9,106 matches
-
cu urechile ciulite. Neliniștea mamei și a mea se risipea doar în clipa în care auzeam rînchezatul lui Bicu. Mă repezeam înaintea tatei cu o bucurie fără margini, ca o săgeată pornită dintr-un arc prea încordat. Lîngă el toate spaimele îmi păreau ridicole, dispăreau. „Dom’ Costică - mi-a spus Zahari, cumnatul lui Radu - o întîmplare ca asta, să moară doi dintr-o casă în mai puțin de o săptămînă, nu s-o mai pomenit pe la noi de la tifos încoace, așa că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că aci, în comparație cu locurile natale, erau drumuri bune. A plecat de-acasă pe-o vreme de toamnă, în carul cu boi, străbătînd cei patruzeci de kilometri de după-amiază pînă a doua zi dimineață. A ajuns istovit de oboseală și de spaima de hoți. Tot atunci, pentru prima dată, a băut ceai într-o cofetărie. Povestea sa a fost ceva mai lungă, incluzînd și alte amintiri, de pildă aceea despre evreii care ieșeau la poarta orașului înaintea țăranilor, cu „seringa”, pentru proba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ambalat și el în „licitație”, Stelică Nanianu, care s-a oferit să dactilografieze textul, ne strigă, hohotind, din cînd în cînd: „Țineți bine de cuvinte, să nu fugă!” Rămas singur, după ce S. s-a dus să predea „documentul”, mă cuprinde spaima că s-ar putea să le placă celor de la Partid compunerea noastră. Halt, e de ajuns pentru acest cincinal! * Imediat după ce s-a trezit, Roxana mi-a povestit visul său de dimineață, pe cît de clar, pe atît de neliniștitor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acesteia. Probabil un cronicar local va face legătura între aceste două întîmplări. Televiziunea transmite imagini din timpul pelerinajului la catafalcul defunctului. Femei și bărbați trec plîngînd cu exasperare (plînsul acela care seamănă cu un rînjet). Unii dintre ei, excedați de spaimă, nici nu au curajul de a privi sicriul de sticlă în care e așezat Marele Conducător. Durerea lor e mai adîncă, s-ar părea, decît dacă le-ar fi murit cineva din familie. Ce se va întîmpla după asta? E
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pomenit, că nu mai poate munci. M-am interesat de ereditatea lui, mai exact cîți ani i-au trăit părinții. Maică-sa - mi-a spus - numai 50, dar sfîrșitul nu i s-a tras din vreo boală, ci dintr-o spaimă. Pe cînd se întorcea din tîrg (Suceava), i-a ieșit un hoț în cale, „unu’ dat cu funingine pe față”, și i-a cerut banii de pe vaca pe care tocmai o vînduse. N a vrut. Ca să-i găsească, a rupt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din tîrg (Suceava), i-a ieșit un hoț în cale, „unu’ dat cu funingine pe față”, și i-a cerut banii de pe vaca pe care tocmai o vînduse. N a vrut. Ca să-i găsească, a rupt totul de pe ea. „Din spaima asta, după doi ani a murit”. Taică-su a trăit 70. „Aș mai avea 13”, a socotit. Am surîs vag, dîndu-mi seama că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-l încuraja atît cît simțeam că are nevoie. În fața noastră, căzut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
clatin!” Nu apuci însă să faci ultimul pas și ceea ce nu voiai să se întîmple se întîmplă: aluneci, cazi! Intuiesc mecanismul: e reiterarea de către un demon de duzină nesățios a ceea ce credeam distrus în lumina conștiinței, e amplificarea crescîndă a spaimei că sînt prins într-o rețea inextricabilă de absurdități. Un dictator, nevroza îți impune impasul existențial. Neîndoielnic, din cauza ei, anumite relații sînt deja alterate. Întrebarea pe care mi-o pun e dacă faptul acesta a devenit evident și pentru cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la 3, mai în interior, lîngă un depozit. Ningea și bătea vîntul. Atîrnat de un fir, becul prins în vîrful stîlpului lipit de gard proiecta umbre lungi, suspecte, pînă aproape de mine. În vecini hămăiau întruna cîinii. M-a cuprins o spaimă înnebunitoare... Peste două zile, la meditația de după-amiază, în absența ofițerului supraveghetor, aflați încă în starea de surescitare, am povestit unii altora experiența teribilă a primei gărzi de noapte. Deși, acum, cîțiva încercau să braveze, tuturor le fusese frică. Aflat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a ghicit cînd eram copil, să ating vîrsta de 65 de ani, dar știu totodată că, după patruzeci (acum am patruzeci și trei), vorba poetului Octavian Voicu, poți fi chemat oricînd la ceruri. Ceea ce mă îngrozește cel mai mult (spaimă recurentă) într-o asemenea eventualitate e transformarea în obiect. Aș fi mulțumit să ajung la anii de care aminteam, atît pentru a-mi împlini (fie și în parte) proiectele, cît și pentru a mi aranja o cît mai adecvată „ieșire
