10,353 matches
-
doamnei Nina nu mai dau interviuri, că eu l-aș fi întrebat, dacă tot a asistat la înmormântare, cum de s-a abținut să nu bage vreo două-trei fulgere, la derută, în gloata de cameramani care nu te lăsau să respiri nici mortă. Ce s-o mai lungesc, că nu mai am unde. Intrați singuri și minunați-vă pe www.spiritus.go.ro. COOLTURISME În căutarea copilăriilor pierdute Mădălina COCEA Pe vremea mea, echipa de gimnastică a României era cool și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
fie pensionarul mai amărât, dar îmbrăcat decent, care respectă ostentativ regulile de circulație și, când se face verde, începe să traverseze cu demnitate strada. Iată-i și pe îndrăgostiții aflați în lumea lor, care râd din te miri ce și respiră, printre săruturi, în același ritm. Iată-l și pe cerșetorul cu mișcări rutinate, explorând expert un coș de gunoi și calculându-și cât i-ar mai trebui pentru una mică. În fine, e rândul omului de afaceri îmbrăcat la patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cele cu blazoane, și din cele pe care era gravat: miercuri, joi, luni etc... Adică, dacă stăm să cugetăm, masa funcționarilor ne-a dat atât scriitori pe care-i iubim amândoi, cât și personaje fără de care nu s-ar putea respira pe plaja literaturii. Intermezzo: când spui că nu-i bine să citești Sânul în slip te gândești la ce mi-a sărit și mie gândul? Continuăm: cuvintele Praskoviei Feodorovna au oarecum rolul primelor cuvinte din Metamorfoza: introduc nefirescul. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Bobby frecându-și pula țeapănă, masturbându-l, sincronizând mișcările și îmi strâng mâna în jurul mâinii lui Bobby și mișcarea de legănare pe care o facem mă face să-mi meargă mâna înainte și înapoi și încep să-l călăresc din ce în ce mai tare, respirând atât de repede încât am impresia că o să mi se oprească inima, complet congestionat. — Încet, încet, îl aud mormăind. Nu-ți da drumul încă... Bobby îmi înșfacă pula și o ghidează spre pizda lui Jamie și îmi vâr penisul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mea: pentru că norul de cuvinte mizere, josnice, ridicole și degradante n-a contaminat doar lumea politică, ci ne-a învăluit pe toți. De la președinte la ultimul cetățean, am inspirat și expirat atâta toxicitate de limbaj, încât în momentul de față respirăm cu un firesc năucitor vocabularul proaspăt însușit. Și nici un Institut Național de Meteorologie nu ne poate informa când se va întâmpla minunea ca vreun vânt prietenos să îndepărteze acest nor de pe cerul României. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Radu Pavel GHEO Măsura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mai întinsă, comedii într-o notă aproape bufonă, vodeviluri. Spre sfârșitul vieții a dat câteva drame sau tragedii în versuri: Ovidiu, Fântâna Blanduziei, Despot Vodă. Poeziile sale lirice sunt fie în genul popular, fie într-o notă de artă. Ele respiră întotdeauna un sentiment foarte profund. Cele mai mlte sunt de o prospețime și o sinceritate fără seamăn; puține sunt marcate de tristețe, căci muza lui Alecsandri este mai degrabă și mai adesea veselă. În operele de teatru, Alecsandri ia în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Vlahuță este un discipol al lui Eminescu, însă destul de independent pentru a-și asigura o personalitate poetică originală. "Între Vlahuță și Coșbuc, a scris A.D. Xenopol, am putea găsi aceeași deosebire, păstrând proporțiile, ca între Eminescu și Alecsandri. În timp ce Coșbuc respiră mai curând bucuria vieții, Vlahuță îi percepe mai mult amărăciunea." Volenti are vigoare. N. Vulovici, cu ale sale "cântece ostășești", este un Paul Déroulède al patrioților români. Duiliu Zamfirescu, născut în 185817, este și el unul dintre bunii eminescieni. A
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
simt, sunt sigură că această experiență mi-a deschis alte perspective umane și artistice, m-a făcut să mă surprind altfel în situații teatrale date, mi-a lărgit universul de așteptări, m-a impulsionat/obligat să mă adaptez și să respir la unison aerul «mistic» (și nu e un cuvânt mare și pretențios) al acestei întâlniri. Odată cu abordarea subiectului Tanacu s-a produs și exorcizarea noastră de «zgura» indecentului-teatral și nu numai, cotidian. Și cel mai important lucru e să vrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ciudată pudibonderie înscorțoșată de tâmpenie, au fost ocolite de comentariile critice sau pe nedrept diminuate în importanță, zbenguielile și scamatoriile ortografice luându-se în derâdere, privite ca o bizarerie trilulilistică a autorului tumultuostaltic, dornic de a se elibera, de a respira vocala și consoana cu paișpe plămâni deodată, de a spune pe șleau socoteala plus daravela, de a se debarasa de pruderii inutile-n catifeaua frazei reiate hăisa, de a-și da uriașa lui măsură pe bune. Abia mai târziu, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
