8,991 matches
-
preveni obiecțiile Franței asupra acestui rezultat, în 1668, la doar trei ani după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, Leopold (care atunci nu avea copii) a acceptat o împărțire a teritoriilor spaniole între Bourboni și Habsburgi, deși testamentul lui Filip al IV-lea l-ar fi îndreptățit la întreaga moștenire. Această poziție s-a schimbat în 1689 când Leopold și-a asigurat susținerea lui William al III-lea al Angliei pentru a revendica întreg Imperiul Spaniol în schimbul ajutorului
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Filip al IV-lea, Margareta Theresa. Întrucât Iosif Ferdinand nu era nici Bourbon și nici Habsburg, posibilitatea ca Spania să se unească cu Franța sau cu Austria rămânea astfel redusă. Prințul bavarez nu era moștenitorul legitim al tronului Spaniei conform testamentului lui Filip al IV-lea, dar rămânea un candidat mai puțin periculos decât cei provenind direct din familiile Bourbon sau Habsburg, în pofida disponibilității lui Leopold I și Ludovic al XIV-lea de a delega la tron un membru al altei
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Anjou ar fi moștenit cumva tronul francez, Spania ar fi trecut la fratele lui mai mic, ducele de Berri, și astfel arhiducele Carol ar fi fost următorul în linia de succesiune. Când curtea Franței a aflat pentru prima oară de testament, în pofida victoriei pe hârtie a Bourbonilor, consilierii lui Ludovic al XIV-lea au susținut că este mai sigur să se accepte tratatul de la Londra decât să se riște războiul pretinzând întreaga moștenire spaniolă. Jean-Baptiste Colbert, ministrul francez de externe, a
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
francez de externe, a susținut, însă, că, indiferent dacă Franța acceptă întreg Imperiul Spaniol sau doar o parte a lui, tot va trebui să lupte cu Austria, care nu accepta natura împărțirii descrisă prin tratatul de la Londra. Mai mult, termenii testamentului lui Carol stipulau că lui Anjou i se va oferi de ales între întreg Imperiul Spaniol și nimic; dacă refuza, întreaga moștenire ar fi mers la fratele mai mic al lui Anjou, Carol, duce de Berry sau la arhiducelui Carol
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
au fost semnate la 11 aprilie 1713. Conform tratatului, Filip, duce de Anjou și nepot al lui Ludovic al XIV-lea, a fost recunoscut ca rege al Spaniei (sub numele de Filip al V-lea), confirmând astfel succesiunea stipulată în testamentul răposatului rege Carol al II-lea. Filip a fost, însă, obligat să renunțe în numele său și al urmașilor săi, la orice drept la tronul Franței, în ciuda contestării în Franța a legalității acestui act. Într-o manieră similară, diverși alți prinți
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
seria "Vatican Studi i Testi". În plus, cataloagele de manuscrise etiopiene continuă să fie adunate de către William MacComber și alții, astfel că numărul de manuscrise etiopiene pentru acestă lucrare continua să crească. "Apocalipsa lui Petru", în "Apocalipse apocrife ale Noului Testament", Traducerea textelor și îngrijire ediție: Gheorghe Fedorovici, Monica Medeleanu, Editura Herald, Colecția Manuscris, București, 2007, ISBN: 978-973-7970-62-6, pp. 165-179.
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
a vândut 8 milioane de albume până în prezent. Prin acele vremuri împărțea scena cu trupe precum Iron Maiden, Metallica, Megadeth, Kiss, Ozzy Osbourne, Black Sabbath, Slayer, Alice in Chains, Dio, Public Enemy, Living Colour, Primus, Mötley Crüe, Bon Jovi, Whitesnake, Testament, Overkill, Exodus, Helloween și mulți alți. De-asemenea tot prin acel timp a jucat în filmul underground "Pledge Night" și a cântat la National Anthem, Madison Square Garden. Cât timp Joey a lucrat cu trupa, trupa a fost nominalizată la
Joey Belladonna () [Corola-website/Science/321247_a_322576]
-
se șteargă din istorie, din memoria viitoare, orice scriiere a sa, dar să se păstreze acest psalm. Astfel Etan din Ezrah este condamnat la veșnic dispreț literar. Toate personajele importante se regăsesc, alături de regii David, Saul, Solomon în textele Vechiului Testament De exemplu, Benaia ben Iehoiada este descris în Biblie "„fiul unui bărbat viteaz, care făcuse multe și mari fapte(...) acesta ucise doi bărbați din Moab ca leii. Și el se pogorî și ucise un leu într-o groapă(...) În mâna
Relatare despre regele David () [Corola-website/Science/321251_a_322580]
-
