reproșa, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să descopăr afacerile necinstite ale fostului consul și nemulțumirea nemascată când îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din banii proveniți din taxele consulare. Unele mici greșeli, inerente, i le am relatat, dar el insista pe ideea că știe precis că fostul consul "furase bani", dar nu avea probe concrete. Într-o convorbire mai prelungită, la sfârșitul lunii decembrie, l-am întrebat, ca din întâmplare, de unde a ajuns la concluzia respectivă? Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
plătiți, în cele mai bune condiții. O să vă fac o instruire despre felul cum trebuie să vă îngrijiți de operele de artă. Te avertizez că, dacă se întâmplă ceva cu aceste opere de artă, după ce plec eu din Lima, voi relata pe larg conducerii M.A.E. despre încercarea ta de a scoate fraudulos din patrimoniul ministerului opere de artă valoroase. Dacă vrei argumente suplimentare, vino aici să vezi cine este autoarea. Dacă nu mă înșel, cele două tapiserii erau opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]