8,989 matches
-
l’amour), erosul provoacă și Întemeiază lirica. Conachi se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet unor rînduri”...), dar și cu meșteșug. Pentru aceasta el se pune la curent cu rînduiala stihurghiriei, traduce noima prozodiei, cercetează și stabilește (după alții, bineînțeles) libertățile și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întemeiază lirica. Conachi se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet unor rînduri”...), dar și cu meșteșug. Pentru aceasta el se pune la curent cu rînduiala stihurghiriei, traduce noima prozodiei, cercetează și stabilește (după alții, bineînțeles) libertățile și restricțiile poetului. Nu interesează acum
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet unor rînduri”...), dar și cu meșteșug. Pentru aceasta el se pune la curent cu rînduiala stihurghiriei, traduce noima prozodiei, cercetează și stabilește (după alții, bineînțeles) libertățile și restricțiile poetului. Nu interesează acum modul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri dominatoare. Don Juan leapădă, la porțile orientului, teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit. Pentru a ajunge mai repede la țintă trebuie să apuce pe calea umilinței de sine. Nu există, adevărat, un rege Marc (marele obstacol), dar există o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce te-au iubit. Orișicum eu răsplătire n-oi cere la Dumnezău, Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu.” SÎnt, În acest testament sentimental, două clauze („de-oi muri”, „iar de-or trăi”) care slujesc cum nu se poate mai bine pe jeluitorul Îndrăgostit. Finalul poemului („Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu”) lasă să se Înțeleagă că scenariul Îngropării În pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiunii: „Munții Înalți pînă la nouri, păraie prin stînci vărsate, Codri cu copaci sălbatici printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adîncimi Întunecoasă, Unde zmeura și fragii și mura cea mai frumoasă Cresc În voie despre oameni, că numai cîte-o potică Slujește la bieții bolnavi de trecut cu marc frică, Acolo, bietul Ikanok, acolo, biata Zulnie S-o-ntîlnit, ah, cine poate Înlîlnirea lor s-o scrie! Orice condeiul s-arăte, orice graiul să rostească. Nimic spre asămănare nu pot să Închipuiască!” Există, În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuvinte, mesajul să renunțe la o ceremonie complicată fi să descopere regimul comunicării În solitudine. Instrumentul muzical al lui Anton Pann este chitara: „Chitar’ muz-armonicească PÎnă cînd o să tăcem?” CÎntecul de iubovște și de petrecere nu poate fi provocat și slujit mai bine decît de sunetul coardei atinse de o mînă fină. Tot „ghitara” este și mesagerul lui Cătina. Prin Sihleanu și Grandea, vine, În fine, rîndul harpei: „Pe harpa mea, copilă, de viscole zdrobită, O mînă tremurîndă abia mai pot
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se jelește și contestă o aspilă otrăvită În niște versuri sprintene: „Ani carii Îi trăiai Împreună cu mine, Nu crez și acum să-i ai Tot cu același bine. Nu zic că ședeai pe bani Și umblai cu călească, Sau te slujeai de țigani, Muștele să-ți gonească: Nu. Căci eu singur am fost Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai Ș-a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i ai Tot cu același bine. Nu zic că ședeai pe bani Și umblai cu călească, Sau te slujeai de țigani, Muștele să-ți gonească: Nu. Căci eu singur am fost Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai Ș-a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt mai mari și chinurile mai adînci”. „Judecind cu miturile propuse de Denis de Rougemont, Conachi este un Don Juan care se ia drept un Tristan”. Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu Anton Pann apare „critica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tardiv, mai precis iubirea melancolică a bărbatului trecut de amiaza vieții pentru o femeie cu mult mai tânără. Gabriela Omăt, editoarea "agendelor", a identificat "obiectul" acestui amor târziu în persoana Ioanei Postelnicu ("Popea", în caietele criticului), ce i-ar fi slujit prozatorului drept model pentru mai multe personaje feminine din romanele sale. Acribioasa cercetătoare identifică elemente din profilul psihosomatic al "muzei" lovinesciene atât în Silvia, cât și în Mili (despre Popea aflăm, dintr-o notiță din 3 februarie 1939: "S-a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la București, lector la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și titular al cursului de istoria literaturii române vechi. Profesor din anul 1969, L. s-a dedicat muncii didactice și în general școlii, pe care a slujit-o cu devotament. A debutat cu articole de istorie literară în revista „Vremea școlii” din Iași (1941), continuând să publice contribuții de aceeași natură în periodicele academice „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, „Anuar de lingvistică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
mai este identificată în termenii unei fiziologii naive cu ,,o exalație subtilă a sângelui, își are sălașul în inimă și pătrunde de-a lungul trupului prin artere și nervi"172. Important este rolul fundamental al fanteziei omenești: acela ,,de a sluji ca receptacol al mesajelor venite de la cele cinci simțuri, de a le transforma în fantasme și de a le transporta la creier, unde sunt luate în primire de rațiunea analitică și de memorie"173. Inima - veritabil centru al spiritului sau
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