niște călătorii mai mult sau mai puțin exotice. Când te gândești la Spania, la Italia sau la Japonia, oricâtă imaginație a amănuntelor ai avea, rămâi într-o proiecție livrescă și într-un regim abstract al închipuirii. Când ajungi acolo, când respiri aerul spaniol și plutești pe apa Veneției, sau te plimbi pe Aleea Chiparoșilor din Capri, situația se schimbă în mod fundamental. Analiza, oricât de fină și de subtilă, nu poate prinde farmecul indicibil al acestor călătorii, în care geografie, istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
după câteva sprinturi de la carte la carte, te superi pe mirosul de hârtie citită și pe petele pe care le fac degetele tale, mânjind cerneala de pe pagină. Te superi aiurea, desigur, dar e timpul să faci o pauză și să respiri aer curat, nu aer prăfuit de bibliotecă. Într-un moment ca ăsta a apărut Ulrich, tranșând problema în vreo patru paragrafe. Nu, desigur că cititul n-aduce fericirea, nu te face mai deștept sau mai frumos, conducătorii statului nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de sculptorul Peter Jacobi, va fi un complex monumental format din șase piese, cea principală atingând înălțimea de șapte metri. Jacobi a câștigat un concurs organizat în prima parte a anului 2006 de MCC. Libertatea ca un mod de-a respira Miruna Runcan În genere, dacă-l întrebi pe omul de pe stradă, sigur îți va spune că profesiunea cea mai apropiată de libertate (dincolo de profesiunea câștigător la loto) e cea de artist. Când vorbești însă cu artiștii, afli că libertatea nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
caraibiene, pe care se plimbă dame în bikini, cu pahare sondă cu pai și umbreluță. În plus, dintre artiști, foarte rari sunt aceia care încearcă cu adevărat și cu consecvență să-și asume libertatea ca pe un mod de-a respira: adică despărțind în mod clar, fără să se păcălească pe sine, ceea ce vor să exprime de ceea ce „n-au încotro“ fiindcă e sarcină de serviciu, fiindcă au contract, fiindcă au copii acasă, fiindcă s-a stricat mașina, fiindcă (deh!)... „oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
om sovietic, o simțeam până la oase. Atunci am vrut să scriu o carte despre o lume pe care toți am uitat-o prea repede: Uniunea Sovietică. Este o carte despre o lume făcută din lozinci, lozinci ce ajunseseră să fie respirate, mâncate, băute, dormite. Disidenții au prezentat Occidentului o Uniune Sovietică stăpânită de teroare. Eu fac parte dintr-o generație neoprimată, nedusă în lagăre. Generația mea era rezultatul unei puternice și nemaipomenite manipulări. Personajul meu nu este un disident, el crede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și nu Irlanda, însă totul intră într-o logică a unui stil de viață, în care e vital să ai timp pentru tine, și nu să ți-l vinzi altora. De altfel, proza lui din Însemnări dintr-un bordel turcesc respiră o lentoare a privitorului obișnuit să-și ia ca răgaz tot timpul din lume. Pentru criticii anglo-saxoni, Ó Ceallaigh a excelat prin „forța imaginativă“. Nici nu e greu să dai impresia asta, când stai în bloc „cu toți nebunii, toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
simți „curățat“ temeinic de orice rest nefast al imaginației setate pe pilot automat - sunt din sfera omenescului pur. Și simplu. Despre morți ale spiritului vorbește francezul, cu o discreție parșivă și, de aceea, percutantă. Un summum de victime. Prin asta respiră povestea. Fiecare își are partea de agonie în Suflete cenușii (Editura Polirom, 2007, traducere din limba franceză de Claudiu Komartin), dar nimeni nu rupe tăcerea, nu luptă cu indolența, nu simte nevoia unei răzvrătiri. Chiar și criminalul. Timpul picură tiptil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