fel cu diversele episoade: „"Ungerea lui Solomon"” sau „"Răscularea lui Absalom"”. Ficțiunea este în perfectă armonie cu faptele biblice. Stefan Heym lucrează practic pe textul biblic și armonizează personajele, deși unele se regăsesc doar în înșiruirile de nume ale Vechiului Testament - Iosafat ben Ahilud, Țadoc, Natan, Urie Heteul, primul soț al Batșeebei etc. “"Relatare despre Regele David"” a fost publicată în premieră în limba română în 1978 de către Editura Univers - nr. 19 (314)/1978 din Colecția Globus, în traducerea lui Mihai
Relatare despre regele David () [Corola-website/Science/321251_a_322580]
-
multe canale de distribuție. Este folosită tot traducerea lui Mihai Isbășescu. Traducerea lui Mihai Isbășescu urmează atent maniera de exprimare, facând un mare serviciu evocativului. Ediția de referință pentru limbă este o biblie antebelică, “Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament” - tipărit cu spesele Societății de biblii britanică și străină, București, 1913". Un exemplu:
Relatare despre regele David () [Corola-website/Science/321251_a_322580]
-
din Salamanca. Când tatăl lui Ferdinand, Alfonso IX de León, a murit în 1230, voința sa a fost ca împărăția sa să fie dată fiicelor sale Sancha și Dulce, din prima căsătoria cu Teresa de Portugalia. Însă Ferdinand a contestat testamentul și a pretins moștenirea pentru el. S-a ajuns la un acord, negociat în primul rând între soțiile regelui decedat, Berengaria și Teresa, semnat la Benavente la 11 decembrie 1230, prin care Ferdinand primea împărăția Leonului, în schimbul unei despăgubiri substanțiale
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
plecarea lui John, ceea ce o face pe soția lui să-și piardă mințile. Acest eveniment îi dă ocazia soțului verișoarei ei, Len Burker, de a o sechestra în așteptarea decesului unchiului ei, un bogătaș din Wyoming care îi lasă prin testament imensa sa avere. Dar Len Burker este prins în scandalul afacerilor dubioase pe care le desfășoară în San Diego și este obligat să părăsească America. Printr-un miracol, rațiunea doamnei Branican revine, iar biata femeie află că au trecut mai
Doamna Branican () [Corola-website/Science/321318_a_322647]
-
un frate geamăn. Prinși în flagrant, cei doi sunt executați de armata unionistă. Teritoriul Statelor Unite a constituit cadrul în care s-au desfășurat mai multe romane ale lui Jules Verne, cum este cazul în "De la Pământ la Lună", "Întâmplări neobișnuite", "Testamentul unui excentric" și "Stăpânul lumii". În unele romane, el reprezintă punctul de pornire ("Robur Cuceritorul", "César Cascabel") sau de terminare ("Căpitan la cincisprezece ani"), sau doar o etapă a călătoriei ("Ocolul Pământului în 80 de zile"). De fiecare dată însă
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
etapă a călătoriei ("Ocolul Pământului în 80 de zile"). De fiecare dată însă, Verne prezintă la modul general istoria și geografia locurilor, fie apelând la un joc pentru a străbate cât mai mult din teritoriul american (cum se întâmplă în "Testamentul unui excentric"), fie inventând locuri care nu există în realitate (ca în "Stăpânul lumii"). Spre deosebire de aceste situații, în romanul de față acțiunea este strâns legată de un eveniment real, cu care se desfășoară în paralel: Războiul de secesiune. Deși face
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
singur), vânzătoarea Lissy Wag (cu prietena ei, Jovita Foley) și ofițerul de marină Hodge Urrican (cu însoțitorul său, Turk). Lor li se adaugă misteriosul jucător cunoscut doar ca "XKZ", a cărui participare la joc este menționată într-un codicil la testament. Traseul fiecărui concurent este desemnat de aruncarea zarurilor, iar Jules Verne se folosește de acest prilej pentru a descrie statele componente ale SUA, cu specificul lor geografic, istoric și legal. Aventurile prin care trece fiecare concurent pe traseul său sunt
Testamentul unui excentric () [Corola-website/Science/321322_a_322651]
-
Verne îl citează în carte, "O aruncătură de zar nu exclude niciodată hazardul". Pentru Phileas Fogg este un pariu, în timp ce pentru participanții la "Nobilul joc al Statelor Unite" este doar un joc ale cărui cărți nu se află în mâinile lor. "Testamentul unui excentric" se încheie printr-o lovitură de teatru care dovedește că Jules Verne a rămas la iubirea din tinerețe, când încerca să-și câștige existența la Paris scriind piese de teatru, chiar dacă a ajuns celebru prin intermediul altui gen literar
Testamentul unui excentric () [Corola-website/Science/321322_a_322651]
-
un număr de povești și narațiuni diferite, unele dintre ele părând că, până să ajungă până la el, fuseseră grav distorsionate de către cei care le povesteau.” Unii teologi afirmă că povestirile din Noul Testament sunt anistorice, deoarece nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii care să le confirme. Conform acestei perspective, persecuțiile fie nu s-au întâmplat niciodată, fie au fost exagerate de autorii Noului Testament ca parte a polemicii anti-iudaice. Această exagerare polemică a fost sporită de scriitori