experiența pe care o trăim noi astăzi; de aceea, noi, de-acolo trebuie să ne luăm răspunsurile, de-acolo și din nici o altă parte! (Ă). Noi avem pilda Uniunii Sovietice, a literaturii sale Închegată pe norme și pe dimensiuni inedite, slujită de oameni alcătuiți după alte tipare spirituale. (Ă). Iar toate acestea au pornit să se Înfăptuiască și la noi. Dragostea Statului pentru tot ceea ce este talent, pentru tot ceea ce este artă, exprimând viața reală și de luptă a prezentului și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ia ființă și căreia conferința pe țară Îi va da depline forme statutare. Societatea scriitorilor a fost concepută și realizată sub regimurile burghezo-moșierești ca un cerc Închis, un fel de asociație de admirație reciprocă, izolată de masse, Îmbibată de șovinism, slujind prin compoziția membrilor săi și prin ideile care o diriguiau, intereselor reacționare ale clasei dominante. Pentru acest conținut de clasă, Societatea Scriitorilor nu a putut căpăta decât o structură organizatorică corespunzătoare. Cu o asemenea structură organizatorică, Societatea Scriitorilor cu greu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
timp, de ură Îndreptată Împotriva stăpânirii burgheziei și moșierimii. Au Încercat burghezia și moșierimea prin criticii formaliști, estetizanți, să Împiedice răspândirea poeziilor lui A. Toma. Ele au circulat Însă În rândurile poporului În anii de urgie fascistă, ilegal și au slujit clasei muncitoare ca arme de luptă Împotriva asupritorilor. (Ă). În proză s-a putut Înregistra Înviorarea Încă neîntâlnită la noi a unui gen căzut În uitare, genul nuvelistic, prin publicarea În Scânteia și În reviste a unui număr Însemnat de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastre după articolul Scânteii În sensul citatului de mai sus? Poezia noastră, deja avansată Încă pe atunci față de celelalte genuri, a crescut cantitativ și calitativ. Saltul tematic a Început să se cristalizeze și a Început să capete adâncimi, poezia noastră slujește masiv țelurilor actuale ale clasei muncitoare, ea se străduiește să fie prezentă oriunde se muncește azi, culege și dăruie energie și elan. Dramaturgia noastră a Înregistrat recent o importantă cotitură tematică: prin Cumpăna și Minerii ea a ajuns la problematica
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncitorii: Andrei Grigore, Dămian Năstase. Să detaliem, aici și În note. Eusebiu CAMILAR 92: „Critica să lase la o parte comparațiile «strivitoare» cu titani de carton ca Gide și alții. (Ă)”. Victor TULBURE: „Critica să arate În ce măsură opera scriitorului poate sluji ca o armă În lupta clasei muncitoare. (Ă)”. Marin PREDA: „Unii scriitori avansează repede răspunsul că au «Înțeles» critica, și-au «Însușit-o», dar când trec la actul de creație, introduc În scrisul lor cu aceeași ușurință clișee vechi, reminiscențe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și-a legat cu destulă forță personajele de realitatea politică, economică, socială. (Ă). Marin Preda pune și, Într-o anumită măsură, rezolvă problema esențială: transformarea Anei Roșculeț Într-un om nou, văzută ca un fenomen complex, de viață. S-a slujit mai ales de analiză psihologică amănunțită, a relevat just rolul muncii. (Ă). Trecând dincolo de schemă, de caracterul depărtat, rece, pe care unii dintre scriitorii noștri Îl dau personajelor care duc cuvântul partidului, Marin Preda a făcut din Pavel Vasile, din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai palpabilă - și n-am greși dacă am spune palpitantă - a unei idei și a unei vieți În plină desfășurare. Aceasta e arta cu adevărat realistă, În bunul și adâncul sens al cuvântului, pe care talentul lui Marin Preda o slujește: redarea cu mijloace artistice a unei realități tipice, În Împrejurări specifice. (Ă). Invităm cititorul s-o cumpere și s-o citească pe-ndelete. Și nu numai cititorul, dar și scriitorii noștri au de Învățat din această operă. Fiindcă nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la un nivel care să facă posibilă rezolvarea acestei probleme” - redarea vederii - n.n. Concluziile Raportului sunt: „Revista de Oftalmologie este o imagine tipică a spiritului de ploconire slugarnică față de știința burgheză decadentă din Apus. Ea stă pe pozițiile cosmopolitismului, care slujește interesele trusturilor imperialiste din America, Anglia. Dr. N. Blatt, directorul revistei, a dovedit prin activitatea sa că nu este demn să educe pe tinerii care vor forma cadrele noastre științifice de mâine”. Și, pentru ca problema să fie și mai convingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezentați, cu rare excepții, scriitorii din jurul epocii 1948 În tezele provizorii de istoria literaturii române pentru clasa a IX-a, tot așa În volumele apărute În Biblioteca pentru toți. (Ă). Tot astfel se spune despre Ghica că În epoca 1848 slujea interesele burgheziei În dezvoltare. Afirmația nu se Întâlnește doar În cele două prefețe amintite; ea apare În diferite forme și când e vorba de Alexandrescu sau Russo concluziile fiind că progresismul acestor scriitori, că realismul operei lor se datorează burgheziei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). O sinteză a lipsurilor poeziei electrificării poate fi considerată Balada Bicazului publicată de Ion Istrati În Editura Tineretului. (Ă). Cântând electrificarea În general, unii poeți au repetat expresii sau chiar figuri de stil construite greșit, prin aceea că nu slujesc reflectării veridice a realității. Astfel legenda lui baș Bicaz ne e povestită și de N. Țațomir În Cablul telefonic. Bistrița e aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
taine se pot descuia. Să luăm aminte, oameni ai artei. Să ne folosim de această cheie prețioasă pe care Însuși dușmanul ne-o Întinde. Să știe acei care alunecă pe panta estetismului sterp și a invidualismului, că făcând aceasta ei slujesc pe dușman. Pentru că dușmanul nu se bucură niciodată de pomană. Iată de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]