9,663 matches
-
a creea o lume Închipuită nu se poate manifesta În afara memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație extrem de inconfortabilă a găsit În ultimă instanță o soluție de compromis. În această carte există un personaj care dirijează din umbră mișcarea pionilor pe tabla de șah. El este victima. O victimă derizorie, ștearsă, impersonală. O prezență fără chip, fără opinii, fără cuvînt, apărînd doar sporadic În relatările participanților activi la acțiune. El este deci figura pasivă, negativul unui film după care se poate developa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
conștient de superioritatea lui intelectuală față de această lume pe care o disprețuiește, rămîne robul ei, un pion la fel cu ceilalți pe care mîna celui ce deține puterea Îi mută după bunul ei plac putînd oricînd să-i răstoarne de pe tabla de șah. Alături de aceștia Îl putem situa și pe Domnul D. - poate cel mai apropiat structural de M. A. - dar, avînd asupra lor ascendentul renunțării totale, indiferența, nu le va Împărtăși niciodată destinul. Mi-am permis această digresiune pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
betonierei. Nimeni nu-mi spune nimic. Nu Îndrăznesc să Întreb. Caut o urmă, un semn. Pe poarta mare intră și ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă, stau pe vine sau pe cîte-un bolovan. I-aruncă, băi, un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că ie groasă. Mă depărtez. Nu vreau să creadă că trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe maidanul cu cîteva leagăne rupte. Calc cu grijă pentru că pe jos, printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite, toate, anapoda. Un ceas și un ceainic de tablă serveau drept greutăți deasupra unui maldăr de cărți Îngrămădite pe un dulap - un Carlyle, viețile lui Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de matematică; Într-adevăr, era genul. Bruno Îl zărise cu două zile Înainte la cursul de creativitate; se lansase Într-un comentariu pe marginea unei probleme aritmetice fără soluție - un soi de comic absurd, fără nici un haz. Scria rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era evident. Asemenea fete trăiesc adesea printre brute și asasini, trebuie doar să fii puțin drăguț cu ele, e destul. Am Început să sper din nou. În cele două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc, era deja Începutul lui iunie. Când se Întorcea În bancă, Îi vedeam poponețul mulat În ginși. Îmi plăcea atât de mult, că am renunțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
părea imensă și mă gandeam că mă voi pierde pe holurile întortochiate. Sala de clasă mare și luminoasă ne-a primit cu raze aurii ce se revărsau pe fereastră că o fulguire de aur. Parcă văd și acum scris pe tablele negre Bun venit și Mult succes! Imediat clasa s-a însuflețit, iar catedra a devenit un munte de flori multicolore. Pe bancă am descoperit manuale noi, cu coperți lucioase și colorate, pe care am și început să le răsfoim cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
vara trecută să le părăsim. Gata, începe școala. Primim cărți, lista cu rechizite, sfaturi. Ni se pun întrebări prietenoase și suntem încurajați. În clasă este curat, cald și, dincolo de jaluzelele care flutură ușor, a rămas joaca de-a vacanța. Pe tablă scrie: „Bun venit! Mult noroc în noul an”. Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu cu părinții în vacanță la mare. Am decis să petrecem momentul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor vorbe, Jung țâșni În picioare și strânse În pumn cana de tablă cu ceai de tei de pe masă, până o transformă Într-un vis urât. Câteva cuvinte Îl părăsiră iute, asemenea unor veverițe țâșnind dintr-o pădure În flăcări: — Nimeni nu vorbește așa cu The Sig! Sigmund Freud se șterse tacticos la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o fracțiune de secundă În urmă, șoferi care nu demult goneau cu viteză pe o autostradă, părând invulnerabili În cochilia lor de tablă, directori de bancă subtilizați din miezul aurei de mânuitori ai banilor, coafeze care Încă aveau föhnurile În mâini și căutau cu degetele șuvițele pe care să le aranjeze, țărani scărpinându-se pe sub căciuli. Era o mulțime Înfricoșătoare nu atât prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lucru: ieșeau din mașini și deschideau capotele. Un timp, s-a auzit tusea tabagică a zecilor de automobile chinuite prin răsucirea obsesivă a cheilor În contact. Apoi, metodele au evoluat. Unii se propteau cu mâinile În șold În fața cutiilor de tablă, cu aerul pierdut al artiștilor Înaintea lucrurilor mărețe și de neînțeles, alții, mai pricepuți, după o scurtă scărpinare În cap, se aplecau deasupra pacientului deschis, cerând cu glas sigur nevestelor șurubelnițe pe care le răsuceau apoi cu Îndemânare și rezultate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rupt piciorul poți să-i tragi un glonț În cap, cum să procedezi Însă cu o mașină care, deși pare a fi În deplinătatea funcțiilor sale, se comportă mai degrabă ca un măgar Încăpățânat? Mai toți alegeau soluția șutului În tablă sau a pumnului În capotă, ca În culturile moderne, unde bușirea unei palme peste creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu erau singurii aflați În acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era clar că nu toanele fiecărui automobil purtau vina, ci o maladie de origine necunoscută, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
desființarea totală a omului de către mașini, adică suprimarea oricărei forme de viață, evident cu excepția celei apărute odată cu transformarea benzinei În duh. Sfârșitul discursului a fost primit cu Însuflețire de toate fierătaniile strânse În piață. Claxoane răsunau din piepturile bombate de tablă, alarme de diferite tonuri și ritmuri Își trimiteau trilurile ascuțite spre cer, girofaruri, faruri și proiectoare scăldau piața În fascicule multicolore, ca la o serbare populară. În această atmosferă vibrantă, toate purtătoarele de roți săltau Însuflețite, de parcă ar fi avut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O limuzină elegantă, care a Încercat să intervină În ajutorul vinovatelor, a fost sfătuită discret să demareze urgent, dacă nu voia să se aleagă cu tabla boțită sau, mai rău, cu geamurile făcute țăndări. Revoluția prindea viteză și nu avea timp pentru cei care trăseseră pe dreapta. În Întreaga Romă, În lipsa mâinii dictatoriale a omului, lucrurile scăpaseră de sub control. Gata cu televizoarele aruncate de pe balcon la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
anunțuri ca „Sadomasochistă Începătoare, rog blândețe“ ori „În atenția swingerilor: nu urcați mai mult de șase În lift“. În fața unei asemenea palete de oferte și de posibilități, exploratorul se găsește cumva lipsit de busolă, Învârtindu-se ca un cocoș de tablă pe acoperiș În timpul furtunii. De unde să Începi? Încotro s-o apuci? Pentru Ulise a fost simplu: știa, În ciuda tuturor vocilor de sirenă ce-i răsunau În cap, care era femeia de la capătul drumului. Cum se face Însă primul pas spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de primire. Pornind de la plita de lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ar fi de n-ar spulbera în sobe viscolul. Atunci ne strîngem unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]