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zice undeva Arghezi, „aștept crîmpeie mici de gingășie”. *M-am trezit murmurînd: De teama barbarilor/ nopțile mi-s tot mai lungi și mai albe // Fă i, Doamne, să ne ocolească, / Trimite-i asupra Groenlandelor și Saharelor lumii! // De teama barbarilor, / spaimele s-au umflat, au crescut / M-apasă ca umbra unui munte, vara. De teama barbarilor, / vîntul mi se pare potrivnic, / ploaia-năvala unei hoarde! // De teama barbarilor, / lumina din gînduri abia mai pîlpîie... *Recenzînd, n-am fost văcsuitor de șcrabi, și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
printre oameni pe care nu i interesez și care (cei mai mulți) nu mă interesează. Chiar din cei cu care lucrez direct, cu doar unul sau cu doi comunic fără rezerve, discut și altceva decît mizerabile politicale și constatări provinciale. *Din nou spaime fără cauze, vini fără cauze. Aprehensiuni - reprehersiuni! Nu o dată, Costin descrie astfel diviziunea muncii în tandemul său cu Genoiu: „Eu cu săpăliga (adică lucrurile cu caracter introductiv, gen captatio, de insinuare), iar el cu buldozerul (în forță, de-a dreptul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un dulău - mare, negru - care-mi vorbea. Din păcate, trezindu-mă, n-am reținut și ce anume îmi spunea. Încercînd să par vesel, i-am povestit visul Roxanei, la care ea mi-a replicat: „Viața ta-i țesută numai din spaime”. Într adevăr, deși n-o arăt, îmi tremură adesea gîndul ca frunza plopului. * Mă sîcîie de vreo două luni o pluriulcerație a limbii. Medicii pe care i-am consultat apreciază afecțiunea ca „banală”: o stomatită și o glosită acutizate de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și recunoască limitele. Pentru a-i mai da peste nas trufiei, lumea de azi ar avea nevoie din cînd în cînd de cîte un Elihu, de un procuror al conștiințelor noastre. *Prin anumite gînduri, singurătatea poate deveni abjectă. Ea alternează spaimele cu ispitele. Ca s-o menții curată, trebuie să faci eforturi mai mari decît cînd trăiești în devălmășie. Cei ce o laudă (fără s-o practice) habar n-au că alterează sufletul și-l degradează: vorbesc din literatură, una de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Deși treaz, eu continuam să tac chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un semn nu tocmai bun, dînd ocazia pentru avertismente de genul: „Vezi, fii atent ca nu cumva să te atragă băutura!” Mi-au fost inculcate astfel spaima de a deveni bețiv și oroarea de astfel de inși. Însă, ca student și în primul lustru de după terminarea facultății, „literator” în devenire, am plătit un oarecare tribut „boemei”, stînd în localuri populare și discutînd interminabil, „prin fumul de țigări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stat încremenit. O clipă chiar am avut senzația că voi fi zdrobit, dar minune!, la doar un centimetru de mine, barele s-au îndoit și au căzut într-o latură. S-au scurs vreo zece ore din momentul visului, însă spaima nu mi-a trecut nici acum. * Descopăr cu încîntare, în Memoriile lui Iorga, această însemnare din 29 mai 1918 despre demnitatea sucevenilor: „Țeranii de la Suceava l-au ales pe Averescu de scîrbă pentru pacea ce s-a încheiat, de mînie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bătrîneții”. Nu știu de unde și-a însușit-o, dar sînt sigur că motivul care l-a făcut s-o asimileze e scăderea puterii. Brațele încă-i sînt viguroase, în schimb picioarele și le urnește din ce în ce mai