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
afirmă că povestirile din Noul Testament sunt anistorice, deoarece nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii care să le confirme. Conform acestei perspective, persecuțiile fie nu s-au întâmplat niciodată, fie au fost exagerate de autorii Noului Testament ca parte a polemicii anti-iudaice. Această exagerare polemică a fost sporită de scriitori ulteriori, cum ar fi Părinții Bisericii. De exemplu, se argumentează că incidentele din Noul Testament reprezentau incidente locale și izolate, nefiind urmarea unei politici a autorităților. Evenimentele care
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
a fi înregistrați, și nu e ușor de înțeles de ce ar fi fost justificată bulversarea produsă de recensământ. Încercări ale apologeților creștini de a reconcilia Evanghelia după Luca altor surse au fost descrise de John P. Meier, cercetător al Noului Testament, drept „extrem de forțate”. În mod asemănător Faptelor, Evanghelia după Luca pare să comită erori privind perioadele (lista din menționează drept contemporane mai multe domnii care nu s-au suprapus, idem ditto pentru doi Mari Preoți), titlurile corecte pentru conducători cum
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
peste 2000 de oameni. O mulțime de filme produse încă din anii '60 l-au avut drept personaj, mai mult sau mai puțin important, iar pentru acest an, a fost anunțată lansarea unui film biografic despre viața sa, numit Ultimul testament al lui Lucky Luciano.
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
de-al său, ca apoi, în 1542, să se stabilească pentru trei ani la Treviso. Din nefericire, succesul îl ocolește și artistul se confruntă cu mari probleme financiare. În 1545, se reîntoarce la Veneția, unde, în anul următor își redactează testamentul, însă pentru a doua oară, căci primul său testament îl scrisese deja în 1533, probabil inspirat de moartea lui Vincenzo Catena. Conform acestui nou testament, toate bunurile sale materiale le încredințează fundației caritabile "Ospedaletto dei Derelitti", care funcționează pe langă
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
stabilească pentru trei ani la Treviso. Din nefericire, succesul îl ocolește și artistul se confruntă cu mari probleme financiare. În 1545, se reîntoarce la Veneția, unde, în anul următor își redactează testamentul, însă pentru a doua oară, căci primul său testament îl scrisese deja în 1533, probabil inspirat de moartea lui Vincenzo Catena. Conform acestui nou testament, toate bunurile sale materiale le încredințează fundației caritabile "Ospedaletto dei Derelitti", care funcționează pe langă biserică dominicana "Sânți Giovanni e Paolo" din Veneția. În
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
mari probleme financiare. În 1545, se reîntoarce la Veneția, unde, în anul următor își redactează testamentul, însă pentru a doua oară, căci primul său testament îl scrisese deja în 1533, probabil inspirat de moartea lui Vincenzo Catena. Conform acestui nou testament, toate bunurile sale materiale le încredințează fundației caritabile "Ospedaletto dei Derelitti", care funcționează pe langă biserică dominicana "Sânți Giovanni e Paolo" din Veneția. În 1546, artistul, confruntat de data aceasta cu probleme de sănătate, revine la Treviso. Pleacă la Anconă
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
acolo, deoarece are de realizat unele comenzi. În 1552, Lotto se stabilește definitiv la Loreto, iar doi ani mai târziu se retrage la mănăstirea "Santa Casă". Deși nu depune jurământul de credință, se supune regulilor interne monahale și își modifică testamentul în favoarea mănăstirii. Artistul se stinge din viață la sfârșitul anului 1556, sau începutul anului următor, ăn în care este anunțată oficial dispariția să. Dacă ultima perioadă a vieții o petrece în singurătate, fără a se mai bucură de atenția publicului
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
altarului, a fost acoperit cu o boltă semicilindrică. În urma operațiunilor de reparație, pronaosul a fost tăvănit. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica a fost pictată în interior. Iconografia cuprinde următoarele teme: Pilda Fecioarelor, scene din vechiul testament, Sf.Gheorghe, Intrarea în Ierusalim sau Sf. Ilie. În naos, pe boltă regăsim zugrăviți Sfinții împărați Constantin și Elena, scene din viața Domnului nostru Isus Cristos, Maica Domnului sau Cina cea de Taină iar pereții altarului sunt împodobiți cu scene
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]