am ajuns la acest capitol, vreau să pomenesc aici expoziția de reptile vii, nu doar odioasă prin înghesuirea a zeci de cutii într-un spațiu sufocant de îngust, dar deprimantă și prin muzica penibilă. Dintre acestea trei, Muzeul Țăranului Român respiră un aer european, indiferent cât de prost sună această expresie. E singurul în care găsești informații și în limba engleză, la fel cum este singurul care are căi de acces și pentru persoanele cu handicap. E drept că pentru „noaptea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ești pierdut! Ai trăit o viață și iată! ea se subție, dispare cu tot ce are mai concret: zațul iubirilor tale mirosind brutal a transpirație de subsuoară... cearceafurile mototolite în fuga armonioasă a amorului matinal... Încarcerarea în pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămânii lui Bezuhov. Miroși duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îți treci vârful limbii peste buze cu parșivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îți stoarce, romantică, vlaga bărbătească și apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și culturală a planetei, ca și cauzele și consecințele pierderii acestei diversități. Raportul se încheie afirmînd că una dintre rațiunile pentru care trebuie să promovăm diversitatea lingvistică se regăsește, simbolic, în aceste afirmații ale unui bătrîn navajo: Dacă tu nu respiri, aerul nu există. Dacă tu nu mergi, pămîntul nu există. Dacă tu nu vorbești, lumea nu există." Nenumită, lumea nu există pentru că, așa cum sublinia Coșeriu, postulînd "un logocentrism radical"52, "Limbajul e cel care conferă existența lucrurilor: el nu este
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mîna 84. aripa 85. burtă 86. mate 87. gît 88. spate 89. piept 90. inima 91. ficat 92. a bea 93. a mînca 94. a musca 95. a suge 96. a scuipa 97. a vomita 98. a sufla 99. a respira 100. a rîde 101. a vedea 102. a auzi 103. a ști 104. a (se) gîndi 105. a mirosi 106. a se teme 107. a dormi 108. a trăi 109. a muri 110. a omorî 111. a se bate 112
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
35) și paraverbal prin cuvinte-sentiment/stare/ atitudine (substantive, adjective, adverbe de tipul "bucurie", "fericit", "niciodată" etc.), repetiții, gesturi (exaltate sau foarte reținute, stângăcii, obiecte scăpate din mână, ticuri nonverbale etc.), mimică, reacții fiziologice (înroșire la față, transpirație, dificultate de a respira etc.), voce scăzută, dificil de controlat (voce tremurată) etc. Fiind atenți la/cunoscând aceste manifestări personalizate, pentru fiecare locutor/interlocutor ale emoțiilor, gestionarea acestora poate fi mai ușor condusă pe direcția avantajelor pe care le pot aduce, într-o situație
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
manifestă prin dispnee expiratorie, șuierătoare, care poate fi auzită și fără stetoscop, atît de bolnav, cît și de anturajul său. Expirul are o durată prelungită, pacientul are o atitudine caracteristică, este așezat la marginea patului, în șezut și nu poate respira eficient, toracele este destins, iar auscultația pulmonară decelează raluri sibilante. Administrarea medicației de criză va avea ca efect atenuarea dispneei și diminuarea sibilantelor, dar și eliminarea unei expectorații vîscoase, uneori perlate, specifice. Un element esențial pentru diagnostic este faptul că
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
cu defecte ascunse de controlul tehnic de calitate. Locuri vetuste și insalubre, dominate de suprapopulare și promiscuitate, arbitrarii și inegalități, umiliri și interdicții, penitenciarele frapează prin absența sau pervertirea celor mai elementare drepturi umane. Cum ar fi dreptul de a respira. În închisori, aerul este un vector privilegiat de infecție. Respirat de peste 30 de deținuți, aerul dintr-o încăpere de 12 metri pătrați este impregnat de emanațiile tuturor. Printr-o fereastră mică, el nu se poate reîmprospăta rapid. Acest fapt creează
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și insalubre, dominate de suprapopulare și promiscuitate, arbitrarii și inegalități, umiliri și interdicții, penitenciarele frapează prin absența sau pervertirea celor mai elementare drepturi umane. Cum ar fi dreptul de a respira. În închisori, aerul este un vector privilegiat de infecție. Respirat de peste 30 de deținuți, aerul dintr-o încăpere de 12 metri pătrați este impregnat de emanațiile tuturor. Printr-o fereastră mică, el nu se poate reîmprospăta rapid. Acest fapt creează un ritual al accesului la geam, favorizîndu-i pe cei puternici
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
În acest sens, Simion Mehedinți, Civilizație și cultură. Concepte, definiții, rezonanțe, Editura Trei, București, 1999, propune o definiție similară: "După cum frunza are două fețe: una strălucită, spre soare, alta mai întunecată, întoarsă spre pămînt (dar foarte însemnată, fiindcă prin ea respiră și se hrănește planta), tot astfel viața omenirii are două aspecte: unul teluric civilizația, adică tehnica materială; altul ceresc cultura, sau suma tuturor produselor sufletești, prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creațiunii. Amîndouă sînt inseparabile și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]