greu. Iar peste toate e spaima pe care bătrînii și-o transmit unii altora povestindu-și întîmplări din categoria „faptului divers”, devenite din ce în ce mai numeroase. *Aseară (30 ianuarie 1988), cam pe la 11 și jumătate, la cîteva minute după ce mă băgasem în pat, am simțit o durere puternică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori la procedee melodramatice. Văzută, ea m-a impresionat. *Uneori simt pericolul de a mă reconcilia cu detractorii; mă corectez însă imediat, cu spaimă de o atare slăbiciune. *Savurez, pentru rezonanțele ei actuale, ultima replică din Napoli, orașul milionarilor: „Această noapte trebuie să treacă. Această noapte se va sfîrși!” O savurez, poate, și pentru că, cititor de Biblie, recunosc în ea tonul și chiar formularea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care-i acela care ar fi să m-audă? De-ar fi ca dintr-o dată vreunul pe inimă chiar să mă țină, pe semne aș muri, m-ar ucide tăria ființei ce are. Frumosul nimica nu este decât Început unei spaime, iar dacă-l putem Îndura și de stăm admirându-l, e că din dispreț, pregetând, el nu ne distruge. Oricare din Îngeri e spăimântător. * * * Am cunoscut-o, ca să spun așa, pe Lucreția Andriu, pe patul de moarte, căreia i-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
demonstreze că între ramura tânără (pe care crede că o reprezintă) și cea veche nu există disensiuni. A vrut să nu aibă seisme în partid. Constantin Pârvulescu i-a jucat o primă festă. Ștefan Voitec i-a tras numai o spaimă. Ce era de făcut? Gheorghe Apostol, neutralizat ca ambasador. De fapt, satisfăcut în orgoliile sale și mulțumit să fie departe de lupta politică, să mănânce bine, să nu participe la ședințe și să fie, în sfârșit, liber. Chivu Stoica mort
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vârstă și formație culturală, mă regăseam În cerebralitatea asumând realul cu ardentă Înfometare și, deopotrivă, rece luciditate. „Noi intrăm În carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
regăseam În cerebralitatea asumând realul cu ardentă Înfometare și, deopotrivă, rece luciditate. „Noi intrăm În carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci o Înaltă, dramatică asumare, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca și În cele de derută și urgie comunistă. I-a conferit coerență... morală. Urâțenia, barbarul, vulgaritatea și prostia În care eșuează repede marea Înscenare totalitară s-au dovedit, cât de reconfortant!, refuzate de Frumusețe. Cu firesc dezgust și justificată spaimă, refuzate. Cele două excelente volume memorialistice ale prietenului său de-o viață, Nicolae Balotă, autentifică În Caietul albastru fascinanta forță „negativă” a frumuseții ca pavăză contra degradării, ca reacție dezgustată, ireconciliabilă, chiar dacă și candidă, aeriană, luminoasă, mozartiană, adolescentină, contra mediocrității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unele nădejdi, deși abandonat de colegi și, În primul rând, de conducerea de atunci a Uniunii (D.R. Popescu, de o nedezmințită ipocrizie). După decembrie ’89, au urmat iluzii, speranțe, o scurtă - deși fierbinte În amintire - euforie, urmată de deziluzii, decepții, spaime și sentimentul unei căderi continue spre un dezastru. Se va ivi poate, o dată, prilejul unei mai lungi confesiuni a acelor luni. Aș fi foarte bucuros dacă mi-ai confirma primirea acestor rânduri și Încă mai bucuros dacă ai avea un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și pentru anii următori (s.m., N.M.) se referă nu numai la otrava În stare pură, ci și la elementele principale care au dus la compoziția ei”. Criza psihică și spitalizarea În perioada „liberalizării” din anii ’60 fuseseră provocate nu de spaima democrației, ci a... legionarilor, strigoi brusc Înviați, credea, gata să-l lichideze. Național-comunismul ceaușist nu era totuși prea departe, să recunoaștem. „Spiritul critic este termometrul cu care putem constata dacă democrația dintr-o țară este reală sau numai verbală. Dușmanii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]